joi, 19 decembrie 2013

cărţi de citit - 75

. " Drumul spre înalta societate " de John Braine .

 Joe Lampton, un tânăr cu origini modeste, dar cu o ambiţie de nemăsurat, urmăreşte cu îndârjire ascensiunea în lumea deloc familiară a înaltei societăţi, ale cărei repere sunt bogăţia, maşinile luxoase şi femeile strălucitoare. Dar preţul succesului este uriaş, iar ţinta lui stă sub semnul trădării şi al tragediei.
Mereu se scriu cărţi despre ascensiunile băieţilor. Urăsc asta. Vreau să văd mai multe cărţi scrise despre cum ajung fetele să aibă succes.

Citate:
"Dar asta nu contează. Pentru că obrazul meu e, chiar dacă nu inocent, oricum, neuzat. Vreau să spun, neuzat de amor, de bani, de dorinţa de a-mi face relaţii şi de a obţine una sau alta de la oameni, aproape neatins de murdăriile în care trebuie să te zbaţi ca să răzbeşti."
"Zâmbetul era poate rezultatul unui exerciţiu îndelungat."
"Aveam senzaţia că toată viaţa mea de până acum mestecasem rumeguş, crezând că-i pâine."
"Nu-mi place să umblu prost îmbrăcat; dar mi-e necaz că nu îndrăznesc să merg prost îmbrăcat dacă aşa am chef."
"Să te fereşti de lectură. Tinerii sănătoşi n-ar trebui să citească."
"Era o intuiţie firească şi nu o justificare raţională a dorinţelor mele. Am considerat întotdeauna că intuiţiile dau rareori greş. Ale mele funcţionează foarte bine, pentru că nu prea mă avânt în speculaţii abstracte şi niciodată nu mă aştept ca cei din jur să-mi fie superiori moraliceşte."
"Dacă te pierzi prea mult în amănunte, nu poţi cuprinde întregul."
"Bogaţii erau duşmanii mei: abia aşteptau să mă vadă făcând o mişcare greşită."
"o dată copilărie dusă, viaţa nu-şi mai dă osteneala să fie plăcută."
"Nu vreau să spun că sunt un om mort, dar că pur şi simplu am început să mor, deşi mai am încă vreo şaizeci de ani de viaţă înaintea mea."
"Tu mă faci să mă simt foarte ciudat aici, înlăuntrul meu. Nu am mai simţit niciodată astfel."
"Pentru un bărbat nimic nu e mai bun decât o căsătorie făcută în tinereţe. Îţi măreşte simţul răspunderii, ştii pentru ce munceşti..."
"Sunt sigur că ne alegem singuri soarta; dar nu pot să cred că din clipa în care ţi-ai ales un drum, mai ai vreo putere să-l schimbi."
"Aş vrea să ne iubim atât de mult, încât să nu mai fie nevoie să ne-o spunem. Dar uite că nu pot şi-mi vine să ţi-o spun mereu."
"Dacă nu eşti foarte norocos, foarte bogat sau foarte talentat, sistemul referinţelor poate să-ţi fie un duşman implacabil pentru tot restul vieţii dacă o singură dată calci alături."
"Eu judec oamenii după faptele lor, nu după hârţoage."

luni, 16 decembrie 2013

Review: mască de faţă "pure nature" by Oriflame

Dacă nu faceţi parte din categoria gospodinelor care-şi prepară singure acasă măştile de faţă din diverse motive sau nu vă permiteţi să mergeţi la un centru spa ("sanitas per aquam" = sănătate prin intermediul apei), vă recomand să folosiţi produsele de îngrijire facială de la Oriflame, una dintre cele mai prolifice companii de cosmetice pe plan internaţional, este foarte comod şi util, în acelaşi timp.
Masca purificatoare de faţă "pure nature" conţine argilă şi extracte din brusture. Se potriveşte bine tenului gras, dar şi celui normal, înlăturând cu succes impurităţile şi excesul de sebum. Mirosul este plăcut, iar ambalajul, după cum puteţi vedea, dă o notă elegantă produsului. Preţul este de 9,99 lei, iar la cantitatea de 50 ml mi se pare chiar super.
Mod de folosire: Se aplică pe întreaga faţă cu excepţia ochilor şi în jurul acestora. Se lasă 10 minute, pentru a se usca, apoi se dă jos simplu, prin spălarea feţei cu apă călduţă.
Personal sunt foarte încântată de acest produs şi vă sfătuiesc să-l utilizaţi cu încredere! :*

duminică, 15 decembrie 2013

[movie] Şi caii sunt verzi pe pereţi

Unul dintre motivele pentru care am ales să văd acest film este că scenariul & regia sunt semnate de Dan Chişu. Este al treilea film făcut de el pe care am avut plăcerea să-l vizionez, după "WebSiteStory" şi "Ursul", care mi-au plăcut teribil, iar despre cartea sa, "Singur sub duş", am scris aici. Merită citită!
"Şi caii sunt verzi pe pereţi" are o idee grozavă: Marius completează un talon cu scopul de a o atrage pe Cosmina. Întâmplător talonul său este extras şi urmează ca el să primească un milion de euro, dacă nu ar fi scris numele tatălui său. Aşadar cei doi pleacă în căutarea tatălui. Paralel, un bătrân învaţă să se descurce la pc şi primeşte un mail de la o loterie falsă care îi mănâncă toate economiile agonisite de-a lungul vieţii. La final Marius şi Cosmina ajung la bătrânelul cu pricina, ce se dovedeşte a fi tatăl băiatului, însă acesta, supărat că îşi luase deja o ţeapă, nu le dă crezare şi astfel pierd banii.
Prin comparaţie cu "WebSiteStory" şi "Ursul", "Şi caii sunt verzi pe pereţi" este filmat mai prost. Nu s-au avut în vedere detaliile, iar decorurile puteau fi mai expresive.
În altă ordine de idei, Anca Florescu, interpreta Cosminei, joacă foarte bine. Nu degeaba filmul a avut două nominalizări la premiile Gopo.

duminică, 8 decembrie 2013

cărţi de citit - 74

. " prinţesa gheţurilor " de Camilla Lackberg .

După ce mi-am exprimat entuziasmul în legătură cu volumul "piază rea" al Camillei Lackberg (despre care am scris aici), Ella mi-a adus "prinţesa gheţurilor" de aceeaşi autoare. Cartea face parte din seria crimelor petrecute în oraşul Fjallbacka.
Deşi te ţine în suspans, ca aproape toate romanele poliţiste, totul, şi vreau să spun totul, a fost previzibil. Cel puţin pentru mine. Mi-am dat seama de la jumătatea cărţii cine este criminalul şi tot ceea ce urma. Este mai slabă ca "piază rea".
Ceea ce m-a frapat este că această carte a apărut în Spania în 2008 şi s-a vândut în 28 de ediţii. Cât de disperaţi să fie spaniolii după o cartea asta???

joi, 5 decembrie 2013

of, of ce însemni tu pentru mine

# Am învăţat că oricât de tare te-ar durea ceva, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. (Şi că dacă nu te ajuţi tu singur, nimeni n-o va face.)
Poate că nu sunt singura din Univers căreia i se întâmplă asta... dar când sunt fericită, mă simt bine, liniştită şi mă privesc într-o oglindă, mi se pare că sunt cea mai frumoasă fiinţă de pe Pământ. Iar când sunt tristă, supărată, nervoasă şi mă privesc într-o oglindă, mi se pare că sunt cea mai urâtă fiinţă de pe Pământ.
Oare când aveam 4 ani ce vedeam în oglindă?

duminică, 1 decembrie 2013

sofisticăreală de 1 decembrie

Astăzi, când toţi vă bateţi cu pumnul în piept că sunteţi patrioţi, că vă iubiţi ţara, sunteţi mândri că sunteţi români, postaţi peste tot numai imnuri şi steaguri, pe mine mă doare undeva de sărbătoarea voastră. Sincer. Eu azi nu sunt româncă.
Asta pentru că mă enervează ipocrizia şi excesul de zel cu care urlaţi că sunteţi români, dar DOAR AZI faceţi asta! DOAR AZI e de bon-ton să te bucuri că eşti român, mâine ne băgăm iarăşi în ea de ţară, de români, de sistem etc.