joi, 31 ianuarie 2013

să schimbăm lumea în bine

nu ştiu cum, dar de la acţiunea din noiembrie cu poeţii, au rămas nişte poezii semnate de Dumitru Crudu în coperta catalogului. şi a citit profa de latină din ele. iar de atunci mă tot stresează cu versul "mă plimb cu mâinile prin parc".
azi a venit la oră şi a început să ne dicteze o poezie (mi-a amintit de Nichita Stănescu). da, da, nu aberez. s-a întâmplat! he he, era inspirată, apoi ajutată de sugestiile noastre...
creative writing la ora de latină! :x

un vers suna cam aşa : "afară ninge, mă doare-n cot". nu-i aşa că lumea-i minunată?

marți, 29 ianuarie 2013

Tananana! :))

Mă trezesc. Îmi fac un ceai şi mă pun la pc.
Termin ceaiul de zmeurică, mă deplasez până la bucătărie să duc cana mea cu "cea mai bună prietenă", primită de la Elena-Is. (am apucat să-ţi mulţumesc? Mulţumesc!)
Mă întorc. Văd că am un mail, îl deschid. E revista Mozaicul. Tananana!
Sunt precedată la capitolul poezie în Mozaicul de Elena-Miku (http://www.screamerase.blogspot.ro/), poezia cu care apar este scrisă pentru Elena-Is (dar poate fi luată şi ca o Elenă generală), ambele m-au însoţit când mi-am luat premiul la Tradem, eu însămi sunt o derivată a Elenei. La naiba, ar trebui să facem din Elena substantiv comun....

luni, 28 ianuarie 2013

ca fapt divers

am fost sâmbătă la olimpiada de română. am vrut/n-am vrut, până la urmă m-am dus.
mi-a fost greu când m-am trezit şi am văzut că afară ningea. dar am înţeles: Rică împlinea 35 de ani şi iubeşte zăpada.
subiectele au fost aşa şi aşa. mi-au plăcut, dar nu prea. la partea a treia a trebut să scriem despre relaţia dintre magie şi iubire. puteam să aştern miliarde de cuvinte, însă ceva parcă m-a oprit.
lucrarea nu a arătat aşa cum mi-am dorit, drept care am regretat că am participat.
astăzi a venit profa şi mi-a zis că am luat 102 puncte din 110. m-am calificat pentru etapa judeţeană.
ce om sunt şi eu...

vineri, 25 ianuarie 2013

Be More Radical!

Am fost în seara asta la Tradem, unde, as usually, se întâmplă minunăţii.
A susţinut un performance poetic Peter Waugh, despre care nu am cuvinte, pentru că îmi place enorm stilul lui. M-am bucurat tare mult că l-am revăzut pe Peter Sragher. Aşa cum a spus Elena: ni se făcuse dor să-l ascultăm/vedem recitând. 

Filmări :
1. Mircea Suchici: http://www.youtube.com/watch?v=to_I0eREa00
2. Peter Waugh: http://www.youtube.com/watch?v=oi53fOZPA4s
Peter Sragher and Peter Waugh

miercuri, 23 ianuarie 2013

tema: iubirea

Eram într-a noua. La română aveam tema iubirea şi discutam cu profa despre asta.
Ea spunea că, cu toate că ar iubi un tip, nu ar accepta să-i crească copiii dintr-o căsătorie anterioară sau ceva.
Pe bune? În opinia mea, înseamnă că nu-l iubeşti. Dacă l-ai iubi, i-ai accepta copiii, i-ai iubi şi pe ei aşa cum îl iubeşti pe el. I-ai creşte cu grijă şi toate cele.
Eu aş face asta.
Şi mai zicea profa că nu s-ar putea îndrăgosti de cineva cu un defect fizic. LOL! :))
Eu da. În schimb, niciodată nu m-ar atrage cineva cu probleme mintale (sper că am zis bine), deşi cred că nebunii sunt cei mai mişto oameni.
Mi-ar fi puţin greu să am pe cineva lângă mine care să fie orb (sau paralizat), deşi orbii te văd. Ei chiar pot să te vadă.
Iubiţi-vă mult!

P.S.: Mi-am dat seama că iubesc mai multă lume decât credeam.

marți, 22 ianuarie 2013

ieri. azi. două zile cât o viaţă

Nu ştiu cum să încep. De fapt, îmi este greu să scriu, pentru că sunt atât de inteligentă, încât să-mi dau seama că oricât aş încerca să exprim ceea ce simt prin cuvinte, nu o să iasă. Pur şi simplu, asta se simte, nu se spune/scrie.

Ieri l-am avut preţ de trei ore la şcoală pe poetul Emilian Mirea. Ne-a citit, ne-a povestit, ne-a încântat. Colegii mei au fost atât de atenţi şi nu mă aşteptam. Iniţial domnul Mirea trebuia să stea doar două ore, dar copiii mei au insistat să mai rămână. Ceea ce nu a putut decât să mă bucure!!
Profu ne-a cântat, ca întotdeauna. Ne-au cântat şi Andrei cu Gabi. Directorul a fost foarte relaxat.
Orele alea în care am stat toţi ca o familie şi am vorbit mi-au dovedit că... există chestia aia despre care eu credeam că nu mai există. Nu ştiu ce nume are chestia aia şi nici nu mă interesează. Important e că am descoperit-o.Şi îi mulţumesc, ea mi-a dat seama că nu contează faptul că te trezeşti la 6 dimineaţă, că nu-ţi stă părul aşa cum îţi doreşti şi altele.
De la stânga la dreapta: Emilian Mirea, Marius Dobrin, Profu Mihăescu, eu?, Directorul Pătularu plus ceasul nostru care nu merge.  Foto: Cornel Mihai Ungureanu.
Astăzi am avut întâlnire de artă socială. E prima dată când particip la o astfel de întâlnire. Ce-aş putea spune? Că a fost magic! Ar fi jenant dacă aş spune ce s-a întâmplat, pentru că asta ţine de intimitatea noastră ca grup. Adina zice : "Totul fu genial. Vă iubesc!", iar Elena "ma jur..si mie imi placu...deci fu frumos...iar partea cu desenu mi se paru bestiala...iti zisei imi pusai acolo toate sentinmentele".

Pentru că m-a emoţionat enorm postul ăsta: http://www.screamerase.blogspot.ro/2013/01/sa-i-zicem-zi-obostoare.html şi  am plâns şi încă plâng şi n-am avut curaj să-i trimit un mail celei care l-a scris, o să fac mai jos o schiţă, sub forma unei scrisori de la mine pentru mine.

Dragă Roxana, 

Observaţia precum că tu nu ai avut copilărie - tu te-ai născut deja mare devine din ce în ce mai argumentată. Mai lasă-mi ceva timp, apoi o să-ţi explic argumentele.
E 22 ianuarie, anul trecut, pe 21 ianuarie ai fost la teatru, ai intrat în librărie, iar librara ţi-a recomandat un volum "scris de o elevă din Carol". Fiind curioasă din fire, nu ai stat pe gânduri şi l-ai luat. Ajunsă acasă, ai căutat detalii despre autoare şi ai aflat că era, de fapt, în acelaşi liceu cu tine. 
Ai citit, ai plâns, ţi-a plăcut. poate pentru că într-o oarecare măsură te recunoşteai într-unul dintre personaje. 
Trece timpul. Timp la începutul căruia l-ai cunoscut pe M. Acest timp în care s-au întâmplat o mulţime de chestii mărunte, pe care nu le-ai înţeles la momentul respectiv, dar pe care astăzi le consideri extrem de importante. Aşa cum îţi spunea cineva ieri, destinul nu ţi-l faci tu. E deja scris. Trebuie doar să ai puterea să-l accepţi.
Îl cunoşti din ce în ce mai bine pe M. şi realizezi cât de divin este. Dacă te-aş pune să-mi spui ce simţi pentru el, cu siguranţă n-ai şti să răspunzi. E firesc, cred. Treci prin multe cu M. într-un timp scurt şi ţi se pare că trăieşti într-un basm minunat lângă el.
În timpul petrecut împreună, M. ţi-a povestit/lăudat persoana lui E. Apoi ai ajuns singură la concluzia că E. este o persoană specială. Între două persoane speciale - E. şi M. - nu poate exista decât o relaţie specială. 
Eşti, oarecum, opusul lui E. Minunat.
Ştiind că tu nu-ţi prea exprimi sentimentele - ai şi tu dreptatea ta, unele lucruri se simt, nu se spun - nu o să-ţi cer să faci asta. Dar eu ştiu că îi iubeşti pe E. şi M. Ai grijă să îi ţii mereu lângă tine. Puteţi planta împreună copaci toată viaţa...
Roxana, ţi-aş mai scrie. Oh, dar cât ţi-aş scrie! Însă e clipa când trebuie să te las să plângi în continuare. Plângi, copilă! O să te linişteşti, o să-ţi fie bine...

a ta, astăzi, 
îngeraşa.   

duminică, 20 ianuarie 2013

cărţi de citit - 45

. "Rockin' by myself" de Dumitru Ungureanu, editura Blumenthal , 2012 .

Nu ştiam despre rubrica din Suplimentul de Cultură, dar eram prieteni pe Facebook şi îi admiram fotografiile. Auzisem un zvon că ar veni la Tradem în iulie, dar l-am aşteptat până îl septembrie. Cu acelaşi entuziasm cu care aştepta/aşteaptă dumnealui concertele rock.
Ce pot spune? Îmi place tare mult vocea domnului U.!
Citind volumul, puteţi cunoaşte atât muzica rock (blues) şi în alt mod decât ascultând-o, cât şi pe autor! Lectură plăcută!

joi, 17 ianuarie 2013

Sunt modestă, dar vreau să se ştie!

Când vreau, pot să fiu chiar şi modestă. Serios. 
N-am scris despre povestea cu Consiliul pe blog, pentru că în perioada aia nu-mi mergea blogul.
Haaaa! Să începem...
O fost odată ca niciodată o tipă pe nume Roxana şi era la o şcolicică, unde profa de română o aprecia. Erau alegeri pentru preşedinţia CŞE. Profa o propune. Ea zice că e ok şi se bagă. Completează aiurea cinşpea mii de formulare, face companie. Jocuri murdare, ca să se respecte tradiţia. Roxana considera că avea toate atuurile: curaj, vorbe, experienţă şi idei. A încercat pe cât posibil să îi convingă şi pe alegători de asta. A fost făcută chiar şi o dezbatere în amfiteatrul şcolii pe baza candidaturilor (tot la sugestia ei). Cu toţii au încercat să explice de ce îşi doresc postul de preşedinte al CŞE, unii citindu-şi discursul, alţii vorbind liber. Surpriza a fost ultimul candidat care a spus doar atât: "Eu nu vă promit nimic. Votaţi-mă!". Extraordinar. Şi a fost votată.
Iar Roxana a ieşit pe locul doi, ocupând deci funcţia de primvicepreşedinte.
Întâmplarea face ca Roxana să fi început proiecte înainte de campanie şi să se cunoască cu noul director al şcolii. Şi chiar prima fază a proiectului (cea desfăşurată înainte de campanie) a avut un mare succes, a avut ecouri în ţară.
La prima şedinţă a fost cam aşa: cine ştie să scrie un peoiect? Roxana; cine vorbeşte pentru? Roxana; nu ştiu ce? Roxana etc. Ok, dar nu e ea preşedintă. De ce aţi vrut funcţia dacă nu sunteţi în stare să faceţi lucruri? A încercat să se implice în echipa Consiliului, a observat că părerile ei nu sunt ascultate, nu se ţine cont de ele, iar concluzie stă faptul că a tăcut şi nu s-a mai implicat. În fond, de ce să-şi toace nervii degeaba?
Apoi a fost chemată la o şedinţă unde se vorbea despre bani. A avut o singură părere. După şedinţă, a fost ţinută să i se spună "Tu rămâi cu scriitorii tăi şi nu-ţi mai băga nasul în altele!". Ok, ea a fost fată cuminte şi a înţeles. Nu şi-a mai băgat nasul. Apoi a fost acuzată că nu se implică, de aceeaşi persoană care mai înainte îi spusese să nu se bage. Ooook. Fiind impulsivă, a decis să-şi dea demisia. Dintr-un fel de datorie morală, s-a răzgândit. S-a ţipat la ea: "Nu o să te mai deranjăm niciodată!". Şi chiar nu avea nevoide să fie deranjată.
Şi-a continuat proiectele sale, care de fiecare dată au ieşit aşa cum şi-a dorit. A ştiut să organizeze în aşa fel încât toată lumea să fie mulţumită.
Şi pentru că o facinează organizarea evenimentelor culturale, mereu face câte ceva. Şi nu înţelege de ce trebuie să-şi implice colegii de la Consiliu, atât timp cât ei nu o privesc cu ochi buni. Ei nu înţeleg ce face ea. pentru că e la un nivel mult mai înalt. Tocmai din motivul ăsta o atacă.
Roxana preferă să se înconjoare de oameni la fel ca ea sau superiori ei, oameni de la care poate învăţa.

CONCLUZIE :

miercuri, 16 ianuarie 2013

Haide, domnule, sa fim oameni neseriosi!

# Acest post este preluat de pe blogul Laurei Zaharia - http://laurazaharia.blogspot.ro/ .

Ma intreb de ce devenim brusc seriosi cand ajungem intr-un mediu «profesional». Dimineata cand ne trezim suntem oameni normali. Nu seriosi.

Ne luam prea in seama si nu vedem ridicolul din noi. Sa fim asa cum suntem. Naturali si fara mascarade. Ce tot atatea masti aplicate peste farduri si farduri aplicate peste creme.
Tot vrem sa ascundem ceva, de noi sau de ceilalti. Insa ceea ce uitam e ca si noi vedem praful de pe fata altora, asa cum si ei vad darele de vopsea ce ne aspresc chipul. Seriozitatea in exces e caraghioasa. Suntem ca niste copii care-si depasesc varsta naturala si se joaca de-a adultii. Ii privim, poate ii si admiram pentru o clipa, ne fac sa zambim, dar cu siguranta vrem altceva pentru copilul nostru.
E de preferat simtul ridicolului in detrimentul pieptului scos in fata. Sa ne pastram seriosi doar atunci cand trebuie si sa o cotim imediat ce putem in lumea veseliei si a copilariei.
Oamenii prea seriosi sunt plictisitori si plictiseala e amara. Greu de suportat. Asa ca haideti sa haidem!

marți, 15 ianuarie 2013

Eminescu. ca la şcoală.

Faza 1.
Profa: Ştiţi ce zi e azi?
Vlad: Marţi! :))
Faza 2.
Sună profu. Ne vedem.
Ştii ce zi e azi? Păi, ăăă... Marţi? :)) Eminescu ruulz!
Facem şi noi ceva? Facem!
Vorbim cu şefu. E încântat.
O iau pe Adina, ideile, curajul şi umorul ei puţină lume le are.
Mergem toţi trei prin clase, anunţăm eveniment în amfiteatru pe Eminescu.
Vine lume. Care stă aproape mută.
Turneanu e drăguţ. Dialog drăguţ cu diru adjunct. Idei drăguţe pentru viitor.
CĂLDURĂ! :x

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

ce gândeşte un bebe la botez

N-am scris-o eu, dar e tare :)) (luată de undeva de pe Facebook).

Ora 14.00. Multa lume în casa. Mama s-a coafat, tata are un soi de servet verde legat de gât, cam ca babetica mea, dar mai îngust. Arata caraghios, am râs de el. Bietul tata, crede ca râd de fapt cu el. Oricum, suspect de multa agitatie. Presimt ca e în legatura cu mine. Ia sa stau treaz. Nu, mama, nu vreau sa dorm si nici sa manânc. Voi îmi pregatiti ceva.
Ora 15.00. Au mai venit si altii. Vorbesc tare, râd. Din când în când se apleaca si ma gâdila. Asta-i un obicei tâmpit - ce, ne cunoastem? Pe voi va gâdila necunoscutii în dormitor? Ia sa plâng nitel, poate ma ia mama-n brate si scap. Deci trag aer în piept, deschid gura si…
Ora 15.45. Presupun c-am adormit. Adica trebuie sa fi dormit, nu? ca acuma m-au trezit. Ce mitocani… Ba, dormeam, da? Ce ma trambalati atâta? Na, ca acum a apucat-o pe mama cheful sa ma schimbe. Femeie, tu pe ce lume esti? Lasa-ma-n pace sa dorm! Ia sa tragem aer în piept…
Ora 16.15. Credeti ca am chef de plimbare? Adica, zau, va imaginati ca asta vrea omu’ sâmbata dupa-amiaza pe la patru, sa se dea cu masina? Si acum ne si întoarcem, ca cica au uitat un certificat de nastere. Asta mi se pare o prostie - ce, aveti nevoie de dovezi ca m-am nascut? nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeti? Vreau aaa-caaa-saaaa, la mine-n paaaat!
Ora 16.30. Oooo, ce de luminite-n camera asta! Si ce tavan înalt! Miroase cam naspa, n-ar strica o curatenie generala, dar daca n-au ferestre, nici n-ai ce sa speri… Uite-i si pe tipii astia, umbla-n rochii aurii cu mâneci negre, doi barbosi… na ca unul a pus mâna pe mine - ia gheara, ba naspetule, ce-i cu manierele astea?
Ora 16.40. Cânta - sau asa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lânga astia. Aloouu, ma blues brothers, mai încet ca nu ma mai aud gândind! Ma tine-n brate o tanti, habar n-am cine e aia rag de mama focului, e cam multa lume în spate, e si oala mare în stânga, o masa… Cred ca astia vor sa ma manânce. Bai, trebuie sa scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cât mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!
Ora 16.50. Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, în loc sa ma scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea m-a bagat, daca e sa ma gândesc), a vent sa-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mama, ca am nevoie acum? Ia-ma de-aici, nu-i vezi p-astia ce-mi pregatesc? Ce tradatoare… Nu m-as fi asteptat la asa ceva tocmai din partea ei.
Ora 17.00. Tanti m-a Regatul Nebuniilorpasat la nenea, dar tot în spatele barbosilor stau. Aia fac vrajitorii peste cartea de bucate, lumea îi aproba cu gesturi stranii. În oala aia e apa, m-am prins. Nu vad de-aici daca e vreun morcov si niscaiva pastârnac înauntru, dar n-am nici o-ndoiala. Cred ca ma fac ciorba. Am încurcat-o rau de tot. Cred c-am si ragusit, dar nu ma las - cineva trebuie sa ma salveze si pe mine. Cineva, oricine, ajutor!
Ora 17.05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu ma pacalesti.
Ora 17.10. Nenea face avioane cu mitraliere si cu bombe. Am tacut, fazanul crede ca datorita lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile magice. Când or vrea sa m-arunce-n oala, o sa-mi iau zborul si-o sa le dau cu tifla din turla. Roadeti-va unghiile, na, canibalilor.
Ora 17.15. Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masa, m-au dezbracat. Pentru o clipa am ajuns pe burta, dar puterile magice n-au actionat, n-am putut s-o sterg, desi am încercat. Acum m-a luat barbosul nr. 1 si ma duce spre oala. Acum, ajutor acum! Ba, nu ma baga-nauntru, ba, stai asa…
Ora 17..15. WHOA! S-a razgândit, uite-l ca ma scoate. Stai sa tip.
Ora 17.15. Nu, iar ma baga-n oala. Ma, nebunule, termina!
Ora 17.15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu stiu daca vrea sa ma înece pe bune, ca ma tine de nas si gura. Poate vrea sa ma sufoce? Ma desteptule, tu respiri cumva pe alte gauri?
Ora 17.15. Daca mai face asta înca o data, pe bune daca nu fac si eu ceva pe el. Macar atât. Ia, ca ma tine deasupra oalei, sa ma scurg. Ce înapoiati… de prosoape n-ati auzit?
Ora 17..20. Credeam c-am scapat, ca s-au îndurat.. M-au luat de la oloi, m-au îmbracat la loc, dar m-au dat si cu ulei si tot lui nenea ala m-au livrat si ala merge cu barbosii într-o camera secreta. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorba. Unde duceti voi copiii mici, ma nenorocitilor? Ia sa urlu un pic, poate atrag atentia cuiva, desi astia-s clar vorbiti între ei.. Las’ca scap eu si va dau pe mâna Politiei!
Ora 17.25. Nu trebuia sa urlu. Mi-au bagat pe gât droguri cu lingurita. Se-nvârte tot, ma tin de barbie sa-nghit. Am reusit sa scuip un Flow Rasatorpic, dar barbosul s-a ferit, e clar ca are experienta, pezevenghiul. În schimb, fraierul care ma tine strâns în brate e începator. Acum are o amintire de la mine pe rever.
Ora 17.30. Dhhroglgul ala îsssi mmfaseee emfectul… mmmmhhhmmm… mi-e somn. Tu, trecatorule, daca citesti asta, sa stii ca m-am luptat ca un barbat si-am fost învins miseleste. Adio si sa va stau în gât.
Ora 18.00. M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg.. Nu stiu cum am scapat, dar înca un botez nu mai suport. Bai, desteptilor, sper ca nu va mai vine vreo idee saptamâna viitoare.
Femeie, ia fa-te-ncoa. N-am uitat ca m-ai tradat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.

vineri, 11 ianuarie 2013

Lombarzilor 8

Serialul este făcut de B1tv. După un scenariu de Mimi Brănescu. Mi se pare un actor tare.
A fost oprit la episodul 14, din cauza banilor.
Găsiţi pe you tube toate episoadele.
Mie îmi place. :D

miercuri, 9 ianuarie 2013

wow. şoc.

De câteva zile e pe la tv cea mai slabă femeie din lume. Valeria Levitin. Are 1, 70 m înălţime şi 25 kg. Arată cam aşa:

Am câteva cunoştinţe care sunt extrem de slabe. Până acum mi se păreau dizgraţioşi oamenii graşi. Ch! Acum mi se par superbi. Şi dacă stau bine să mă gândesc, cei graşi au simţul umorului mai dezvoltat :)) Prietenii mei graşi sunt mai mişto ca prietenii mei slabi. Brusc am început să mă cred mult prea slabă, pentru că îmi e frică să nu ajung aşa, mai ales că am slăbit în ultima perioadă. Aww! Bine, acum să nu vă gândiţi că mă apuc de mâncat tone, doar că mi-am dat seama că important este să mă simt comod. Şi mă simt comod şi cu şunci.
Nu pot să îi înţeleg pe bărbaţii care îşi doresc un specimen extrem de slab. Nici pe ăia care vor unul cât dulapul.

P.S. : Am văzut "Marţi, după Crăciun". Oribil. 

luni, 7 ianuarie 2013

4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile

Oh, yeeeaaap! După 5 ani în care toată lumea a văzut, comentat, plăcut/urât filmul, l-am văzut şi eu azi-noapte, pe la 02:00, deci vă daţi seama în ce stare eram :))
Pot să zic că nu mi s-a părut genial, nici tare.
Doar mişto. Adică, pur şi simplu, mi-a plăcut.
O iubesc pe Anamaria Marinca, actriţa care a jucat rolul Otiliei :x

duminică, 6 ianuarie 2013

cărţi de citit - 44

" dialog - Flori Stănescu şi Paul Goma "

" Muzica mi-a rămas ca o sare-în-bucate. O necesitate de la sine înţeleasă. Ascult, în continuare, muzica altora (deşi credeam că şi eu pot face muzică); îmi place, nu-mi place - am libertatea de a alege, mai ales că nu merg la concerte şi ascult numai înregistrări. Încă din adolescenţa de la Sibiu intuisem: mie, muzica în exces nu-mi face bine: mă înmoaie, mă abate, face diversiuni." – Paul Goma

N-aş putea spune nimic despre carte. Tot ceea ce aş putea declara este că mă înclin în faţa lui Paul Goma. Şi că îl iubesc. Atât!

vineri, 4 ianuarie 2013

dimineaţă după ora 14:00

La mulţi ani, Nora Iuga! :x

A murit Sergiu Nicolaescu. Mi se părea nemuritor.

Filmul "The letter writer". Nu e strălucit, dar ideea mi se pare genială.
http://www.efilmeonline.net/2012/12/the-letter-writer-2011-online-subtitrat.html

Nicolae Coande, despre "În mâinile tale" de Flori Bălănescu
http://www.gds.ro/Util%20si%20Placut/2013-01-04/Aparitii+editoriale

Radu Vancu, ultima parte a dialogului cu Daniel Cristea-Enache
http://atelier.liternet.ro/articol/12602/Radu-Vancu-Daniel-Cristea-Enache/Domnu-poet-a-spus-domnu-Catalin-sa-va-aduc-asta.html

O chestie pe care o cred:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/baiatul-care-a-trait-pe-marte-1017345.html#ixzz2Gthki5WX

A, era să uit, şi emisiunea lui Firică cu Coşoveanu
http://www.digi24.ro/emisiuni-locale/craiova/articol/Vocile-Olteniei-01-01-13_69481#.UOXS8XOy49g.facebook

"La câţi sfinţi sunt sărbătoriţi la noi, ar merita trecută în calendarul ortodox şi Sfânta Lene" - Sandu Petria.

miercuri, 2 ianuarie 2013

dilayla

M'a gâdit (cum ar spune Ştefi) aseară să-mi scriu numele pe google, aşa, din orgoliu şi curiozitate.
Am găsit asta: http://traiana-eliza.blogspot.ro/2012/10/castigatorii-concursului-national-de.html .
Păi, păi? Ce făcem acilişea? Şi credeam că eu stau prost cu geografia :))

P.S.: Anonimul care a comentat nu sunt eu. Mă semnez mereu. O dau anonimă, dar mă semnez. Ştiţi voi.

marți, 1 ianuarie 2013

La mulţi ani!

Ne iubim de la începutul anului! :x



Ce dăinuie în timp?
Umbrele!



Tocmai scriam pe Facebook şi ascultam simfonii.
Mă îmbătam cu Pepsi.
Mă imaginam.
Subconştientul.



 Poza asta este special pentru Myuuki, activă în mediul online.


Şi cum spuneam: oamenii (unchii) cu bani au nevoie de dragoste!!!

:x




Chiar nu înţelegi că mi-e somn?



Trei copiluşi.
O poşetă.
2 şosete cu degete şi o agrafă.







P.S.: Nu sunt modificate/editate. Sunt de părere că şi-ar pierde farmecul dacă le-aş edita. :D