scrisei astăzi ,la Cernele, pentru Ioniiii, textul de mai jos...la ea la şcoală se sărbătoreşte ziua francofoniei şi trebuie să compună o poezie sau ceva...
Complicele unui soldăţel care aderă la inima de plastic cu mişcări armonioase se agită într-un glob făurit dintr-un violet infinit.Ne sorbim diferitele mişcări printre mormane de asupriri contra porumbelului posedat de chestii supranaturale în priviri de gradul patru.
Am găsit o mână care spunea poveşti copiilor de mâine priviţi de ieri.Pe o coardă de alpinist s-au strecut cu grija unui bărbat de acelaşi calibru cu o căpşună,ce se plimbă prin gânduri de poetesă misogină,nişte zile obişnuite cu un fir de bucurie mică.A fost primitor ochiul sufletului,când le-a dăruit agapa unui salcâm bătrân,după ce le-a admirat undeva în umbre satisfăcute vigilent.
Şi când te gândeşti că era doar o reţea de cuvinte stricate...parcă nu eram noi,cei care fără de noi nu suntem!
şi un citat super...pentru că ne place amândurora:
"Life is the art of drawing without an eraser" - John Gardner.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu