miercuri, 28 decembrie 2011

P.S. 2011

Am trăit şi anul 2011 cu emoţie, curiozitate şi optimism.
Trebuie să adresez câteva cuvinte celor pe care îi admir, nu numai dintr-o dorinţă, cât din faptul că sunt o persoană care nu-şi exprimă sentimentele cu uşurinţă.

Îi mulţumesc mamei, pentru că a fost cicălitoare şi, de fiecare dată, supărarea i-a trecut repede.
Îi mulţumesc tatălui, pentru că m-a aprovizionat mereu cu dulciuri şi că a făcut glume pe care le poţi repeta la infinit fără să te saturi de ele.
Le mulţumesc membrilor întregii familii, pentru sfaturile, sugestiile şi atenţia pe care mi le-au acordat.
Le mulţumesc bunelor prietene Eliza, Georgi şi Andreea, pentru că m-au înţeles şi au ştiut cum să acţioneze ca să mă ajute.
Le mulţumesc scriitorilor care au avut răbdare să-mi explice toate lucrurile ce nu le-am putut înţelege de una singură.
Le mulţumesc autorilor pe ale căror cărţi le-am citit în anul 2011.
Le mulţumesc profesorilor mei, foşti şi actuali, pentru că aproape mereu m-au susţinut.
Le mulţumesc tuturor cunoştinţelor, pentru că există şi pentru că mă suportă.
Le mulţumesc modelelor mele, blogului, Facebook-ului şi României că mă găzduiesc.

Începe un an nou.
Un an nou în care ne propunem multe.
Toate bune până pe 1 !!!

duminică, 18 decembrie 2011

stea

Roxana Ştiubei : Întrebare : Câţi scriitori români au agent literar?
Darie Lazarescu : Cred că numai Cărtărescu...pentru că e singurul scriitor care s-a îmbogăţit din scris...îşi permite...
Roxana Ştiubei :
Domnule profesor, după cum ştiţi, întrebarea naşte întrebări ... Da' Uniunea, dom'le, Uniunea, de ce nu face nimic în privinţa asta?
Darie Lazarescu :
Uniunea zici? Păi acolo intră cine vrea...E deajuns să scoţi trei cărţi în regie proprie, bune, proaste cum o fi, faci o cerere, îţi găseşti câţiva să te susţină cu referat şi recomandare şi gata...Era altceva înainte de "89...sigur şi atunci era multă umplutură, dar mai trăiau Nichita, Sorescu, St.Augustin-Doinaş...Uniunea avea putere...şi bani...Era greu să scoţi o carte...

Vă mulţumesc, domnule profesor!

Şiiii încă ceva. După cum probabil ştiţi, Alex. Ştefănescu are un blog unde scrie critică pentru cei care îi trimit texte pe mail. Am trimis şi eu, pentru că nu se putea altfel...
Iată ce îmi scrie :
"
ROXANA ŞTIUBEI. Faptul că extrageţi din fiecare poem unele versuri şi le mutaţi pe o coloană alăturată, obligându-l pe cititor să le caute cu privirea, nu face textele dv. mai interesante. Aveţi un mod de a scrie pueril-excentric care miră la început, dar în cele din urmă plictiseşte. Reproduc ca exemplul poemul „M iiiiiiii”:
„Întrebarea magnifică existenţială/ «De ce?»/ A fost pusă de prea multe ori.../ La început a fost un cearşaf/ Şi la sfârşit doar jumătate.” "

Hmm... Să îi mai trimit un mail să-i zic că am aproape 16 anişori?

răspuns

Răspunsuri date de politicianul Cristian Diaconescu la mail-urile trimise de cetăţeni.

Dragos Lazar, H. Maria, Luca, Elena Mihaila, Elena Radu, Stiubei Roxana – ma intreaba ce diferenta este intre UNPR si celelalte partide care nu comunica in colegii, care nu au contact cu oamenii? – Am decis prin acest proiect, Platforma de Stanga, sa intensificam comunicarea cu societatea. De fapt, dragii mei, am dorit sa optimizam aceasta comunicare. Stiu bine cat de importante sunt intalnirile in piete, pe strada si la biroul senatorial din colegiu si de aceea Platforma are in vedere actiuni de acest gen, cum UNPR ul de altfel a incurajat acest mod de comunicare. Ceea ce mi se pare insa mai important este sa sistematizam, sa ordonam categoriile de probleme invocate de societate pentru a incerca sa gasim solutii pentru categorii de oameni si cuante de societate. Dezbaterile cu organizatiile de pensionari, cu organizatiile de cartier, de locatari, de proprietari se vor inscrie in programul Platformei pe categorii de teme, in acest fel incercand gasim implicit cheia unor probleme ale unor cazuri individuale. Revin, Platforma are in vedere astfel de intalniri si va multumesc pentru interes.

Stiubei Roxana, Proful, Tatiana, Doru C. Fodor, Laurentiu Costache, prof. Mihaela Barbu – au fost interesati de problema invatamantului. Trebuie sa recunosc ca la categoria de probleme pe care le-am avut in vedere, cu ajutorul vostru am mai adaugat cateva punte in Platforma de Stanga. Roxana ridica problema cadrelor didactice care prin activitatea lor stimuleaza meditatiile si orele suplimentare platite in diverse forme de parinti. Partial, recunosc, am avut in vedere o solutie la aceasta problema dar astept momentul intalnirilor Platformei cu reprezentantii societatii si ai profesorilor pentru a formula un raspuns autentic, real si cu sanse de ameliorare a problemei daca aceast se dovedeste a fi intalnita la o scara mai larga.

vineri, 16 decembrie 2011

filmul ca pauză de iluminare

Ca orice om cât de cât normal, mă uitai şi eu la un film. Românesc, desigur. Da, mie îmi plac filmele româneşti. Ultimul care chiar mi-a plăcut a fost "WebSiteStory", în regia lui Dan Chişu. Splendid film!
Poker. Regia lui Sergiu Nicolaescu. Se ştie că sunt fană Nicolaescu. Deci filmul e chiar tare. Şi dacă nu mă credeţi, priviţi-l şi o să vă lămuriţi.

Despre importanţa filmelor poate scriu mâine, sunt prea obosită şi bolnavă şi nu mai am putere de nimic acum...

P.S. : Fetele folosesc diminutive ca să pară că obiectele sunt mai ieftine.

miercuri, 14 decembrie 2011

cărţi de citit - 23

. " Cîntece de trecut strada" de Florin Iaru .

Poetul şi poemul... Acea poveste amară.
Iaru, unul dintre cei patru frumoşi ai "Aerului cu diamante", supune literele la ore groaznice de veghe asupra "zăpezii care înnebunise/în cădere liberă". Am fost surprinsă să descopăr numeroase "suflete de hîrtie" delicate, prin care mă transform dintr-un bolovan, într-o frunză ce pluteşte în veşnicie.
La Iaru găsesc sensibilitatea ascunsă după draperie, poate din dorinţa de a avea o stabilitate asigurată în raport cu suferinţa provocată în momentul când întreaga lucrare se simplifică la un singur cuvânt. Am sentimentul că nevoia de curaj deţine o doză uşor înclinată spre stoicismul copacilor cu trunchiul gros. E trist, însă, că nu putem să ne dăm seama dacă "anii cei buni" fac parte din trecut sau viitor, căci de prezent nu ne este permis să ne legăm.
Pe vremea când "noaptea era un val calm", autorul visa la nemurirea subtilităţii roz şi voia să sublinieze că feminitatea nu a fost inventată degeaba, "ea, cu cel mai frumos suflet julit". Şi, Iarule, "tăios ca un debutant" "strig din nou după tine cu toată singurătatea de care sunt în stare", ajută-mă (îmi tot reproşează profa de franceză că scriu ca un bărbat bătrân blazat)! "Femeie! Deschide ochii!". Dacă mă gândesc bine, realitatea din paranteză ar fi un vers bunicel, dar cine dracu mai plăteşte litratura azi? Încep să mă încurc în idei. La aproape 16 ani beau "pahar după pahar şi lumea se-mbată".
"Dar am să le arunc sufletul care seamănă cu un început de ninsoare", şi aşa nu-mi place iarna deloc.
Nu există emoţie simplă în scriiturile lui Iaru, ci numai emoţie curioasă aşezată pe retina oglinzii ce sălăsluieşte în sufletul fiecăruia.
"o femeie frumoasă în trenul de Craiova"
"Eu - se zice că ar fi răspuns nimeni"
Citiţi Iaru, pentru că există!!!

marți, 13 decembrie 2011

cel mai fericit copil :x

Dacă ieri eram la extrema tristeţii, azi sunt atâââât de bucuroasă.... :x

Deciiii.... Je suis singurul copil din clasă cu 10 la mateeeee. Şi se ştie că domnul profesor Ivănescu dă 10 numai la olimpici. Ieieieiei!!!!
Deci media mea la mate o să fie 9...

Altă veste superrrr e că luai 9 la chimie. Eu şi Robert suntem chimişti. Deci media la chimie 9... Ieieieieiei !!!!

Altă veste minunată e că îi găsii căciuloiul Andreei. Ieieieiei !!!

Altă veste minunată e că luai 10 la desen pe nişte picturi groaznice şi, astfel, media mea e 10.. Ieieiei!

Acum plec la invitaţi... Aşa că La revederciiii!

luni, 12 decembrie 2011

alarmă!

Astăzi ne aduse profa de latină tezele şi, ghiciţi ce, am luat 7. Da, eu, copilul care se duce la olimpiadă.
Păiiii... În primul rând, nu îmi corectase un exerciţiu, îi zisei, îl corectă şi tot nu îmi mări nota.
În al doilea rând, la exerciţiul de declinare aveam să declinăm sintagma "ficus alta". Pe "alta" l-am declinat corect, însă pe "ficus" nu. Ne-a învăţat profa să căutăm în dicţionar cuvântul care ne trebuie. Am căutat "ficus" ca să îi văd forma de genitiv să îmi dau seama de care dintre cele 5 declinări aparţine ca să ştiu ce terminaţii să îi pun la fiecare caz în parte. Am găsit "ficus, fici", deci este de declinarea a doua. Cică e greşit, că e de declinarea a patra. Îi arătai cum e în dicţionar. Cică e greşit în dicţionar. Îmi zic "fie, o fi greşit în dicţionarul ăsta pe care l-a luat tata", apoi mă uit în dicţionarele pe care le-a cumpărat profa pentru clasă şi găsesc tot "ficus, fici". Deci cum puii mei să fie "ficus" de declinarea a patra?
Mă rog... La exerciţiul cu traducere am scos frumos cuvintele cu toate formele, înţelesuri, chestii. Am nimerit câteva. Buuuun.
Ce mă deranjează cel mai tare e că unei colege, care, de asemenea, merge şi ea la olimpiadă, i-a pus pe lucrare, care este similară cu a mea, 9. 9, frate!
Şi pe portofoliu tot mie îmi făcu observaţie că ne e lene să scoatem nu ştiu ce şi bla, bla, bla.
Mă rog, mă dusei în bancă. Şi eu, fiind o tipă mai sensibiloasă şi plâng doar când mă enervez, începui să plâng. La sfârşitul orei, veni iar profa la mine şi începu să ţipe. Nu mai pricep nimic. Adică, na, să se ţipe în halul ăsta pe mine... Eu care răspund mereu la ore şi îmi fac temele şi învăţ... E ciudat.

Ideea e că nu prea mai vreau să mă duc la olimpiadă ...
Mi s-a mai întâmplat ceva de genul într-a opta, când domnul Mirea era "dezamăgit" de mine, dar era, de fapt, o strategie să mă facă să învăţ mai bine. Dar era altfel comportamentul dumnealui.

Aşa, cum ziceam, ideea e că nu prea mai vreau să mă duc la olimpiadă.
Om trăi şi om vedea!

duminică, 11 decembrie 2011

sâmbătă, 10 decembrie 2011

ceai, şoric şi cerneală

Iubesc ceaiul...
E atât de plăcut să ajungi acasă rupt de oboseală şi să bei liniştit un ceai. Şi, în plus, ajută şi la sănătate.

Mai sunt, teoretic, două săptămâni până la vacanţă şi finalul semestrului, că domnul ministru aşa a hotărât. Şi eu cred că e o decizie proastă. Suntem vai mama noastră, cine mai are chef de învăţat acum pentru îndreptare de medii şi toate cele? Oricum nu avem note îndeajuns să ne încheie mediile la unele materii.

Azi am fost la Predeşti City la mamaie din deal să tăiam porcuuuul. Plecarăm. Eu mă dusei cu Mirel. După distracţia de pe drum, avuserăm parte de o cascadorie super mişto. Oprirăm la mamaia mea (adică mama tatei) să luăm porcul. Păiii... După ce îl legară de picior, cei patru muşchetari se sforţară şi-l ridică să-l pună în căruţă. Apoi porcul făcu un salt de leu peste oblon şi căzu în cap, apoi pe spate, se ridică super rapid şi intră sub căruţă. Muncă a dracu, să tragi porcul de sub căruţă. :)) . Distracţie totală până mă întorsei din nou în scaunul meu din faţa PC-ului.
A, şi sper să nu citească Mirel aici : furai două cărţi din biblioteca lui de la ţară.

Mă bântuie o nouă idee de roman, însă sper să nu se ducă...
Vreau să învăţ rusă!

marți, 6 decembrie 2011

Fază!

Avem pom. Avem becuri în pom. 100. Pauză înainte de mate. Întuneric în clasă. Becurile licăreau în pom. Mă duc să închid uşa. Îmi apare în faţă domnul profesor de matematică, îmbrăcat în negru. M-am speriat îngrozitor. Îngrozitooor. Am şi ţipat. A fost show total.

luni, 5 decembrie 2011

Lumeee!

1. Azi mergeam liniştită spre clasă, ca tot omul, Luminiţa era singură pe hol. Şi era foarte agitată... Îmi zice mie : "Roxana, Roxana ştiai că nu există Moş Nicolae şi Moş Crăciun?" . Deci mi-a spulberat visurile. Apoi adăugă : "De fapt, sunt părinţii!!!!!". Am crezut că mă arunc de pe blocul de desen când am aflat asta.

2. Diriginta, pentru că e superrrr, o să ne pună un punct la teze/lucrări de Moş. Diriginta ne motivează absenţele când chiulim. Tot diriginta a vorbit cu profesorul de logică să nu ne treacă lucrările ălea dezastruoase. Diriginta ne bate dacă luăm note sub opt, pe bune.
P.S. : Diriginta e superrr.

3. Astăzi avusei parte de o chestie superbă, splendidă. Eram în ora de franceză, imediat după ce mă ascultase. (10). Telefonul meu cu butonaşe (repet : cu butonaşe) era pe bancă. Vibrează. Mesaj. Zic : " Woow! Am primit un mesaj!". Când mă uit, ce să vezi, îmi trimisese taică-meu mesaj. "Dicţionarul să fie latin-român sau român-latin?". Puii mei!!! "Păi latin-român. Dar cât e că vrea şi Andreea?" . Răspuns telegrafic : "35 lei". Îi zic Andreei şi vrea şi ea unul. Îi trimit înapoi tatei să ia două. Primesc un răspuns, care, la cel mai serios mod, mă dă pe spate. Jur! "Ok!". Mă şi bufni râsul... Cum să-mi scrie, vere, tata "ok" ???
Aşa... apoi dacă tot e pe mesaje, îi trimit şi eu. "Poţi să mi-l aduci până la 14:25 că am teza?" ... La 14:18 primesc mesaj : "Să vii la poartă". Tocmai ieşise profesoara din clasă. În gând : "Vere, ce rapid e tata!"... Mă duc eu cu Andreea tâgâdân-tâgâdân la poartă, unde dragul meu tată ne aştepta cu nişte dicţionare... Ce să mai, dicţionar şmecher ca noi nu mai are nimeni. După ce că are scris frumos, bla-bla, faza e la sfârşit are gramatică, vere. DA, gramatică!!!!

4. Văzui pe TVR Cultural, şi DA, există canalul ăsta în grila de programe şi chiar unii se uită la el, emisiunea criticului literar Daniel Cristea-Enache. Invitaţi : Andrei Pleşu şi Florin Iaru.
Dintre scrierile lui Pleşu mi-au atras atenţia doar "Despre îngeri" şi "Minima moralia". Sau poate că nu reuşesc eu să-l înţeleg. Se ştie că îl prefer pe Gabriel Liiceanu, mai ales de când, astă-vară, mi-a vorbit despre sexul incult. A! şiiiiiiii mâine mă duc după "Fraier de Bucureşti" a lui Iaru. Într-un post viitor vorbesc despre poezie... o să vedeţi.

5. M-am înscris la un proiect de la şcoală în care trebuie să corespondăm cu nişte elevi din Germania. Am trimis mail-ul de vineri şi nici până în momentul de faţă nu am primit răspuns. Oare chiar o fi adevărat că nemţii sunt oameni serioşi?

6. Am început să ascult Leonard Cohen. E bestiallll! ... Nu mă mai satur de melodia "Dance me to the end of love". O ascult continuu de 4 zile. A fost prima melodie pe care am ascultat-o de la el şi, după ce am văzut o secvenţă dintr-un concert, mi-am zis că este, cla,r unul de-al meu. Trebuie să îi caut şi cărţile. Îmi place enorm Cohen... Mă simt aşa, de parcă m-aş îndrăgosti...

7. Vreau să le urez şi eu câtorva persoane " La mulţi ani! Multă sănătate şi putere de a trece peste toate! ". Este vorba de :
Ana Dicu
Vasile Baghiu
Nicolae Coande
Gabi Tănasie
Nicolae Poghirc
Alexandru Negreţ.

Acum, La revederci!, mâine am o misiune imposibilă : ora de chimie cu Doamna Priceput!

duminică, 4 decembrie 2011

ziceri drage ale oamenilor dragi!

Florin Iaru

"Plăcerea cititului e unică şi irepetabilă. Şi e şi polemică. Vreau să mă separ de masa de manevră a imbecililor şi maneliştilor şi afirm asta cu tărie. Mă doare în pix de mase. Ascultă, cei cărora le place cartea sunt 2%. Hai să ramanem între noi! Să-i lăsăm să moară proşti. Şi foarte majoritari!"

Nicole Coande

«Toate cărţile despre am scris mi-au plăcut, n-am nici o ezitare să spun asta, chiar dacă uneori am polemizat cu anumite idei ale autorilor sau cu un anumit defect al lor de ordin moral. Moralitatea artistului nu ne poate fi indiferentă, mai ales dacă este unul recunoscut şi apreciat, iar în operă am putea detecta urme ale unui defect sufletesc. Atunci, şi cuvântul va fi defect. În cele din urmă, cred că este relevant ceea ce spunea Karl Kraus, unul dintre maeştrii lui Wittgenstein: nu putem trece peste faptul că o propoziţie întreagă poate proveni de la o jumătate de om…
Poate că în epoca noastră relativistă – şi relativizantă – aşa ceva pare de-a dreptul injust. Doar s-au mai văzut cărţi bune scrie de canalii talentate.
Continui să cred că un om poate fi judecat, cu intelectul şi cu inima, după fructele vieţii sale. Un autor care nu înşeală în artă, orice ar însemna aşa ceva pentru didacţii supremaţiei esteticului, nu va face asta nici în viaţă».

Tudor Octavian

"Mai tîrziu, cînd am început să înţeleg cîte ceva din Beethoven şi Bach şi condiţia de geniu m-a scutit de grija de a nu fi niciodată întocmai lor, mi-am zis că nici talentul la ascultat nu-i de colea.
Nu trebuie să ai daruri de interpret ca să te bucuri toată viaţa de marea
muzică.E ca la o loterie a divinităţii."

Mihai Firică

"Îmi displace enorm să văd istoria autentică dispărând sub buldozerul ignoranţei şi al prostiei impetuase.
Pentru unii, mărgăritarele sunt banale, aşa că se simt confortabil lângă porci. Bieţii de ei, nu înţeleg nimic, însă îşi imaginează că, dacă murdăresc, tot mai rămâne ceva după ei, chiar dacă este vorba despre pete de noroi."

Mircea Cărtărescu

"Nu cred că există în lume un lucru mai ridicol decât să fii poet. Ba există : să fii poetesă.
Să-ţi propui tu, un om, o fiinţă căreia i s-a dat şansa nebunească de a exista şi de a reflecta asupra lumii, să ajungi doar un geniu este umilitor, este infim.
Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc, faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit."

vineri, 2 decembrie 2011

Aliaj splendid

Degeaba sănătatea sporeşte
Superbitatea :
până ce Moartea ne va
Despărţi
prin gânduri de muzician -
Future sound of London -
sau rozul aflat în
similitudinea galbenului
fără Lună şi pantofi
eleganţi.


P.S. : Într-o zi voi explica. Dar până atunci să ne bucurăm de viaţă!

joi, 1 decembrie 2011

Aia e !!!

Astăzi, când toţi vă bateţi cu pumnul în piept că sunteţi patrioţi, vă iubiţi ţara, sunteţi mândrii că sunteţi români, postaţi peste tot numai imnuri şi steaguri, pe mine mă doare undeva de sărbătoarea voastră. Sincer. Eu azi nu sunt româncă.
Asta pentru că mă enervează ipocrizia şi excesul de zel cu care urlaţi că sunteţi români, dar DOAR AZI faceţi asta! DOAR AZI e de bon-ton să te bucuri că eşti român, mâine ne băgăm iarăşi în ea de ţară, de români, de sistem etc.

miercuri, 30 noiembrie 2011

Mi-ar fi plăcut...

- să mă pricep la matematică şi la fizică;
- să fiu mai înaltă cu 10 cm;
- să am talent la muzică şi să pot cânta fără să se spargă geamurile;
- să am o colecţie de timbre;
- să nu iau decizia proastă de a-mi tunde părul;
- să nu mă doară picioarele după ce merg pe tocuri;
- să am un card interminabil pe care să-mi cumpăr mereu cărţi;
- să fiu ordonată;
- să locuiesc undeva în apropiere de plajă;
- să nu am niciun nume.

marți, 29 noiembrie 2011

cărţi de citit - 22

. " Alchimistul " de Paulo Coelho .

În timp ce scriu despre carte ascult Iris. Nu ştiu de ce, dar ascult Iris. Şi cred că începe să-mi placă.
Nu am citit "Alchimistul" acum vreo doi ani, când era la modă, pentru că o citea toată lumea, iar eu urăsc să fac aceleaşi chestii ca toată lumea şi, oricum, nu am reuşit să fac rost de ea fără să o cumpăr (aveam eu un feeling).
Sincer, am impresia că toate cărţuliile lui Coelho vorbesc despre aceeaşi treabă şi mie nu-mi place asta. Nu are diversitate, claritatea poetică în exprimare e mai mult decât observabil că nu există, evidenţiindu-se încă o dată artificialitatea ideilor, dezvoltându-se astfel o proză comercială.

luni, 28 noiembrie 2011

emisferă

ieri. dimineaţă. pat. pijama. codiţe.
" de ce nu vine nimeni să mă trezească? oare ce se întâmplă?" .
îmi înving lenea, mă ridic din pat, observ că este goală camera alor mei. se aud râsete din bucătărie. se aude vocea lui Mimi. e clar, mergem. nu s-a schimbat cu nimic programul.

ieri. drum. Drăgăşani. vin. "hai, beţi sticla aia o dată că am nevoie de ea!" (nea Mişu) - replica zilei pentru încă mult timp. păreri. sfaturi. îmbrăţisări calde. pupici fără număr. stări de neuitat. una dintre cele mai frumoase zile.

şi azi ... teza la istorie. iubire. repetiţie.
mâine, spectacolul. emoţii. fustă.

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

tooot mai sus!

Ieri, ca de obicei în ultimul timp, a fost o zi obositoare.
M-am trezit la 9, mi-am făcut temele, şi la 11:30 eram deja la şcoală la ora de latină suplimentară pentru olimpiadă. Au urmat două ore de engleză şi apoi două ore de repetiţie pentru spectacol. După prima repetiţie, şi mie, şi lui Vlad, ni se luase de replici spuse iar şi iar. Şi mă simţeam şi rău...

După ore, am sunat-o şi rugat-o pe Eliza să meargă cu mine prin Kaufland să cumpăr nişte rechizite pentru copiii de la Sfântul Mina. Ne-am distrat. Chiar m-am simţit bine, după atâta oboseală. Şi în plus, ne-am mai şi întâlnit cu o mulţime de lume. Cel puţin cu domnul meu actual de desen ne-am întâlnit la aproape fiecare raion, inclusiv la ieşire...

Acasă, m-am apucat să fac curăţenie în birou, să scap de toate chestiile inutile din el. Şi am reuşit să fac. Apoi am stat puţin pe net şi din nou am căzut frântă.
Azi mă trezi pe la 10 şi plecai la ţară. Nu mă mişcai din casă, de la căldurică. Mă uitai la seria mea de filme de sâmbătă : Pariu cu viaţa, Xena - Prinţesa Războinică, Legenda Căutătorului (îmi place mult de vrăjitorul Zeddicus Zu`l Zorrader).
Din nou acasă. Căldurăăă. Un ceai fierbinte şi o carte. Ce poate să fie mai frumos de atât? Vorba domnului Ivănescu...

Mâine mă duc la Drăgăşani... ieiiiiii !!! Să vezi distracţie ...

joi, 24 noiembrie 2011

chestie

N-am mai scris de mult timp pe blog şi-mi era dor.
Hmm... cu ce să încep?

Ieri am stat la şcoală opt ore, deci practic cât stă un om mare la muncă. Am făcut două ore repetiţie la spectacolul pe care îl realizăm pe 29 noiembrie pentru copiii cu dizabilităţi de la Sfântul Mina. Vine presa, reprezentanţi de la primărie... Tot tacâmul de onoare. 9 C, clasa umanistăăă, în frunte cu doamnele profesoare Claudia Drăghici şi Danciu Ana!

Tot ieri, ne-a dat proful de fizică a treia lucrare consecutivă (şi ora de fizică a fost penultima, de la 17:30 la 18:30). Prima, dată miercurea trecută, a fost uşoară şi făcusem totul, luam 10, apoi s-au răsculat câţiva din clasă că ei n-au făcut şi nu ne-a mai luat lucrările. La a doua, de vineri, când am dat lucrarea după două ore în care am avut teza la engleză, nu am făcut nimic. Ieri, după ce a binevoit să intre în clasă, ne-a spus că s-a uitat peste lucrări, sunt dezastru şi ne mai dă una. Nici la asta n-am făcut nimic.

Aseară am fost atât de obosită încât, după ce am ieşit din şcoală, vrând să-mi bag telefonul în ghiozdan să pot să mă închid la geacă, mi-a căzut ghiozdanul din mână. Şi am mai stat în staţie de la 19:20 până la 19:45 după autobuz. Eram toţi vai mama noastră. Dacă ne dădeai un brânci ne spărgeam. Am ajuns acasă pe la 8 şi ceva. M-am pus în pat la 10, nu mai rezistam.

Azi, la 6, când plecă mama la serviciu, mă trezii şi eu. Să învăţ pentru teza de la română. Primele două comentarii le învăţai foarte bine, însă caracterizarea mai puţin. Şi fix aia îmi căzu. Bleah! Dar, oricum, scrisei două pagini...
După orele de teză, ne aduse lucrarea la biologie... Ieeeiii, am luat 9, 50!

Şiiii... surpriză ... la ultima oră, logică, chiulirăm. Toţi! DA! Toţi! Încă nu-mi vine să cred... Ca un făcut, exact atunci era şi unchiul meu acolo, să-l ia pe verişor de la grădi şi mă aduse cu maşina acasă. Era naşpa să mai stau în staţie după autobuz. Aşa se face că la 16:30 fusei acasă...

Luni mi-am luat două cărţi de Ian Fleming cu 3 lei fiecare. Din colecţia aia de la Cancan, "James Bond", de s-a vândut anul trecut cu 10 lei.
Am citit "Lista lui Manolescu - Poezia", dar nu o să scriu despre ea. Poate scriu despre "Alchimistul" lui Coelho, îl luai azi de la bibliotecă.

Astăzi, la întâlnirile TraDem fu invitat poetul Paul Vinicius... Îmi pare aşa rău că nu putui să mă duc...

Fază-azi. Mergeam cu Robert spre staţie, să ne ducem la şcoală. Trecu prin faţa noastră o femeie cu palton lung şi negru şi cu gluga pusă. La care eu : "Doamne, vere, ce mă speriai, crezui că e Moartea...".
A, să nu uit. Am luat 9 la mate. Aici nu mă lăudasem, că în rest... (Robert e invidios!)

Mai înainte, când mă dusei la bucătărie să-mi iau bomboane Chokotoff, tv-ul era dat pe Prima şi văzui reclamă la filmul "Omul fără chip", care părea super interesant, dar nu îl găsesc pe net să mă uit.

şiiiiii ... pentru că nu se putea altfel, ultima poezie scrisă :

fire de perseverenţă

ne vom asfinţi în puteri
de geniu necopt
şi va veni oceanul să ne înghită
cu buzele lui senzuale
pe scalpul nostru rece
o zi ca un cearşaf

duminică, 13 noiembrie 2011

noutăţi


Aseară, la masă, m-au anunţat ai mei că distinsul domn Nicolae Manolescu divorţează.
Uaaau! Sincer uaaau!
Fetelor, săriţi! :))

Să enumăr câteva funcţii ale lui Manolescu : Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România (al doilea mandat), ambasadorul României la Paris din partea UNESCO, membru corespondent al Academiei Române, publicist, scriitor şi cel mai mare critic literar. (Şi toate astea într-o viaţă!)
Pentru asta îl admir eu pe Manolescu enorm, pentru asta este unul din modelele mele.
În viaţa sa personală poate să facă ceea ce îşi doreşte, atât timp cât îi place şi îşi permite.
Ca orice om, are şi el regrete şi şi-ar fi dorit să fie fericit... îl ştiu de când am citit "Viaţă şi cărţi - Amintirile unui cititor de cursă lungă".


Nu ştiu de ce, dar când mă uit la poza asta îmi vine în cap melodia "Jaga Jaga".
Astăzi, PSD-ul se hotărî şi îl dădu pe Geoană afară din partid.
De când nu a câştigat alegerile pentru prezidenţiale, lui Mircea i s-au întâmplat numai chestii nasoale.
Sincer, mie chiar îmi pare rău de el... Este unul din politicienii care are cultură şi simţiri bune, deci merită să ţinem cont şi de părerea lui. Dar nu, noi ţinem cont numai de ceea ce spun analfabeţii şi inculţii.
Am observat că a făcut şi nişte pungi imense sub ochişori ...



Tot astăzi, echipa mea preferată de handbal, Oltchim, o bătu pe Itxako cu 30 la 22. Ce mai, dacă sunt bune, sunt bune şi gata!
Să ne ajute Dumnezeu să câştigăm Liga Campionilor!!!

În poză este jucătoarea mea preferată, turcoaica Yeliz Ozel, care făcu parte din "oamenii meciului", alături de Valentina Ardean-Elisei şi Talida Tolnai.

P.S. : Radu Voina e bun !



# Publicai, azi pe la prânz, pe Reţeaua Literară un poem. La şapte seara era deja promovat în pagina principală! ... he-heeeei ...

miercuri, 9 noiembrie 2011

unu doi trei

Păăăiiii.... fără păi.

Deci ... mâine e balul şi noi nu avem formaţie, întrucât nu s-au vândut biletele. Trebuiau să se vândă 800 de bilete ca să se achite chiria şi Crush cu Alexandra Ungureanu şi s-au vândut doar 200 şi ceva.

Restul ... e tăcere ...
Mormânt. Nevoie de tăcere. Acută nevoie de tăcere.

joi, 3 noiembrie 2011

oops

Azi mă trezii, aruncai o privire pe fereastră şi văzui că afară era ceaţă. Avusei impresia că e Crăciunul, dar nu ştiu de ce. Cred că aveam nevoie de o surpriză plăcută ...

Îmi tot sună în urechi melodia aia cu "sunt un tată bătrânel şi am o fată top modeeel" ...

Pff...

Am plecat. Mă solicită eseul la română. Şi tema la latină. Şi lecţiile care trebuie învăţate. Şi mai începe şi Next Top Model ...

marți, 1 noiembrie 2011

This is so boring ...

Noiembrie. Aşa de repede, da, a venit noiembrie.
Noiembrie. Nooooieeeembrieeee. NO-IEM-BRI-E.

Luna tezelor. La română, istorie, latină şi engleză.
Luna cu cel mai mult de învăţat. Luna cu cele mai multe teme. Luna în care nu am timp nici să citesc, nici să scriu.
Luna Balului Bobocilor.
Luna aniversării minunatei fiinţe care mi-a dat viaţă. Luna în care ne reunim, dar stăm nemişcaţi fiecare în cuibul propriilor visuri.

Luna în care cel mai mult îmi doresc să dorm ...

duminică, 30 octombrie 2011

cărţi de citit - 21

. " Veronika se hotărăşte să moară " de Paulo Coelho .

O carte care merită citită.
O carte care te face să înţelegi că pierzi fooooarte multă vreme inutil, nefăcând ceea ce îţi place cu adevărat, ci fiind un fel de roboţel, care, după ce îi apeşi butonul "start", face aceleaşi lucruri în fiecare zi. Şi asta e normalitatea. Ne străduim să fim în normalitate, neacceptând că avem şi ceva aparte, care ne face să fim speciali. Nu vrem să ne expunem părerile, deoarece alţii ar crede despre noi că suntem nebuni. Falsitate. Necredinţă.

" nebunia este incapacitatea de a-ţi împărtăşi ideile "
" nebun este cine trăieşte în propria-i lume "
" Ei cred că sunt normali, pentru că fac toţi acelaşi lucru. "
" E curios, dar depresia mea nu se manifesta niciodată în zile ca astea, înnorate, cenuşii, reci. Când vremea era aşa, simţeam că natura era de acord cu mine, îmi punea în evidenţă sufletul. "
" N-avea nici o importanţă dacă singura asistenţă era un tânăr schizofrenic; el părea să înţeleagă muzica şi doar asta conta."

Oficial > fană Paulo Coelho. Pasiune nouă!

sâmbătă, 29 octombrie 2011

DPT

De când a început Dansez Pentru Tine, am privit toate sezoanele, toate ediţiile.
Iubesc emisiunea asta, e una dintre fooooarte puţinele la care mă uit.

În sezonul ăsta ţin cu Pepe şi Andreea.
Chiar m-a impresionat cazul ei.
Părinţii ei au făcut totul, absolut totul, ca ea să danseze.
Când am văzut filmuleţul cu cazul am plâns.

joi, 27 octombrie 2011

lalalalala

e joi. s-a mai dus o săptămână.

mă obsedează nişte melodii.

aaa, şiiiii ne-a cântat şi domnul profesor de logică la chitară în orăăăăăăăăăăă.

luni, 24 octombrie 2011

cărţi de citit - 20

. " REM " de Mircea Cărtărescu .

Romanul mi-a capturat atenţia în noaptea trecută, drept pentru care acum îmi pică ochii în gură de somn.
Ce aş putea să spun?
E o carte superbă. SU-PER-BĂ!
Felul cum după o scenă de dragoste, Svetlana sălăsluieşte în braţele lui Vali să îi povestească despre copilăria ei, în special despre perioada când stătuse la mătuşa Aura şi se îndrăgostise de prietena ei, Ester, despre visele avute cu scoica lui Egor sub pernă şi despre cum, odată cu trecerea timpului, descoperă adevăratul REM.

"Nu cred că există în lume un lucru mai ridicol decât să fii poet. Ba există : să fii poetesă."
"Să-ţi propui tu, un om, o fiinţă căreia i s-a dat şansa nebunească de a exista şi de a reflecta asupra lumii, să ajungi doar un geniu este umilitor, este infim."

Îmi este deja dor de cele 15 mii de pagini pline cu "nu" ale lui Egor. Fiecare "nu" fiind simţit de autor, având câte un sens. Îmi vine poftă de scris "nu"-uri ...

duminică, 23 octombrie 2011

nimic

Brrr!!!
Deci s-a făcut un frig inimaginabil. Ieri am fost la ţară după nişte gutui şi m-am făcut ţurţure.

Am mai postat, după o lungă pauză, pe Reţeaua Literară încă un poem. A fost promovat în pagina principală a site-ului. E pentru a 11-a oară când se promovează un text publicat de mine în pagina principală.

Am primit o cerere de la domnul Dan Lupescu, repet : Dan Lupescu, de a publica poezii în revista LAMURA.
( Încă regret că acum vreun an şi jumătate am refuzat propunerea domnului Ovidiu Bufnilă de a-mi scoate o ediţie de autor a ziarului STRADA MARE ! Şi, în general, regret toate propunerile pe care le-am refuzat de-a lungul timpului!)

Când eram eu mai mică, programul de desene animate se numea Jetix, nu Disney Channel. Şi erau nişte desene foarte frumoase, nu tot felul de filmuleţe care mai de care mai fictive. Drept pentru care am să caut pe Inet desenele care mi-au plăcut mie (şi erau educative) :
Viaţa cu Louie
Ce-i cu Andy
Copiii de la 402
Fetiţele Powerpuff.

Mâine am română. Şi am o temă imensă, vreo 24 de exerciţii, la literatură. Am făcut două dintre ele şi mi-a luat o pagină de caiet mare. Deci fuck, cât am de scris!!!
Auuu, acum îmi adusei aminte că mai am şi desenul cu fluturi de făcut. Şi temă la latină. Cine m-a pus să vreau la olimpiadă?
A, da, orgoliul.

Bine! Pa!

joi, 20 octombrie 2011

miercuri, 19 octombrie 2011

--- () ---

Mă simt aiurea ...
Nu am chef de nimic.
Am tot amânat să scriu pe blog.
Posed o lene generală.
N-am scris despre omul ăla care mi-a atras atenţia la pomană, n-am mai scris la roman, n-am mai scris versuri.
N-am făcut nimic.
În ultimele zile am plecat la şcoală fără teme şă fără să învăţ.
Azi aveam lucrare la geografie şi la fizică. Abia dacă în ultimele două minute de pauză am deschis caietul. Noroc că nu am mai dat lucrările, într-un final.

Problemele de sănătate ... să se ducă ...

Vreau la mare ... îmi este dor de plajă ... de o plimbare pe plajă ... de frigul din noaptea mării ... de sunetul apei ... de visurile noastre ... de noi ... de răsărit ... de apus ... de camera de hotel ... de chitară ... de versurile veşnice ...
Vreau la mare ... îmi este dor de plajă!

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Jane Eyre şi alte însemnări

Am citit Jane Eyre acum vreo trei ani. Ieri am văzut filmul. E bun.

Ieri, împreună cu Vlad, Robert şi Cristi, ne-am învoit de la muzică să plecăm cu 20 de minute mai devreme ca să prindem autobuzul spre Craioviţa şi am stat ca proştii, repet : ca proştii, în staţie 18 minute. Am îngheţat de frig bine de tot.
Dar am ajuns, într-un final, acasă.
Mi-am pus pantalonii mei mov pufoşi, am băut un ceai fierbinte în timp ce îl citeam pe Ernest Hemingway. Ce poate fi mai frumos de atât ?

Azi fusei la o pomană. Se află acolo un nene, ţigan rudar, care avea o poveste incredibilă. Am rămas fooooarte impresionată de povestea lui de viaţă ... şi chiar mă gândesc să scriu ceva despre asta.

Mi-e somn. Dar nu mă culc.

joi, 13 octombrie 2011

ficţiune

Prima dată ... a fost O. Şi l-am iubit, l-am iubit mult. El m-a scos din cutiuţa de cristal în care trăiam. El m-a crescut mare. Când mi-am dat seama că îl iubesc ca pe un tată, a plecat de lângă mine şi a devenit îngerul meu păzitor.

Pentru totdeauna ... este A. E o fiinţă minunată! Cu el am curaj să fac de toate. Lui îi pot povesti orice. Cu el totul este perfect! Păcat că între noi s-a aşezat un fir de praf ... Poate că într-o zi vom reuşi să-l ştergem ...

În rest ... sunt mulţi cărora le cer bani sau, mă rog, alte chestii nesemnificative. Pentru că nu pot să simt pentru ei ceea ce simt pentru A. Bine, nici ei nu au calităţile lui A.
Sunt, însă, şi câteva excepţii pe care nu le pot divulga.

Un lucru e sigur . " De astăzi am un singur scop : să pun fericirea mea pe primul loc!".M-am hotărât să fiu egoistă şi profitoare. Cu cine merită. Se ştie că sunt şi oameni pentru care aş face orice. Absolut orice.

Că aşa sunt eu :
uneori stană de piatră
uneori fluture

Şi toţi ai mei ştiu asta!

P.S. > Sunt fericită! Mi-am găsit numele de scriitor, după luuungi căutări. Dar nu vi-l spun deocamdată.

miercuri, 12 octombrie 2011

cărţi de citit - 19

. " De veghe în lanul de secară " de J. D. Salinger .

În sfârşit am citit şi eu cartea asta. E superrrr !
Umorul american dă clasă tuturor cărţilor din lume. Am râs de m-am stricat.
Nu pot să mai zic nimic. Holden e un tip de 16 ani care este exmatriculat de la şcoală şi ne povesteşte ce se întâmplă cu el până ajunge acasă să afle părinţii lui de chestia asta.
Citiţi-o !!!

marți, 11 octombrie 2011

LMA !


La Mulţi Ani Sănătoşi, Luminiţa Beatrice Manea !
Tot ceea ce îţi doreşti tu să se împlinească, să fii fericită şi iubită, să iei numai note de 10!
Să creşti mare!
Te pup!


Noroc cu acel concurs de istorie ( la care, specific, am luat Premiul I, pentru că suntem bune! ) că ne-am cunoscut.

Mult, mult, muuuult succes !

luni, 10 octombrie 2011

tâmpenie la maxim

Viaţă de ... .
Deci nu suport.
M-am trezit la 8 ca să-mi fac temele la patru materii şi ca să învăţ la şase materii. Până la 11, cu grabă, făcui asta şi chiar avusei prilejul să schimb câteva cuvinte cu domnul Florin Iaru.
La 12 fără 20 fusei aranjată, mâncată, duşată şi gata de ieşit din casă. Am plecat la şcoală.
Am început orele la 12 jumătate.
Prima oră. Istorie. Practic am făcut toată ora. ( Culmea culmilor : a întrebat profesoara de ce vechii locuitori ai acestui teritoriu se numeau "geto-daci". Frate, unul n-a ştiut. Răspunsul corect (şi dat de mine, evident) : "Romanii îi numeau daci, iar grecii geţi, de aici denumirea poporului!).
A doua oră. Latină. După ce aflai că am luat 6 la testul iniţial, trecui prin nişte emoţii grozave. Ascultă două colege şi le-a dat 4 , respectiv 6. Mai răspunsei şi eu şi mă luă la ochi. Însă nu îmi puse notă. Sunt foarte stresată pentru că dau teză la latină. Şi pentru că am o singură oră pe săptămână.
A treia oră. Geografie. Ne uitarăm la un film cu apariţia Universului. Cumpărai CD-ul. În oră îmi fu prea somn ca să înţeleg ceva.
A patra oră. Franceză. Răspunsei la majoritatea exerciţiilor, citii lecţia, tradusei, făcui tema. Practic altă oră la care eu fac ora. Cu câteva minute înainte să se sune, mă luă profesoara să-mi spună că mi-a citit poemele şi că sunt talentată (şi tot tacâmul) şi îmi mai comunică un lucru care mă frapă : "Roxana, tu scrii ca un bărbat bătrân şi blazat!". Am de gândit asupra chestiei ăsteia.
A cincea oră. Logică. Îi dădu uneia 4. Când se uită profesorul în ochii mei ( şi o face destul de des) parcă mă hipnotizează. Nu ştiu de ce, însă am impresia că o să mă duc la olimpiadă.
Orele şase şi şapte. Română dublă. M-am plictisit îngrozitor. Jur! Mă plictiseşte profesoara. De fapt, nu. Mă plictisesc colegii. Eu lucram la un nivel foooarte înalt în generală. Acum , mă plictisesc.
Ajungere acasă la 8. Aflu că iar vin mătuşile şi unchii mei la mine. Nici nu apuc să-mi scot caietele din geantă că năvălesc pe uşă. Îndrăznisem chiar să-mi fac planuri de genul : astă-seară termin cartea de citit, mă uit la CD-ul de la geografie, citesc revista Terra, m-ai văd un episod, două din film. Teme nu. Învăţat nu.
M-au enervat toţi. M-a enervat situaţia în sine.
Am plâns.
Chefurile se fac, în mod normal, când a doua zi nu e aşa importantă.

Drept urmare mâine o să muncesc dublu.
Iar plâng. Şi am nevoie să vorbesc. Şi sunt o mie de cineva-uri care şi-ar dori să mă descarc lor. Dar nu.
Prefer să mă descarc în faţa acelor două persoane. Păcat că ele nu sunt disponibile aproape niciodată.
Punct. Mâine mă trezesc de dimineaţă.

P.S. : DA, ştiu că timpurile verbelor sunt vraişte !!!

sâmbătă, 8 octombrie 2011

cărţi de citit - 18

. " fratele om " de Ion Maria .

Trebuie să încep cu trei lucruri foarte importante despre autor : este contemporan, locuieşte în Craiova şi este profesor de istorie. Deci are cam toate calităţile să-mi placă.
De ziua domnului Coande ( pe care a petrecut-o în Grecia, despre asta voi detalia în altă postare ), am reuşit să mă găsesc cu domnul Maria pe străzile oraşului în contratimp ca să-mi dăruiască ultimul său volum de poezie, " fratele om ". Un titlu cel puţin şocant, dacă stăm să analizăm modul în care se comportă oamenii cu semenii lor. Un titlu ce ne trimite cu gândul la faptele bune, la optimism, la progres. Un titlu ce ne trage de urechi şi ne ţine de mână simultan.
Poemele le pot descrie în doar câteva cuvinte, deşi nu sunt deloc simple, : umilinţă, speranţă, frumuseţe, ură şi timp. Cam aşa scrie poetul în nopţile când nu are lucrări de corectat. Am să folosesc un citat din spusele domnului Coande : " Ion Maria scrie o poezie mică, dar foarte concentrată." .
Şi o scriitură care pe mine m-a zdruncinat :


fântâna

în fiecare om
Dumnezeu a pus
o fântână
din când în când
mai aruncă o piatră
în fântână
să vadă dacă apa
se tulbură
sau nu

În dedicaţia pe care mi-a semnat-o pe cărţulie, domnul Maria spunea " pentru a-i fi sprijin ". Şi mare dreptate a avut!
Trăiască profesorii de istorie care sunt poeţi!

vineri, 7 octombrie 2011

română.

Ieri ne-a adus testele iniţiale la română. Am luat 9, 60. Ocazie cu care m-am făcut de prima notă în catalog şi anume 10 la română.
Ceea ce m-a uimit foooooarte tare este că ne pune să citim un roman pe semestru. Deci mi se pare incredibil. Un roman pe semestru !?
Mama vrea să afle cum să mă facă să nu mai citesc atât de mult. Profa de română ţine cu mama.
Pentru că sunt la profil de filologie ( întrucât asta mi-am dorit!!! - ca să nu mai comenteze alţii ), mă aşteptam să ne dea de citit până ne vine rău.
Încă sunt uimită şi foarte, foarte speriată ...

miercuri, 5 octombrie 2011

rază

Admir ţiganii. Ţiganii deştepţi, frumoşi şi educaţi.
Admir familiile de ţigani, pentru că numără mulţi membri şi pentru că membrii familiei sunt foarte uniţi. Se ajută necondiţionat şi nu ţin seama de toate nimicurile care se întâmplă. Îşi sunt mereu alături, şi la bine, şi la rău.
Chiar dacă nu sunt rude, în situaţii grave se ajută.
Şi se apără cu preţul vieţii.
La români, mai rar chestii din astea.

P.S. > La iniţiala de la franceză am luat 5, 50. Ca de obicei, foarte bine la partea de literatură, prost la gramatică.
Şi la info am luat 10. Ura!

marți, 4 octombrie 2011

epuizată

Roxana nu mai are timp.
Roxana este constrânsă, dar tot ea le rezolvă pe toate în felul ei. Noroc cu muzica, care o ajută foarte mult.
După nebunia asta cu testele iniţiale, a început de ieri adevăratul coşmar : teme enorme, lecţii de învăţat imense.
La iniţiale situaţia stă cam aşa :
engleză - 4, 30. Sunt ofticată, nu mai comentez.
chimie - 6, 15 şi sunt mândră, chiar sunt mândră de notă, întrucât în generală nu am învăţat niciodată la chimie, din simplul motiv că nu mi-a plăcut. Şi nici în liceu nu o să învăţ. Cine face chimia cu doamna Priceput ştie de ce.
logică - 8, 60 . E un început bun, zic eu.
istorie - 10. Asta datorită celei mai bune echipe din istoria omenirii : Roxana şi Tudor. Ştiubei şi Mirea. ( i-am umilit pe ceilalţi, cum ar spune Horia! )
La restul încă nu am aflat.

Buuun. Încă ceva de reţinut : la mate nu se ia niciodată 10. Cel puţin dacă faci cu domnul Ionuţ Ivănescu ( care, apropos, nu a mai avut clasă de filologie de 7 ani!!!). Singurul prof care pare să fie din lumea mea e domnul de desen. Habar n-am cum se numeşte. Ne certăm şi ne împăcăm. Îmi place.
Îmi place şi de doamna de franceză.

Aflai că dau 4 teze. La română, la latină, la istorie / geografie ( loooogic că am să aleg istoria ) şi la engleză. Faza cu engleza mă enervează. Dacă voiam să dau teză la engleză mă duceam la bilingv.

După o dimineaţă agitată şi trezită devreme au urmat 6 ore (plus una şi ceva pe drum) obositoare. Acasă la 8 şi. Mess. Duş. Acum mă duc să mănânc şi probabil mă apuc de teme şi, eventual , învăţ. Pentru că mâine vreau să dorm !

duminică, 2 octombrie 2011

LMA !


Ieri, 1 octombrie 2011, a fost aniversarea domnului profesor de fizică Dorin Mătuşa.
La Mulţi Ani Sănătoşi şi Să Vă Iubească Bucuria!

Domnul Mătuşa este unul dintre puţinii profesori ce şi-au lăsat amprenta asupra elevilor. Îi mulţumim pentru că a contribuit la formarea caracterelor noastre, ne-a adus la cunoştinţă principii sănătoase şi o să ţinem mereu cont de sfaturile minunate pe care ni le-a dat.

Mătuşa Dorin este OM. Adevărat!

joi, 29 septembrie 2011

Zid de ceară

" fată dragă, nu fii tristă, fiindcă e păcat "
am ascultat versul ăsta ani întregi
trecuţi ca şoaptele din acel ajun de Crăciun
pfff ... ce vremuri !
îmi amintesc de serile în care te-am visat ascuns
prin alţi oameni importanţi
" Eşti nebună ! " (citat scos din tine) , cam aşa sună acum motto-ul vieţii mele .

când mi-am scos ghearele
am fost durută de o adiere de vânt
din problemele trandafirilor uitaţi .

We can be togheter !

marți, 27 septembrie 2011

Moartea - între modă şi mister

Am scris şi eu câteva poeme în care o aminteam / evocam / convocam pe Doamna Moarte şi mi s-a spus că am elementul ce mă va conduce spre reuşită. Ţin să-i răspund domnului care mi-a dăruit această părere că nu am folosit cuvinte fără veselie şi optimism prin versurile mele, deoarece aşa am simţit şi am pus cuvinte "mai grele", pentru că ele explicau ideea mea. Noul val de tineri scriitori au intrat pe primul rând, întrucât se refereau la Moarte.

Dar de ce sunt acuzaţi oamenii în discuţie că abuzează de părerile despre Domnia Sa? Încă de la primii locuitori ai Pământului, locul, timpul şi modul în care sufletul păşeşte dincolo de trup au fost un mister. Acum, că suntem din ce în ce mai mulţi curioşi , nu văd din ce motive ar trebui să se îngrijoreze " intelectualii ".

Eu, Ileana Mălăncioiu şi foarte mulţi alţii ne-am imaginat "Cealaltă Lume". Noi credem că e frumos şi acolo. Uite că suntem optimişti.

În fond şi la urma urmei, Moartea e singurul mister neviolat de om. Ceva ce încă ne mai stârneşte interesul. Ceva ce ne mai ţine în viaţă.

duminică, 25 septembrie 2011

cărţi de citit - 17

. " Umbrele trecutului" de Mary Jo Putney .

Eram în ultima săptămână de vacanţă şi am plecat cu ai mei (mama, tata, Rică şi Mimi) să ne plimbăm de-a lungul Dunării. Ne-am cazat în Eşelniţa, la o casă superbă. Încă din prima zi m-am plictisit şi am regretat că nu mi-am luat o carte cu mine. Aşa că a doua zi băieţii s-au deplasat în Orşova să facă cumpărături. Pe listă am adăugat "Carte şi chips-uri pt. Roxy". Tata a fost băiat cuminte şi mi-a luat şi carte şi reviste şi dulciuri, cât să nu mă deshidratez câteva zile bune.
Bineînţeles că nu m-am apucat imediat de citit. Au mai durat vreo două două zile până să deschid maldărul de foi.
Am lecturat pe nerăsuflate, într-o zi, 100 de pagini. Mi-a plăcut enorm. Era exact genul meu : cu iubire adevărată, cu răzbunare şi cu poziţii sociale înalte.
Ajungând din nou acasă, am scos cartea din geantă şi am pus-o lângă pat, în speranţa că o voi termina în maxim 3 zile. De unde?!
Am mai citit aşa, câte două-trei pagini la un interval mare de timp.
Astăzi mi s-a pus piticul şi mi-am impus să o termin. Zis şi făcut.
Deci cărţulia e bestială. Te ţine cu sufletul la gură până la ultimul cuvânt.
Cele două personaje principale, Randall şi Julia sunt cu adevărat nişte eroi ai libertăţii atât individuale, cât şi ai libertăţii împreună. Şi încă o dată, eu realizez că "Speranţa moare ultima!".

Cam aşa arată coperta ... fugiţi repede şi cumpăraţi-o !

sâmbătă, 24 septembrie 2011

...

deci .... mi-am făcut şi eu o comandă de cercei. trebuia să ajungă pe 4 septembrie. i-am primit azi. România serioasă ? o glumă proastă. cu P mare.

vineri, 23 septembrie 2011

dor de 33

Vreau înapoi în clasa a opta. Îmi e dor de toate şi de toţi.
=>
Familia noastră numită 8 B.
Chiar dacă eram certaţi la cuţite, tot ne ajutam la lucrări sau ascultări. Împărţeam totul : de la bani la mâncare, de la teme la poveşti de viaţă. Ne suportam cu bune şi rele. Ne ştiam problemele, ne acceptam fiţele (şi erau rare momentele când aveam fiţe).
Şi acolo aveam atâţia părinţi buni care ne înţelegeau şi aveau grijă de noi...
Mamele : Lorina Ancuţa, Graţiana Bleojiu, Alina Mărgineanu, Dorina Vigaru, Sanda Sandu, Anca Păunescu.
Taţii : Ion Turcitu, Tudor Mirea, Dorin Mătuşa, Radu Bunuşiu, Cornel Brânzan.

miercuri, 21 septembrie 2011

eu

Eu sunt : Nesimţită. Javră. Insensibilă. Tupeistă. Fiţoasă. Arţăgoasă. Rece.
Da, aşa mă comport eu cu toţi fiţoşii şi cu proştii.

marți, 20 septembrie 2011

noi ... şi cuvintele noastre

GeO : Aaa, apropo, mi-a zis Ştefan să îţi zic că cura de slăbit cu ciocolată şi cu Pepsi e cea mai bună soluţie să treci printr-o depresie.

RoX : Ştii să faci blog pe wordpress ?
GeO : Ţi-am zis să nu mai vorbeşti cu mine cu cuvinte pe care nu le înţeleg ...

GeO : Să fie sănătoşi şi casă de jeleu ...

RoX : Apăru melodia lui StarChild. E super mişto.
GeO : Nu-mi place.
RoX : N-are nimic. Nici mie. Dar o zic din politeţe.

GeO : Mâine mă duc la Târgu Jiu.
RoX : Vezi poate te întâlneşti cu Lorena ... (cunoscătorii ştiu cine e Lorena)

GeO : Îmi vine să mă iau la pumni !!!
RoX : Eu zic să-ţi dai un cap în gură !!!

GeO : Îi zisei lui mami de notă ...
RoX : Şiiii? Te pusă să mănânci ciorbă?

GeO : Zi-mi şi mie nişte alintături .
RoX : Pisic, pisi, fantomiţa mea, javră mică şi pufoasă, nesimţitul dracului, cretinul maică-sii, că taică-su era mişto ...

RoX : Să îţi cadă banana din gură dacă minţi ?

vineri, 16 septembrie 2011

cărţi de citit - 16

. " Presa craioveană 1838 - 2007 " de Florea Firan.

Volum pentru suflete tari, care pot accepta lupta dintre timp şi monotonie, care încearcă să asigure spaţiului viitorului semne de siguranţă proprie şi de putere adevărată.
Tabloul unei lumi. Munca unui om. Hrană pentru se ştie ce.

joi, 15 septembrie 2011

I hate my life !!!

deci ... să-mi bag picioarele în ea de viaţă cretină ... duminică sunt două spectacole senzaţionale la teatru şi eu le ratez din cauză că are mamaie un moft ... că aşa ştie ea să strice toate momentele frumoase din viaţa mea !!!!!! fuck !!!!

şi acum ţip singură în cameră şi îmi curg lacrimi ... dar NU, eu NU plâng !

când o să înveţe populaţia că şansele sunt unice ? că nu o să mai existe o "dată viitoare" ??????

miercuri, 14 septembrie 2011

cu drag, pentru Luminiţa ! :x

îmi plac profesorii bărbaţi bătrâni, întrucât sunt mai toleranţi, înţelegători, răbdători, suportabili, eleganţi, buni! şi dau note mari cu uşurinţă!

prima data ...

... cand postez ceva pe blog din timpul orei de informatica ...

VREAU ACASAAAAAAAA !!!!!
P.S. : mai am 3 ore inafara de asta! :((

marți, 13 septembrie 2011

deci liceu ...

Băăăăăăăăiiiiiiiiii vreau vacanţăăăă !!!!!
Aşa ... păi o zi de liceu. Naşpa! Stătui cam o jumătate de oră să reuşesc să-mi prind părul, asta pentru că mi-a trebuit mie păr scurt şi breton pe o parte. Nu îmi mai plăcea părul meu lung de 1 metru şi 20 de centimetri. Deci oricum mai lung decât în poza asta din stânga.
Pe mine şi pe vecinu' ne duse tata cu maşina ... şi ajunserăm noi la şcoală la 12:50 şi începeam orele abia la 13:30. Beton! Până să înceapă cursurile ne duserăm la secretariat să dăm cererile pentru o adeverinţă din aia care ne trebuie pentru abonamentul la RAT. Până să-i aştept pe Robert şi pe Andra, fusei matora unui scandal între domnul director Predoi şi o tanti nebună. Dar nebună, nu glumă! Cred că era scăpată de la sanatoriu, serios!
Şi începură orele ... Română. Profa e drăguţică. Sper să ne înţelegem. Zise că mizează mult pe comunicare şi originalitate. Deci ăsta e un punct forte.
Religie. Nu făcurăm, întrucât nu veni nimeni la oră.
Engleză. Doamne, ai grijă de noi! Din prima oră ne-a pus să ne facem 11 fişe cu toate timpurile învăţate până acum ... Frate, e prima orăăă!!!
Desen. Singura oră mai palpitantă. Intră un tip cu ochelari, care la prima vedere pare arogant. Dar nu este. Ne puse să facem un peisaj ... şi eu făcui un soare potrivit pe pagină. Se luă de mine ... "Aşa aproape e soarele de pământ?" ... Replica mea : "Nu aţi specificat dacă peisajul trebuie să fie real sau ireal. Al meu e ireal.!" . Sper să înţeleagă că ador să pictez şi că, de obicei, eu pictez după cum îmi spune inima şi foarte puţin raţionamentul ...
Chimie. Frateeeee, tipa cu care facem chimia e ... prea exigentă. Ne dădu deja test. O să scoată din noi nişte chimişti adevăraţi, deşi noi ne-am dus la filologie ca să scăpăm de mate, chimie şi fizică.
Mate. Facem cu un prof. Chiar eram dezamăgită dacă aveam profă, fiind obişnuită de patru ani cu TuciTu şi cu încă un an cu Nemţeanu. Şi proful de acum e de treabă, la fel ca ceilalţi doi. Ne ţinu un discurs la începutul orei : " E bine să învăţaţi la mate că mate vă ordonează, vă face să gândiţi logic ... bla bla bla ... dacă învăţaţi mate sunteţi mai deştepţi" ... Îmi zic în gând : "Hopaaa! Adicătelea crede că matematicienii sunt mai deştepţi!" ... Deschid gura şi îl întreb : "Vreţi să spuneţi că matematicienii ne sunt superiori?" ... Răspunde : "Nu voiam să spun asta. Un om poate să nu ştie deloc matematică şi să fie un poet extraordinar!" ... În gând : "Frate, ce ai nimerit-o!" ... Deci suntem pe aceeaşi lungime de undă. Încă nu ştie nimeni din liceu că eu sunt poetă ...

E trecut de miezul nopţii şi eu stau pe mess, pe facebook, pe blog, nici măcar nu am luat cina, când mâine am 7 ore ...

luni, 12 septembrie 2011

sfârşit

Sunt oameni care citesc cărţi bune. Sunt oameni care citesc cărţi proaste. Sunt oameni care nu citesc ...

sâmbătă, 10 septembrie 2011

cărţi de citit - 15

. "Cine suntem" de Dan Puric.

Identitatea noastră religioasă începe să se degradeze, domnul Puric începe, sau mai bine zis, deja a început să ne propovăduiască despre starea de lucruri actuală a acesteia. Consider că este destul de dificil ceea ce face acest om.
Îmi permit să-l numesc pe Dan Puric martir. Are grijă de noi toţi, ne ajută să ne înţelegem identitatea şi ne îndreaptă spre acea cale bună. Sensibilitatea cu care face aceste lucruri este aproape singulară în spaţiul mioritic, iar curajul de a se avânta într-un astfel de proces este de admirat. Sinceritatea este cea mai importantă lecţie pe care ne-o dă autorul.
" Cartea conţine teme şi probleme de o actualitate dureroasă, aşa încât ea poate fi considerată o strădanie arheologică izbutită a etnicului românesc. Problema şi ideea de identitate e privită analitic din mai multe puncte de vedere şi stăruie asupra tensiunii : mutilare versus dăinuire şi regimul de exterminare versus tăria credinţei creştine." - Gheorghe Ceauşu
Mi-am găsit o parte de linişte în cuvintele lui Puric, poate pentru că "necazul este tragedia continuă a acestui popor, este inflaţia de griji, este întunecarea vieţii şi luminarea morţii." (Dan Puric)
Chiar şi după ce am terminat volumul, mi-a fost destul de greu să privesc ochii persoanei de pe copertă.

vineri, 9 septembrie 2011

"vreme trece, vreme vine"

Mai sunt două zile şi începe şcoala. Sunt nerăbdătoare încă din a doua săptămână de vacanţă.
Oricum, inevitabil o să-mi vină dor cât de curând de clipele de relaxare. Adică dor de : ora 12 când venea mamaie să mă trezească să mănânc, de disperarea că nu-mi găsesc haine să mă schimb ca să ies la copii, de jucatul de cărţi pe porunci, de poruncile stupide gen "fă 20 de flotări" sau "ieşi în stradă şi strigă în gura mare "m-aş mărita, dar n-are cine mă lua" " sau veşnica poruncă a lui Alin "pupă pe nu ştiu care la subraţ", de plimbările la baltă să luăm vacile şi să ne bălăcim, de plimbările la magazin să ne luăm "îngheţaturi şi chipse", de dansat, de orele târzii când intram în casă şi mă apucam de citit, de ziua în care Saiu ne-a acuzat că i-am furat papucul, de întâlnirile când pictam cu atâta seriozitate foi şi pietre, de sutele de clătite făcute, de Mihnea şi de Tractor când ne dădeau "sărut-mâna", de miile de seminţe ronţăite, de tatonările cu Ane, de seara când Reby a întrebat "Dar iubitul meu nu vine?", de poveştile cu copii furaţi, de momentele când ne duceam pe strada din spatele curţii mele să ne jucăm fotbal, de râs, de plimbarea cu barca, de muntele în care e sculptată moaca lui Decebal, de valurile care făceau pontonul să se mişte, de peştii pescuiţi de Rică, de melodiile din computer-ul gazdei, de frigul îndurat ca să văd răsăritul, de seara în care am speriat-o pe Ane cu pene de găină, de ziua când ne-am întors de la magazin şi ne-am întâlnit cu nea Dan şi cu Nicole şi eu nu am recunoscut-o pe scumpetea cea mică, de momentele când mai prindeam loc la computer-ul lui Saiu să mai intru şi eu pe conturile mele şi în general, de tot ce a însemnat vara 2011.

Şi toate astea cu cele mai minunate fiinţe din lume : Dreea (best friend), Ani (sau Măriuţa, sora Dreei), Ane (maimuţa mea preferată), Saiu (care plânge des), verişoarele Simona, Diana şi Ani, nepoata Alexandra, Tiţa şi Reby, Gabi, Simina (nepoata lui nea Tudor, cel cu care mergem noi la bere), nepotul Radu, Filip şi Ion, verişorii Leo şi Costi, Tractor, Alin şi cei doi fraţi ai lui, Mădălin Riciu, Ionuţ (sau Hârî), Blondul şi surorile lui, Văcaru şi fratele lui, Mihnea, Ică, Dănuţ (sau Domnul cu papuci de fetiţă), Costi Borcoş, Dani (sau Fată-Fată), Daniela-Rodica, Cătălin, tati, mami, Mimi şi Rică şi toţi ceilalţi, al căror nume îmi scapă acum.
Vă iubesc pe toţi! Mult! Şi vă mulţumesc pentru că m-aţi suportat, că aţi avut încredere în mine şi că m-aţi făcut să mă simt bine alături de voi! Persoane speciale.

Azi, în drum spre cumpărături, l-am întâlnit pe fostul meu profesor de pictură, pe domnul Radu Bunuşiu şi am mai stat de vorbă. Parcă îmi e dor şi de clasa a opta. Dar nu atât de dor încât să scriu şi despre asta ...

joi, 8 septembrie 2011

fragment din roman - 2

Dragă A.,

M-am săturat, nu-mi mai suport viaţa. Stau aici şi mă enervez pentru căcaturi de oameni şi căcaturi de lucruri, în loc să-mi petrec timpul cu ai mei, într-un mod drăguţ. Mă termin pentru că sunt fraieră. I. mi-a spus să iau ignoranţa în braţe, am încercat şi e destul de greu. Nu pot s-o practic din cauza prea multelor preocupări ale mele.
Doamne, A., nu mai suport viaţa fără tine. Mă irit de la orice chestie, când nu te am. Am crezut cu tărie că am scăpat de sentimentele pentru tine, apoi m-am trezit în starea aceea nasoală. Îmi lipseai. Îmi era dor de tine şi nu voiam să recunosc. Simţeam că mă duc la vale, că mă sufoc. Nu mai eram eu, nu mai făceam nimic din ceea ce făceam înainte. Fără tine nu mai avea rost să produc nimic. Adevărul este că te iubesc! Mult! Exagerat de mult! Şi sincer!
A., te iubesc! Pur şi simplu ...
Cuvinte fără înţeles, poveste fără final.

Lorena

sâmbătă, 3 septembrie 2011

fragment din roman - 1

personaj din hârtie

nume : Codrescu
prenume : Lorena
data naşterii : mult prea devreme şi, totuşi, prea târziu
zodia : fluture cu aripi opozabile
locul naşterii : uneori pretutindeni, alteori nicăieri
domiciliul actual : ţara Anotimpul Tuturor Încercărilor, districtul Maxim de Misogin, , oraşul Echimozele Dulci, strada Crâmpeie Din Noi, casa cu numărul 24
studii : Şcoala Generală Ploaie Rece
Colegiul Naţional Fabrică de Cuvinte
Facultatea Poveste fără final
loc de muncă : ONG Salvaţi Frunzele Copacilor de Toamnă
funcţie : dătătoare de viaţă

APTitudini :
limbi străine : le cunosc pe toate, mai puţin pe a ta
permis de conducere : pentru toate categoriile, dar tu faci excepţie

Pasiuni :
călătorie, muzică, literatură, teatru, fotografie, pictură
Publicaţii :
am scris un număr imens de cărţi, însă n-ai reuşit să duci una până la capăt
Premii :
Miss Suflet din eternitate .

joi, 1 septembrie 2011

zori de toamnă !

Septembrie. Iar. Fiori noi, regăsindu-se în suflete moi.

şi când mă gândesc că la mine e vară pentru totdeauna ...

miercuri, 31 august 2011

Ceva ce mă înconjoară

Stau lipită de o fereastră
ascult Vescan şi-l citesc
pe Coande
Am impresia că taică-meu
a mai băgat un bilet la
loterie poate voi avea şi eu
curajul ăsta cândva
Schimb muzica şi
Deja simt că mă doare ceva
din interiorul versurilor
Îmi pierd imaginaţia
Dar promit că nu mă mai
plimb pe drumuri neasfaltate.
Bună ziua!

miercuri, 17 august 2011

cărţi de citit - 14

. "Dulce şi amar - Povestiri adevărate" de Marin Guţescu .

Pe Guţescu şi ale dumnealui povestiri adevărate le putem aşeza cu uşurinţă pe acelaşi raft cu "Moromeţii" lui Marin Preda, "Viaţa la ţară" deţinută de Duiliu Zamfirescu şi cu romanele domnului Daniel Dragomirescu.
În carte sunt relatate secvenţe din viaţa satului Constanţa (vechea denumire a actualului Făget, după ce generalul Argetoianu a numit două localităţi ca fetele acestuia, cea de mai sus şi Mărioara, acum Valea Lungului), unde autorul a locuit în copilărie şi adolescenţă, întâmplări din satul Predeşti, unde şi-a găsit locul după căsătorie. Ca mulţi alţii, Guţescu spune că este mai bine că în copilărie nu a avut acces la electrocasnice, lectura fiindu-i pasiunea. Deşi îşi dorea să aibă multe cărţi, din lipsa banilor, s-a mulţumit cu ce a găsit la bibliotecă. Era un copil foarte curios şi asculta cu luare-aminte ştirile de la radio-şanţ, multe dintre ele regăsindu-se în volum.
Povestirile variază : de dragoste, prietenie, despre politică, despre moarte, iar la sfârşit fiecare are câte o morală, ce ar trebui să ne tragă de urechi, deoarece gesturile urâte au fost moştenite şi chiar înmulţite. Nu bag mâna în foc că omul are talent, însă are iniţiative şi îşi omoară timpul şi pensia pentru ceva ce va lăsa după trecerea sinelui în alte linii ale neştiutului, după cum afirmă : "Intenţia mea a fost să nu pun punct la viaţă, să pot continua cu virgulă!".
Am primit cartea "Din toată inima, cu toată dragostea". Mulţumeeeeesc !

P.S. : Citind volumul, bunica şi-a amintit de locul unde s-a născut şi a început să-mi povestească şi alte întâmplări de zeci de ani. Pfff, ce norocoasă sunt !

miercuri, 3 august 2011

cărţi de citit - 13

. "Dinastia ticăloşilor" de Mihai Firică .

Am găsit cărţulia într-un loc în care chiar nu mă aşteptam : în biblioteca primăriei portocalii de la mine de la ţară, de unde mi-am luat cărţi ilegal.
Ca orice jurnalist, şi mai ales de opinie, care se respectă, autorul în discuţie şi-a publicat un număr de articole sub denumirea "Dinastia ticăloşilor". Măi, cum să zic, eu l-am mai urmărit pe Firică la televizor pe la emisiunile înfăptuite cu cică trudă, pe un post local şi, înainte să înceapă vara, îi lecturam editorialul din ziarul online www.oradedolj.ro . Acum, singura opinie a mea despre volum este că ar trebui să îl dăm celor din afara graniţelor să îl citească. Să vadă care şi cum este politica prin Românica. Putem rezuma totul la doar două cuvinte : interes personal.
Sunt mai mult decât sigură că există cârcotaşi care vor spune : "Da' de ce, domne, să-l citească italienii, englezii etc. pe nea Firică ăsta, ca să afle starea politică actuală? Ce, nu mai bine se uită la televizor că acolo comentează ăia toată ziua?". Păi ... asta ar fi o problemă. Şi încă una mare. Acei mulţi de la TV nu au ce face acasă şi dau fuga la mogul să dea din gură, pentru a părea interesanţi. ( Dacă şi Simona Senzual a spus că poporul român este cretin, şi ea, fată inocentă, blondă şi generoasă, încearcă să-l decretiizeze, imaginaţi-vă! ).
Mihai Firică a studiat istoria şi e jurnalist , după calculele mele, de peste 15 ani. Încă nu ştiu dacă a terminat sau nu Facultatea de drept "Mihai Viteazu". Oricum, putem afirma că omul critică şi analizează cu acte în regulă. Se poate numi specialist, nu ca lingăii de la ştim noi ce trusturi.
Ei bine, sunt mândră că sunt olteancă şi că locuiesc în Craiova, un oraş plin de istorie şi, din când în când, de oameni cu bun-simţ.
Dacă aveţi timp, urmăriţi-l pe acest jurnalist furios, deşi ar putea fi indiferent şi căruia îi displace enorm să vadă istoria autentică dispărând sub buldozerul ignoranţei şi al prostiei impetuase.
Firică este de ieri, de azi şi de mâine.

marți, 2 august 2011

cărţi de citit - 12

. "Provizoratul istoric" de ASR Principele Radu al României .

Mi-am procurat volumul când am participat la conferinţa "Înţeleapta cârmuire", ţinută la Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova, pe 22 mai 2011, în cadrul proiectului "Întâlnirile SpectActor", proiect început cu mulţi ani în urmă de scriitorul I.D.Sârbu, secretarul literar al teatrului, şi reluat acum de un alt secretar literar, scriitorul Nicolae Coande. Ţin să felicit pe această cale întreaga echipă de la teatru, care are grijă de cultura şi prestigiul craiovenilor.
La conferinţă, Principele ne-a vorbit foarte deschis despre draga noastră Românica, despre Royal Family şi despre elitele româneşti. M-a uimit atitudinea Domniei Sale, din două motive : într-o lume ce se poate rezuma la conflicte, Alteţa Sa ne spunea cum ar trebui condusă dezvoltarea pe un tărâm mirific ca cel pe care îl locuim şi preocuparea pentru promovarea valorilor naţionale pe plan internaţional.
Cartea are ca bază ideea de a avea o albie identitară, în care să ne regăsim cu toţii şi ni se relatează unele dintre demersurile Casei Regale ce au avut şi au ca scop promovarea ţării noastre.
Într-o discuţie pe care am purtat-o cu Ionuţ Pătularu, imediat după ce realizase o emisiune în care invitat era Principele, am ajuns la o concluzie : Alteţa Sa Regală a asimilat foarte mult în ultimul timp şi îi suntem oarecum datori că ne deschide ochişorii şi ne ajută să cunoaştem şi să ne cunoaştem.

Radu al României, după conferinţă, scriindu-mi un autograf, şi eu, îmbrăcată în albastru, care, în anumite culturi, înseamnă pace, iar la chinezi, dacă nu mă înşel, înseamnă moarte.

miercuri, 13 iulie 2011

all night long...

Brrr !!! Pe la mine e frig, şi degeaba ... Nimeni nu aduce un calorifer, nici măcar o rază de soare.
Aştept cu nerăbdare să ajung în spaţiul meu, să îmi umplu paharul special cu Pepsi, să pun muzică şi să-mi adun gândurile pe o plajă pe care toate se vor regăsi.
Poezia a fost până acum vreo două zile prin pomi, dar am reuşit să o culeg. Am primit şi nişte culori ca să colorez foile, nu viaţa.
Am reuşit să mă reîntâlnesc.
Oameni omniprezenţi. Aceiaşi oameni omniscienţi.

Dar mi s-a spus că timpul le rezolvă pe toate...

DA !


Făgăduiesc că, dacă domnul din fotografia de mai sus va candida pentru funcţia de primar al municipiului Craiova, mă duc să lipesc afişe. Şi să împart pixuri.
Şi să conving oamenii că merită. Tipul comunică. Mult. Corect. Ăsta este unul dintre multele motive pentru care ar trebui votat. Restul le poate dibui fiecare în mod propriu şi chiar secret.

marți, 12 iulie 2011

timpuri

Hmm ... oficial ...de la 1 septembrie a.c. voi fi elevă la Colegiul Naţional Ştefan Velovan din Craiova. La profil de filologie (megaavantaj : nu dau bacul la mate!!).

luni, 27 iunie 2011

chiar ?

Nu înţeleg. Mi se mai întâmplă şi mie din când în când să nu înţeleg câte o chestie. Şi nu dau vina pe boală!
Am avut răbdare. Prea multă răbdare. Cei care mă cunosc ar putea jura că n-am fost eu. Am explicat, am insistat, am reluat. Acum pot să zic că îi înţeleg pe profesori când se satură să explice.
Am fost fată bună....şi, ca de fiecare data când sunt fată bună, sunt dezamăgită. Wow !
Mersi, frăţică!
Aştepţi să-mi cer eu scuze iar? Neeeea, n-ai să vezi aşa ceva în vecii vecilor.
Lasă-mă ...eu rămân cu "obsesiile" mele, cu "fiţele" mele, cu A al meu, cu O al meu, cu toţi ai mei. Rămân în lumea mea...unde totul zâmbeşte şi nu se lasă înfrânt după prima luptă. Nu câştigi niciodată dacă renunţi la luptă! => nu uita asta!

P.S. : Acum , că e vacanţă şi, în sfârşit, am timp, o să scriu despre A. yeeeey !!!
TRĂIASCĂ A !!!! că te iubesc şi te iubim !

P.S. la P.S. : cei care nu ştiu cine e A şi vor să afle, căutaţi la blog postările din luna mai din 2011 postarea numită "Povestea unei perechi de ochi". Îl găsiţi acolo.

duminică, 26 iunie 2011

Părăsire de carapace

M-am regăsit într-un evantai
mirific dintr-un vis de
lung metraj.
Accidentul a scos la iveală
bla bla bla.
Curiozitatea şi pesimismul
se sărută pe inima
cu care străbatem un
timp în buzunarul
cui?

# Datează de pe 6 aprilie 2011.

Este interzisă reproducerea, copierea, editarea şi publicarea textelor semnate de autoare, fără acordul scris al acesteia.

cărţi de citit - 11

. "Laleaua neagră" de Alexandre Dumas .

Mi-a cumpărat tata de bună voie şi nesilit de mine colecţia de autor "Alexandre Dumas" de la habar n-am ce ziar. Oricum, cărţile sunt într-o stare perfectă şi au o copertă drăguţă.
Ieri m-am ocupat de "Laleaua neagră", o carte care se citeşte uşor, după primele pagini, când stai în pom până să înţelegi locaţia şi timpul.
Nu vă zic nimic din ea pentru că e atât de frumoasă, încât chiar ar trebui să o deschideţi. Măcar să vă fac curioşi ...
Roman politic. Roman cu o poveste dublă de dragoste : pentru lalele şi pentru femeie.
Bonus : un citat pe care mi l-am scos : "Ea făcea parte din acea categorie de femei care pot fi doborâte de un fleac, dar care reuşesc să capete puteri nebănuite în faţa unei nenorociri adevărate.".
P.S. : Acum mă duc să termin "Aventurile lui Lyderic". Mai am 30 de pagini.. Cartea a fost gen 2 titluri într-un volum.
Cred că nu mai scriu despre cărţi ... adică ar fi prea multe ... şi îmi e greu ... aşa că o să le pun aici doar pe care mai interesante, frumoase, fascinante etc.

poem in sky

dacă l-aş fi cunoscut ...

vineri, 24 iunie 2011

cărţi de citit - 10

. "Doi ochi albaştri" de Thomas Hardy .

Un roman extraordinar care merită parcurs. Poate fi interpretat şi ca roman de dragoste, dar şi ca un roman sociologic (sau ceva de genul ăsta, nu ştiu clar cum să-i spun). Pe mine m-a ţinut cu sufletul la gură. Abia dacă am reuşit să dorm.
Povestire pe scurt : Stephen se îndrăgosteşte de Elfride; tatăl ei nu este de acord cu căsătoria acestora, după ce află că familia din care provine tânărul este săracă şi face parte dintre enoriaşii lui.Cei doi amorezi stabilesc să aştepte până băiatul va face bani. Între timp, la moşia fetei vine profesorul şi prietenul lui, Knight, care se logodeşte cu Elfride. Din cauza geloziei bărbatului se despart. Peste câtva timp, Stephen şi Knight se întâlnesc şi îşi povestesc fiecare aventura cu Elfride. Pleacă amândoi să o ceară de nevastă, însă, când ajung în ţinutul unde aceasta locuia, ajung direct la înmormântarea ei. Tânara se căsătorise între timp cu lordul Luxellian, văduv, pe care cărui fiice le iubea foarte mult.

Am învăţat câteva lucruri din roman pe care vi le împărtăşesc şi vouă :
- să nu mai fiu vanitoasă ;
- dragostea la distanţă nu merge sau "Ochii care nu se văd, se uită!" ;
- între profesor şi elev ar trebui să existe rivalitate doar în profesie, nu şi în viaţa privată ;
- părinţii nu ar trebui să se opună dragostei dintre doi tineri, pentru că unul este sărac ;
- ultimul ar fi : "Trăieşte clipa!".

Redau şi citatele pe care mi le-am scos din operă, aşa cum fac la orice citesc :
"numai cei care cunosc un lucru doar pe jumătate se apucă să scrie despre el" ;
"Atacul stimulează mai mult decât armonia." ;
"Vedeţi, criticii scriu şi tot scriu, şi nimeni nu-i corectează, nimeni nu le spune nimic, şi tocmai de asta nu fac nici un progres." ;
"Ca să scrii un roman de succes e necesar să ocoleşti, cu multă grijă, adevăratele tale păreri." ;
"personalitatea unui om, cu cât se dezvoltă mai încet, cu atât e mai bogată" ;
"Cel ce mă laudă merită laudele mele." ;
"Fiindcă vorbele mele sunt comune, nu trebuie să-ţi închipui că orice gând care-mi trece prin minte e comun." ;
"Pasiunea de căpetenie a femeii - să încânte şi să influenţeze pe cei mai puternici decât ea." ;
"Dragostea înseamnă credinţă, şi credinţa e ca o floare smulsă din pământ, care trăieşte şi fără rădăcină." ;
"Scoate-ţi din minte gândul de a atinge un ţel pentru care te-ai zbătut mult timp şi ia-o pe altă cale; vei vedea că, după o vreme, norocul ţi se aruncă în braţe, parcă de ciudă că nu te mai laşi aţâţat de el." ;
"mai bine sclava unui om de seamă, decât regina unuia neînsemnat" ;
"Munca fizică poate, uneori, să smulgă din inimă ghimpele îndoielii la fel ca însăşi certitudinea." ;
"Viaţa ar trebui să se măsoare mai degrabă după intensitatea trăirii, decât după durata ei reală." ;
"Iubirea ei adâncă o apăsa ca o povară." ;
"îmi clădisem în inimă un adevărat templu pentru slăvirea ta" ;
"Conversaţia lor suferea de acea sărăcie de cuvinte ce se iveşte între oameni care s-au socotit prieteni şi constată că prietenia lor e pe sfârşite, deşi nu a coborât încă la nivelul unei simple relaţii între cunoscuţi.".

Aşa arată exemplarul meu, de fapt, al persoanei de la care l-am luat.

examen afurisit

La română am luat 9,75 ... la mate 8,15 ... media = 8, 95 .... media din clasele V-VIII = 9, 66 ... deci media mea de intrat la liceu = 9,30 ... Hm , matematica asta a stricat tot!

Jos pălăria pentru toţi copii care preferă să ia un 7, 8 sau 9, pentru că de atâta ştiu, decât să ia 10 pe prezenţă sau buchete de flori.
Să trăim sănătoşi şi să ne bucurăm de vacanţă .... că de la toamnă : liceeni scrie pe noi :))

P.S. : Am o presimţire că o să intru la Buzeşti la profil de ştiinţe sociale.
P.S. 2 : Fratele maică-mii mă vede critic literar. Eu mă văd poetă. Mama mă vede de amândouă.

wisdom