duminică, 27 februarie 2011

despre femeia Domnului Poet

Nu ştiu să fac aşa-numita "critică literară",nu ştiu să clasific cărţi,dar ştiu ce îmi place şi care sunt impresiile unei tipe de 15 ani când lecturează "versuri de bărbat".
Recunosc că mi-au trebuit zile întregi să citesc ultimul volum de versuri al lui Nicolae Coande,"Femeia despre care scriu",nu din pricina timpului şi nici măcar din a faptului că nu am avut chef de citit,ci doar că atunci când ai în mână o fărâmă din degetele unei persoane de o culoare infinită nu poţi,pur şi simplu, să spui că ai înţeles totul din prima fotografie.
Am descoperit unele cuvinte ce se ţin de mână colorate chiar cu sângele poetului :
¤"Incredibil singur în viaţă - mă cred artist"(Văduva suedeză a lui Kafka) - şi eu mă cred de aceeaşi specie când am senzaţia că tot Universul complotează împotriva mea.
¤"şi mă gândesc că viaţa are subînţelesuri/care nu au de-a face cu omul"(Văduva suedeză a lui Kafka) - începutul cărţii este oarecum trist [văduva!] spre a fi terminată cu o suprafaţă pe care să zburde fire de păr din (nu de pe ) cap.
¤"Frica nu iebeşte pe nimeni."(Dragostea e un copac de la sfârşitul lumii) - Chiar ?
¤"E un popor de nori"(Gara) - a fost şi unul de raze triste prin creierul patriei,dar nu l-am văzut noi încă.
¤"Chiar frumuseţea ar putea fi un subiect / dureros în absenţa unei femei" (Inimă la vedere) - Mulţumim !
¤"lumea ta e o floare muşcată de un cal"(Cireşe negre) - frumos,frumos...lumea mea e un stilou pe care se picură ceară.
¤"Sângele dintr-o sticlă,oricât de vechi,poţi să-l bei / pentru mine? (Limba scaiete) - care este formula calculării vieţii speranţei?
¤"cumva cred că mi-am pierdut talentul"(Copil pe dealuri) - sentimentul ăsta nu aparţine nimănui....but Never say never!
¤"toate mint când vine vorba de vârstă / toată noaptea am jucat fotbal cu fulgii" (Rutina) - adevăr sau provocare...un biscuit aleargă desculţ pe o plaja ce nu doarme duminica.
¤"stau întins pe jos în românia"(Yoga în mintea unui copil) - să nu uităm de foile scrise de ţânţarii viziunilor noastre.
¤"viaţa nu e pe culmi"(Bărbatul din drum) - ştiu poezie de mult timp.Am găsit-o pe reţeaua Literară.A doua zi după ce am citit-o ,am scris şi eu una numită "Femeia din drum".Am copiat modelul.În volumul de faţă o găsesc refăcută.
¤"Suntem despărţiţi de o ploaie"(Stampa dantela) - şi picături minuscule cântau la corzile inimii "spânzurată de o nouă duioşie care o va răni"(Bărbatul din drum).
¤"Ştiu că nu am dreptul să fiu mai singur /decât restul oamenilor." (Sfîrşitul) - în general poeţii nu au drepturi,dacă ne ducem în alte peisaje...cu sorţi de izbândă ! Un studiu al britanicilor spunea că ştim mai multe,dar nu ne dăm seama.Cuz alte cuvinte, subconştientul lucreză împotriva persoanei.
¤"doi caraghioşi iubeau aceeaşi încurcătură - viaţa" (Vin scump) - ehee...trai neneacă,cu-aşa viziuni!
¤"Mai tînăr de atît nu pot fi"(Vară,spre sfîrşitul lumii) - să tăcem,să tăcem,să tăcem...
¤"Nu ştim" din poemul "Nu ştim" îmi rezolvă acel tot.
¤"femeia despre care scriu"(Hamleta) - se ovedeşte că este acel cineva...despre de simplu îmi pare Soarele prin aceasta sintagmă...şi totuşi...chiar vreau să învăţ toate reacţiile!

Trebuie să menţionez şi dedicaţia pe care mi-a scris-o domnul Coande : "Roxanei Ştiubei,entuziastă a poeziei la o vîrstă la care eu habar nu aveam de ea,cu încredere în steaua ei." Mulţumesc ! Aş avea o întrebare : credeţi că atunci când "o să cresc" nu o să mai scriu? Ştiu că este o întrebare tâmpită.Îmi pun întrebări tâmpite în timp ce caut răspunsul de ce scriu.

Deşi l-am întâlnit o singură dată,preţ de câteva minute, subscriu la cele spuse de Sorin Delaskela : "Nicu Coande - locvace,imperial,afectuos."

vineri, 25 februarie 2011

Renaşterea

Am traversat un ochi de gând
Pentru splendida foaie îngălbenită de grijile de zi cu zi
Sau un om vrea să câştige bolul plin cu cuţite (cucul!)
Învelite în soneriile telefonului din living
Pe care o mamă îl doare prin visuri strâmbe,
Ridicături de sânge învechit,
Orice îmi poţi povesti când îţi tai zâmbete
La câini.

marți, 22 februarie 2011

the Earth

De câteva zile mă simt pierdută în spaţiu...nu mai am răbdare pentru nimic.....blocajul literar se dezvoltă.
După terminarea clasei cu numărul opt o să le duc lipsa orelor de muzică ...în care cântăm Imnul Craiovei şi râdem cu gurile până la urechi !....noi ,perfecta clasă de afoni !
Am observat o chestie interesantă : învăţ mai uşor când sunt obosită ! Am reţinut două lecţii la istorie în seara trecută...uuu ,bravo mieeee !!!

noua mea melodie preferată : Keo - Liber
http://www.youtube.com/watch?v=LpQ47wjjgvQ
şi o poză făcută de Rică (unchiu) ,vara trecută, la Ocnele Mari, şi editată cu grijă de Eliza (best friend) :

sâmbătă, 19 februarie 2011

Freedom

motto : "Totul e simplu,atât de simplu,încât devine de neînţeles." - Nichita Stănescu

Nu pot să mai cred că totul va fi bine şi frumos fără lupte seculare.Am găsit în testamentul lui termenul de "frânt".M-am regăsit printre copaci,pe plajă,prin camere de hotel,prin ultima adiere de vânt; mereu eram ţinuţi de mână de un tainic gând.Nu m-a lăsat să-l rostesc,nici măcar să-l scriu.Ştie el de ce,are motive din propria sa experienţă,pe care eu o consider "o chestie inevitabilă".
Prima dată când ne-am văzut mi-a spus să am încredere.N-am absentat din inima lui de atunci.N-am să absentez nici după moarte,din cauza nemuririi.
A două oară îmi dădusem seama că începe să-l doară faptul că nu putea ataca încă.Era devastat! I se grizonase părul mai mult ca în ultimii doi,trei ani.Îi apăruse un rid pe frunte.Începuse chiar să se bâlbâie,dar i-a trecut în cele din urmă.
Începând cu nu mai ştiu care zi din octombrie (sau poate că nu vreau să spun) nu îşi mai dorea nimic.Era fericit,era un bărbat împlinit sau un copil răsfăţat.Deşi am încercat să-l schimb puţin,nu am reuşit : fumează! La vârsta lui,ţigările au rolul de a-l intui pe drumul morţii,însă el nu poate înţelege asta şi eu chiar îl înţeleg pe el .
M-am obişnuit să mă trezească în fiecare dimineaţă cu un sărut pe obraz,urmat de revolta mea de fetiţă mică (în comparaţie cu el, sunt mică din toate punctele de vedere - mai ales la înălţime).Pentru că nu-mi place cafeaua,îmi pregăteşte sucul natural de portocale şi mă face să zâmbesc cu discursul lui invariabil : "Eşti minunată dimineaţa! Faţa ta-i splendidă! Nu ştiu ce lucru bun am făcut ca Dumnezeu să mă răsplătească cu tine!".Am prostul obicei de a întrerupe oamenii când vorbesc.Asta îl enervează cel mai mult.Îmi amintesc prima întâlnire,când îl opream din 5 în 5 minute. (Deh,amândoi suntem locvaci !)
Acum totul este aşa de simplu...

#textul de mai sus l-am scris într-o oră de franceză - luni sau marţi - cu un pix VERDE pe o foaie îngălbenită de simţuri de poetă transformându-se !

miercuri, 16 februarie 2011

seară de miercuri cu aromă de notă mare!

Am tot încercat zilele astea să citesc poezie,la sfatului domnului Coande [sau Domnul Poet,cum îmi place mie să-i spun]....Mi-am dat seama că nu am răbdare.
Îmi place să scriu poezie,însă să citesc mai puţin...la romane totul merge strună! dacă îmi place ,îl devorez chiar din prima zi !Lla poezie nu ştiu ce nu merge ...mi se par complicate! Poate că şi cititorii mei vor spune la fel într-o zi.

Astăzi am aflat cum a murit Caragiale...straşnic a mai fost omul acesta!

şi...pentru că am găsit nişte versuri frumoase ,ale lui Ion Minulescu :

"Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!..."

mi-a venit dor de un amurg cu cana de ceai în mâini şi de un răsărit pe plajă !

trebuie să fac rost de cartea "Poţi să ţii un secret?" de Sophie Kinsella...a citit-o Andreea F [:x] şi îmi povestii într-o pauză...mă făcu curioasă !...deci Deea citeşte supermult : două cărţi pe săptămână !!! ...eu abia am timp să citesc 200-300 de pagini ! ...deci [ticul verbal pe care îl avea ea într-un timp] "Felicitări! " ,Deea!...aaa,şi să ştii că sunt invidioasă : eu nu prea mă pricep să-mi gestionez timpul. ...cum a spus tati : "Roxy,tu ai un defect stricat!" ...sau eu,înainte de ora de geografie : " am două mari trei defecte" :))
deh,fiţe de scriitoare ...!

sâmbătă, 12 februarie 2011

De ajuns

Lăsaţi-mă să scriu,să respir,să mă plimb prin gândurile razei de negru,să mă trezesc zâmbind spre o fotografie datată pe încheietura mâinii,să îţi savurez literele,să cânt în dimineţi avute cu cafea mohorâtă,să postez anapoda formulele de la mate,fizică,chimie,să ascult zăngănit de brăţări,să-mi dau silinţa pentru ceva ce mă scoate din sărite,să joc teatru în pivniţă,să străpung un ac de siguranţă,să fiu infatuată când oglinda eşti însuşi tu,Dumnezeul meu.
N-am putut înţelege niciodată cum de mereu mă transform în funcţie de direcţia vântului strălucitor.Am crezut,la început,că sunt poetă.Apoi mi-am zis că pierd timpul plivind greşeli înalte şi că or să mă doară oasele,dar m-am înşelat.Nu pot fi ce sunt,doar dacă sunt ce voi fi !
Ciudat paradox!până şi W ar fi impresionat de ce clişee scot prin prisma pixului pe care l-am luat vineri,într-o pauză scurtisimă,de la Bianca.Obiceiul fusese ca eu să răspândesc paradoxurile lui din nopţile târzii,petrecute cu gândul la fete "mişto" (adică inteligente,ştie el W) întâlnite prin oceanul lacrimilor lui.Fac o pauză - să ştii,dragule drag/little butterfly/pui de înger/moşule (şi ,te rog, fără babă!) că nu am uitat,încă,asta : "Dacă aş avea curajul unei fete,m-aş considera,în sfârşit,bărbat adevărat!".
Mă apucasem să învăţ despre mine,despre tine,despre el,despre ea,despre noi,despre voi,despre ei,despre ele,despre plante verzi şi plante vestejite.Încerc să găsesc diferenţa dintre toate aceste mirifice înghiţituri de viaţă.Am nevoie de praf mult sau de jaluzele din mătase acră.
De-aş şti cum să vă explic că îmi este dor de toţi cei pe care i-am pierdut.Şi toţi,într-un fel,înseamnă el,înseamnă vreme potrivnică,înseamnă puterea şi scopul meu de astăzi.Aleg un singur sfat : "Taci!".A reuşit să mă influenţeze prin radiaţii de inimă cardiacă,rolul de sufleor la diferitele roluri din piesa "Viaţă".Îmi imaginez cum mă ori ne doreşte : uneori agitaţi,uneori liniştiţi,dar întotdeauna împreună pentru luptă.
Vreau o schimbare de degete pline cu miere.
Deşi mă uit pe unde merg,o să vină şi ziua în care o să mă împiedic !

# după cum aţi observat,am adoptat un stil nou...de seară de sâmbătă...textul de mai sus l-am scris în seara aceasta în urmă cu câteva zeci de minute....după ce a citit,tata a spus în felul următor : " inteligent scris!"...sunt uimită...tata nu citeşte aproape niciodată ceea ce scriu eu...deci super ! e tot ce vreau să mai întovărăşesc după mai mult de 24 de ore nedormite.
La mulţi ani ! pentru că aşa vreau eu !

in my room

scrisei astăzi ,la Cernele, pentru Ioniiii, textul de mai jos...la ea la şcoală se sărbătoreşte ziua francofoniei şi trebuie să compună o poezie sau ceva...

Complicele unui soldăţel care aderă la inima de plastic cu mişcări armonioase se agită într-un glob făurit dintr-un violet infinit.Ne sorbim diferitele mişcări printre mormane de asupriri contra porumbelului posedat de chestii supranaturale în priviri de gradul patru.
Am găsit o mână care spunea poveşti copiilor de mâine priviţi de ieri.Pe o coardă de alpinist s-au strecut cu grija unui bărbat de acelaşi calibru cu o căpşună,ce se plimbă prin gânduri de poetesă misogină,nişte zile obişnuite cu un fir de bucurie mică.A fost primitor ochiul sufletului,când le-a dăruit agapa unui salcâm bătrân,după ce le-a admirat undeva în umbre satisfăcute vigilent.
Şi când te gândeşti că era doar o reţea de cuvinte stricate...parcă nu eram noi,cei care fără de noi nu suntem!

şi un citat super...pentru că ne place amândurora:
"Life is the art of drawing without an eraser" - John Gardner.

vineri, 11 februarie 2011

cam aşa

scriu doar cu mâna dreaptă pentru că cu cea stângă îmi îndes ciocolată în gură...şi torn Pepsi !
sunt în pauza dintre 2 reprize de scris la mate...cred că prof.Turcitu ar fi mândru de mine să audă că mi-am sacrificat o seară de vineri scriind la mate. şi o fac chiar benevol !
tocmai mi-am ascuţit cele 5 creioane cu care las urme pe foile caietului cu pătrăţele...de la bun început vă spun că nu-mi place să ascut creioane...şi de aceea cum se toci unul,cum luai altul cu vârful ascuţit.

în noaptea trecută ,pe la 1 jumătate ,cu Radio KissFM şi cu tata în cameră am născocit vreo 8 poeme,care,inevitabil,fură citite de Eliza azi,la şcoală. Ea îmi zise că nu mai are idei de poezii,dar mă gândesc eu la ceva şi îi zic.Ea construieşte mai mult epigrame.

hai că "ne auzim" mâine!

joi, 10 februarie 2011

today

hmm...încep mă uimesc pe mine însămi! azi la orele de mate înţelesei aproape tot ce ne explică profesorul...şi îmi făcui tema,care se dovedi a fi foarte simplă.

am terminat aseară poezia de care mă apucasem în ora de franceză....asta e :

Idee

Că m-am născut fără sânge şi fără
poezie
Mi le-a dăruit obsesia pentru un
mic imens
Mă tot străduiesc să aflu
calcule imaginare
despre bărbaţi cu gânduri uimitoare
imagini ce le surprind în zâmbete
reale sau ascunse
asupra unui porumbel alb,împăciutor
cu ţigări aprinse în baia sclifosită
de atâta alb scufundat
prin vise invizibile,
sugrumate de razele Soarelui
rău-voitor
astăzi.
pentru că deoarece întrucât fiindcă !


şi nişte trandafiri mov,căci ştiu pe cineva căreia îi plac...

marți, 8 februarie 2011

first time

azi m-am trezit tot la 7:30 ,dar singura.
am avut prima ora de muzica,deci prima cea mai tare ora din semestru.noua profa ne-a pus pe toti sa cantam,nu ne-a iertat pe niciunul...
fuck...maine am 2 ore de romana,consecutive chiar ,si o tema supermare,care contine o compunere descriptiva comparativa...deci dublu,chiar triplu fuck...nu-mi plac descrierile...DELOC !
ma apucase in ora de franceza poezia,insa fara rezultate prea marete - doar 7 versuri.

trebuie sa caut un film bun...am nevoie de niste idei nascute in oaze de menopauza stricata la femei invizibile pentru o chestie de-a mea ...ma gandesc la un proiect,dar nu va spun nimic deocamdata.

# ierta-ti scrierea fara diacritice !

luni, 7 februarie 2011

un început

A început semestrul al II-lea,fără surle şi trâmbiţe,după cum se anunţa...
La primă oră încă mai dormeam...mă trezi la 7:30 de dimineaţă...şi asta doar pentru că veni mami să mă trezească,altfel nu aveam cum să aflu despre magnifica lucrare la istorie pe care o să o dăm miercuri din Revoluţia de la 1848...şi mai urmează o lucrare de mate,săptămâna viitoare,din funcţii.
Fuck !!! mâine trebuie să mă trezesc singură...

replici pe care am fost în stare să le scot pe gură :
"unii băieţi chiar merită chiar dacă nu merită"
"mamă, deci mamă"
"dacă mă atrage ,mă atrage şi gata"
"deci există,dar nu ştiu dacă există"

vineri, 4 februarie 2011

without

Am descoperit copii minunaţi ,cu suflete ale căror văluri de sting în seri cuminţi,filmate de sângele lui Dumnezeu. Ei fac parte din sfera ortografică a unui pixuleţ care nu ştie să numere corăbii printre rânduri.
Torn Pepsi (normal) în mine....am senzaţia că a început să mă urască băutura asta !

Am nevoie de o pauză în poezie...o pauză în care să îmi amintesc chiar şi primul lucru pe care l-am făcut când am născut primul vers.Am nevoie să respir aer curat de literă veche !

Azi am reuşit performanţa de a întârzia la istorie...din cauza somnului,bineînţeles...în această pseudovacanţă am dormit supermult...noaptea - de la 12,maxim 1 pana pe la 8 şi ziua - în intervalul 2-9 .Mi-am făcut rezerve,căci de luni începe distracţia ...un nou semestru,la final un examen.Deja m-am săturat să vorbesc despre "celebrul" examen.
Duminică o să fie ultima zi de relaxare...atunci o să-mi ascut toate creioanele,o să încerc toate pixurile,o să pun cerneală în toate stilourile, o să mă înarmez cu un zâmbet imens şi o să îmi pun nelipsitele mele brăţări aducătoare de noroc ! Când eram mai mică,cineva mi-a spus că poţi învăţa extrem de mult,dar dacă nu ai şi un pic de noroc,tot degeaba !

şi o fotografie găsită pe net ieri...că tot ne tragem din flori

joi, 3 februarie 2011

pas cu pas

poate că m-am saturat să scriu corect ,să îmblânzesc suflete pe felii de pâine mucegăită.... poate că nu mai suport să mă trezesc dimineaţa cu gândul că el nu mai e şi că de celelalt nu pot da în niciun fel.... poate că ştiu că m-am născut într-o lume prea grăbită cu oameni prea atraşi de corpurile lor sofisticate ....poate că niciodată ei nu şi-au dorit nimic altceva decât iubirea sinceră sau suportul moral pe care l-am învăţat azi într-o pauză de viaţă.... poate că mă doare să îl ştiu printre rânduri ....poate că nu îmi dau seama cum trebuie să-mi aleg consilierii de viaţă ....poate că sunt stresantă uneori şi nu o fac intenţionat.... poate că nu sunt o nepoată căreia să i se pretindă admiraţie sau orice se aseamănă cu chestia asta.... poate că sunt o poetă fără vlaga generaţiei sale ....poate că bărbaţii din jurul meu sunt misogini fără degete pline cu mierea din inimile femeilor.... poate că plângem zilnic în carouri de verde alienat ....poate că vrem să credem în lupte imaginare dintre noi şi noi ....poate că pierdem vremea în crengile unui copac bătrân.

şi nu m-am săturat.... merg în continuare pe drumul ăsta pentru că am făcut vreo 3 mari sau mici promisiuni care trebuiesc respectate .

sunt bine.... încă sunt bine....când nu mai pot vă anunţ ....o să fie ultimul meu răcnet...."nimic nu se pierde.nimic nu se câştigă.totul se transformă"(Dorin Mătuşa)

# inspiraţie de moment...

miercuri, 2 februarie 2011

Acea seară

Mă simt plină de defecte
de agrafe prinse pe inimă
Aş vorbi la masculin
mă opreşte vântul sertarului
din acea seară
În care ne jucam de-a copiii Lui
ne sărutam fruntea
şi mâncam nişte mere verzi
congelate prin mărunţişuri aristocratice.
Să te ascult în amurguri
surghiunite de dragoste.

*Poezia de mai sus am scris-o în urmă cu câteva minute ,ascultând Fly Project.
http://www.youtube.com/watch?v=fonDxkr7P9U

marți, 1 februarie 2011

Cafea bătrână

Visez la braţele şi vorbele
Tale Puternice,
pe care le-au sfărâmat
Nenorociţii lor.

Visez la muzici uitate prin
firimituri de suflet
cu alcoolemia
doi virgulă patru.

Visez la serate Rafinate,
plimbări Luuungi
ţinându-ne de degetele
Vieţii.

20:02 - 20:07
25 decembrie 2010



http://www.youtube.com/watch?v=KfqRPxWz5z4