luni, 31 martie 2014

cărţi de citit - 81

"Însemnările unei puştoaice: Povestiri dintr-o viaţă nu chiar atât de fabuloasă" de Rachel Renee Russell

Super, superrrr!!!
Mă caracterizează teribil de mult...

duminică, 30 martie 2014

tu, cea care fuseşi poetă...

Te trezişi duminică la prânz, te uitaşi pe fereastră şi în parcare era o dubiţă pe care scria mare "POEMA"...

joi, 27 martie 2014

azi ne cunoscurăm cu Cristian Gog

Foarte mişto omul. Iniţial nu aveam o părere foarte bună despre el, mai ales că a câştigat ediţia a doua a concursului Românii au talent şi nu consideram că merită asta. Dar da, recunosc că m-am înşelat. Repet: foarte mişto omul.

luni, 24 martie 2014

Concurs de poezie la PSD

Organizat de Liga Elevilor Social-Democraţi Dolj, prin preşedintele Roxana Bugică, concursul a avut ca scop mediatizarea poeziei şi descoperirea noilor talente.
Personal nu am luat niciun premiu, însă am diplomă care-mi atestă participarea la concurs şi am primit cadou antologia de poezie "Poeme de mai noiembrie". Mulţumesc, LESD Craiova :*

miercuri, 19 martie 2014

cărţi de citit - 80

"întoarcerea" de Hakan Nesser

Să moară Franţa de n-or fi suedezii buni la scris romane poliţiste!! Aproape că am coşmaruri de la cărţile lor.
Ce mi-a plăcut la "întoarcerea" nu a fost parcursul anchetei, ceea ce este, de obicei, partea mişto a unui roman poliţist, ci motivul din care s-au produs crimele. 3 la număr.
Soţii Jahrens au împreună o fiică, iar de la naşterea acesteia soţia nu mai acceptă să facă dragoste cu soţul, acesta fiind nevoit să îşi satisfacă nevoile la prostituate sau să îşi facă amante. O vrea pe Beatrice, care era într-o relaţie cu Leopold Verhaven, iar ea îl refuză. O omoară. Crima este pusă în spatele concubinului fetei şi acesta ispăşeşte 12 ani de închisoare. Iese şi i se pune în cârcă altă crimă, pentru care săvârşeşte aceeaşi pedeapsă. Iese şi chiar în aceeaşi zi este şi el asasinat, la rândul său, de Jahrens. Atâtea crime făcute din gelozie...
Jahrens, fiind încolţit de inspectorul-şef Van Veeteren să-şi recunoască crimele, se sinucide.

Citate:
"Avu un moment de vertij când îşi dădu seama subit de dimensiunea reală a lumii." 
"întreaga lume era plină de timp. Inocenţă şi timp."
"Există un moment potrivit pentru orice."
"Nimic nu e permanent; totul este trecător, arbitrar, întâmplător şi de neînţeles."
"Şi nimic nu urăsc pe lumea asta mai mult decât lucrurile pe care nu le înţeleg!"
"Principiul de bază este echilibrul. Nu poţi să ceri mai mult de la persoana cu care discuţi decât eşti pregătit să oferi tu însuţi."
"Uneori am senzaţia că efectuarea mutării la momentul potrivit e mult mai importantă decât calitatea mutării însăşi."

duminică, 16 martie 2014

cărţi de citit - 79

"Sub aceeaşi stea" de John Green

# Mulţumesc Amalia pentru carte :*
Cancer. Copii. Îndrăgostiţi. Mi-e teamă că nu prea pot să spun mare lucru despre cartea asta. M-a enervat că s-a terminat prea repede.
Vreau continuare şi nu există.
Lumea este o fabrică de îndeplinit dorinţe. Sau nu.
Aveam impresia că sunt acolo. Când Isaac, care tocmai trecuse printr-o operaţie şi îşi pierduse ambii ochi, ţinea un discurs la prefuneraliile lui Augustus spune: "când doctorii vor veni să-mi pună ochi noi ca să pot vedea, o să le zic -- căraţi-vă de aici, nu vreau să văd lumea fără prietenul meu care a murit--", te lasă fără cuvinte. Modul lor de a face haz de necaz este aproape perfect. Umorul american este adorabil. Din nou am impresia/dorinţa vagă că o să scriu şi eu un roman. Personajul preferat din "Sub aceeaşi stea" - Peter Van Houten, scriitorul alcoolic cu probleme sufleteşti.
Vreau să trăiesc în America. Sau măcar în Marea Britanie. Mai bine nu. Vreau să trăiesc câte o perioadă în fiecare ţară. La naibă, să nu vorbesc despre mine din nou. Pa.

marți, 11 martie 2014

cărţi de citit - 78

. "Povestea târfelor mele triste " de Gabriel Garcia Marquez .

Am citit-o astăzi, mai mult pe la şcoală.
E fină: tipul, în ziua în care împlineşte 90 de ani, îşi face cadou o noapte cu o virgină. Se îndrăgosteşte de ea, fiind prima dată în viaţa lui când încearcă acest sentiment. Pe toate femeile cu care se culcă de-a lungul vieţii le plăteşte, fie că sunt sau nu prostituate.

Citate:
"Morala e o chestiune de timp."
"Singurele Fecioare care au mai rămas pe lume sunteţi voi, cei născuţi în august."
"primul semn de bătrâneţe e când începi să semeni cu tatăl tău"
"Niciodată nu m-am culcat cu vreo femeie fără s-o plătesc, şi pe puţinele care nu erau de meserie le-am convins prin argumente ori cu de-a sila să primească bani chiar de-ar fi să-i arunce la gunoi."
"Oricui mă întreabă îi spun mereu adevărul: târfele nu mi-au lăsat timp să fiu căsătorit."
"Vârsta nu e cea pe care o ai, ci aceea pe care o simţi."
"Are o viaţă dublă şi noroc dublu şi-şi poate influenţa propriul destin."
"nebunii înţelepţi o iau înaintea viitorului"
"Sexul e consolarea care-ţi mai rămâne când nu-ţi ajunge dragostea."
"Stările sufleteşti i se oglindeau în felul în care dormea."

luni, 10 martie 2014

cărţi de citit - 77

. "Magazinul magic de jucării" de Angela Carter .

Adina şi-a cumpărat o carte şi mi-a dat-o să fiu prima care o citeşte - Mulţumesc :*
La început, am crezut că este un bestseller banal, pe care îl citeşti doar ca să-l adaugi în lista de lecturi, nu ca să desprinzi ceva. Însă cu cât parcurgeam mai mult, cu atât îmi dădeam seama că mă înşelasem.
Romanul debutează cu vara în care Melanie împlineşte 15 ani şi începe să înţeleagă sexualitatea - "Era îngrozită că, mâncând prea mult, se va îngrăşa şi atunci nimeni nu se va mai îndrăgosti de ea şi va muri virgină.". Se îmbracă în rochia de mireasă a mamei sale şi reuşeşte, din greşeală, să o distrugă, crezând că asta îi va aduce ghinion mai târziu. Dimineaţa următoare, la micul-dejun, Melanie şi cei doi fraţi mai mici ai săi află vestea că părinţii lor au murit şi vor fi nevoiţi să meargă să locuiască la Londra, cu unchiul lor pe care nu îl cunoşteau, deoarece părinţii lor, care fuseseră foarte bogaţi, nu puseseră nimic deoparte. În noua lor casă, totul este groaznic: mizerie indescriptibilă, sărăcie, minţi limitate şi caractere grosolane. Victoria, având o vârstă foarte fragedă, se obişnuieşte repede cu stilul de viaţă, uitându-l cu desăvârşire pe cel vechi; Jonathon continuă să construiască corăbii în atelierul de păpuşi al unchiului Philip, singura care se adaptează greu fiind Melanie. Momentele prin care trece, maturizându-se şi înţelegând bine ce se întâmplă în jurul ei, nu le veţi afla decât citind "Magazinul magic de jucării".
Opera Angelei Carter ne aminteşte că viaţa nu e roz, că trebuie să profităm de o şansă atunci când o avem, pentru că ea nu se va mai întoarce. Şi că fiinţele umane sunt duale: uneori cred că destinul este făcut de cineva/ceva, iar alteori că îşi pot întocmi singure destinul.

duminică, 9 martie 2014

Dacă aţi fi bărbat...

eram cu fetele în Lidl joi să le luăm la băieţii din clasă de băut pentru 9 martie. stăteam în faţa raftului cu vodkă şi nu ştiam ce sortiment să luăm din cele 5. ne vine ideea să întrebăm un bărbat. cine să se informeze? evident, Roxana, doar ea are tupeu...
trece un bărbat cam la 40 şi ceva, îl opresc şi îi zic: "dacă aţi fi bărbat, ce fel de vodkă aţi bea?".
pe fete le bufneşte râsul. individul se îngălbeneşte la faţă, apoi râde. şi eu îi întreb pe toţi: "da' de ce râdeţi?"

joi, 6 martie 2014

marți, 4 martie 2014

un post gigant pentru liniştea mea interioară

Îţi începi dimineaţa cu alarma de la 06:00, pe care o închizi şi te trezeşti la 06:29. Ai reuşit să dormi două ore, după ce te-ai cam ciondănit cu bărbatul pe care îl iubeşti. Te speli, te îmbraci în ce haine apuci. Afară plouă de rupe. Mama te sâcâie să nu uiţi umbrela. Elena îţi trimite mesaj că ce facem, cum mergem la şcoală. Îi zici că soluţia optimă e să luaţi un taxi. Te cerţi cu ea prin mesaje că e zgârcită. Până la urmă luaţi taxi şi continui cearta cu Elena şi în taxi. La prima oră ai CDS de istorie şi profa e cretină, vă pune să scrieţi. La franceză vă lasă "să repetaţi pentru simularea la istorie de mâine". La latină faceţi latină. În pauză te duci la director şi o cari şi pe Elena după tine să vadă ce canapele şmechere şi-a luat în birou. Directorul îţi dă vestea groaznică : inspectoratul nu îţi aprobă cererea de a da bacul în vara asta, trebuia să te gândeşti din septembrie că vrei să faci doi ani în unul. Şcoală de rahat, inspectorat de rahat, ce nu înţeleg că te simţi în stare să înveţi atât de mult într-un timp atât de scurt? Că nu mai suporţi să mai stai încă un an cam degeaba în ţara asta de rahat? Te deprimi fantastic. La română, profa se schimbă la 180 de grade. Înainte de simularea de ieri, la care ai stat cu dureri groaznice 20 de minute, că nu te lăsau să pleci până nu se făcea o oră jumătate cât e obligatoriu să stai, zicea că nu o interesează subiectul 3 aka comentariu, că să nu îl faceţi. Azi turbă de supărare că de ce nu l-aţi făcut. Te enervezi. La geografie diriga vă spune că nu ştiţi absolut nimic la materia ei. Oricum te cam doare în cot, niciodată nu ţi-a plăcut disciplina asta. La economie vă lasă să plecaţi. Te duci cu Crisu în Craioviţa, o laşi la bloc, te duci în "this fashion" şi îţi cumperi un tricou drăguţ ca să te consolezi, apoi te duci în Kaufland, arunci o privire peste raionul cu cosmetice, îţi cumperi nuanţator brunet şi o cremă de mâini, deşi ai cam fi vrut să pleci cu cel puţin vreo 10 tuburi cu creme diferite. Adori cremele. Ieşi din Kaufland şi te îndrepţi spre acasă. Te sună un om cu care te cunoşti de o lună, deşi îl ştiai de câţiva ani. În luna asta aţi reuşit să vă cunoaştţi extrem de bine. Aproape că este singurul om pe care te poţi baza oricând şi ştii că nu te va lăsa, dacă vei avea nevoie de el. Stai cu el o oră, necomunicând. Tu nu poţi comunica atunci când eşti supărată. La finalul întâlnirii îţi face o mică bucurie. Te duci acasă. O găseşti pe maică-ta gătind. Te schimbi. Mănânci. Te simţi aiurea. Ploaia încă nu s-a oprit. Stai în pat şi vorbeşti cu bărbatul pe care îl iubeşti. Vă certaţi. Devii şi mai supărată decât erai deja. Ai tăi nu te lasă să te vopseşti cu nuanţatorul brunet, îţi vine să plângi de nervi. Te uiţi la filmuleţe pe youtube în timp ce îţi faci curăţenie pe raftul cu cosmetice şi la machiaje. Te duci în baie, laşi apa să curgă până se umple cada, torni o jumătate din sticla cu spumant de baie cu aroma de ciocolată pe care l-ai primit cadou de la Ana de Crăciun. Lenevind în apă îţi aminteşti că ţi-ai cumpărat o agendă neagră office, pentru că n-ai găsit alta la primul magazin la care te-ai dus, şi ar trebui să îţi notezi acolo ideile de afaceri pe care le ai. Îţi faci o mască de faţă. Foloseşti un gel de duş revigorant. Ieşi din baie, te priponeşti în faţa pc-ului. Îţi faci manichiura şi pedichiura în timp ce te uiţi la două episoade din "Asistentele" cu Ana Mocanu şi Loredana Chivu. Meriţi acest puţin răsfăţ după ziua de rahat pe care o avuseşi. Te mai contrazici puţin cu bărbatul iubit. Îţi vine să plângi, dar te abţii. Colega Claudia te anunţă că din cele trei rimeluri pe care le voiai, nu este niciunul pe stoc. E clar, asta e cea mai de rahat zi. Bine măcar că fondurile de ten sunt şi am cu ce să mă spoiesc pe faţă. Mănânci. Te întorci în cameră şi îţi îndrepţi părul cu placa. Mâine trebuie să arăţi bine, să fii frumoasă, să ai încredere în tine, să uiţi ce s-a întâmplat azi. Să iei totul de la capăt. Să nu vadă nimeni cât de tristă eşti. Te pui din nou la pc şi scrii un post lung pe blog ca să te descarci. Îţi dai seama că ai rămas fără Pepsi şi asta speri să încheie lista tragediilor pe ziua de azi. Hotărăşti să mergi să dormi, te vei trezi la 7. Noapte bună.

4 martie 2014. Ziua în care realizezi că cei care ţi-au spus de ziua ta aka atunci când ai devenit major/adult că viaţa nu este roz au avut dreptate. Şi verişoara ta Claudia când ţi-a urat să ai destulă forţă în genunchi să mergi mai departe, ştia ea ce zice. Fuck this shit. Dar îţi cumperi mâine carioci noi şi o colorezi cum vrea muşchiu' tău.

sâmbătă, 1 martie 2014

şi pe tine de ce te-au dat afară?

eram dimineaţă la 7 în maşină în drum spre predeşti cu ai mei + o soră de-a maică-mii şi copilul ei cel mic, care face 6 ani peste vreo două săptămâni. de altfel, foarte inteligent copilul. cumpărasem ceva buchete cu zambile şi el se juca cu unul dintre ele.
Lumi: nu te mai juca cu ăla că îl rupi şi îmi trebuie să-l pun la mormânt la mama de 1 martie
Ştefi: păi unde e mama ta?
Lumi: la cimitir
Ştefi: şi tatăl tău?
Lumi: tot la cimitir
Ştefi: acolo locuiesc ei?
Lumi: da, acolo e casa lor
Ştefi: şi pe tine de ce te-au dat afară?