miercuri, 27 februarie 2013

Yamato Nadeshiko Shichi Henge

Claudia şi-a luat un bloc de desen mişto. şi s-a apucat de desenat ca un fel de terapie. în dimineaţa asta a desenat-o (de fapt, a terminat-o) pe Sunako aşa:
Sunako este personajul principal din animeul din titlu.

am întrebat-o care e faza cu desenul şi mi-a zis că priveşte animeul, îi place mult. s-a apucat să-mi povestească şi mi s-a părut drăguţ. am zis că poate mă uit. mi-a mai zis ea de Naruto acum ceva vreme şi încercarea mea de a urmări a eşuat.

n-am văzut în viaţa asta niciun anime. niciodată nu au prezentat un interes deosebit pentru mine craniile, întunericul, aspectul fizic gen emo şi, în mod obsesiv, moartea. iar animeul tocmai despre asta e. m-a acaparat total, am văzut şapte episoade, pentru că atâtea sunt traduse deocamdată. următorul apare luni. mai sunt secole până luni :))
Sunako (mă regăsesc oarecum în ea) îi spusese unui băiat că îl place. el i-a răspuns că nu-i plac fetele urâte. din respectivul moment ea nu s-a mai îngrijit de aspectul fizic deloc. avea bretonul foarte lung, nu i se vedeau monosprânceana, tenul. misiunea de a o feminiza le revine celor patru băieţi, Străluceniile, care locuiau cu chirie la mătuşa lui Sunako. e genial cum îi dă sângele pe nas personajului principal când vede chestii frumoase.
abia aştept să văd următoarele desene ale Claudiei.

şiiiiiii Mulţumesc! pentru recomandare, Claudia! :*
dacă vă interesează, îl găsiţi aici : http://anime.kage.ro/anime/yamato-nadeshiko-shici-henge/ .

marți, 26 februarie 2013

olimpiada lu' peşte

ziceam acum o lună că m-am calificat la faza judeţeană a olimpiadei de română.
sâmbătă se dădu proba. nu am avut niciun stres - profa nu mi-a dat nimic de învăţaţ/repetat/citit/ sau ceva. abia mi-a zis când e. n-a interesat-o deloc. nici pe mine prea tare, dar e un fel de tradiţie. am mers în fiecare an şi am luat premii. am mai citit eu câte ceva. lucrarea a fost ok, am scris enorm şi nu aiurea.
am luat 94 puncte din 120. am zis că nu e posibil. m-am dus ieri cu tati la CN Fraţii Buzeşti, căci acolo a avut loc proba, să facem contestaţie. ne întreabă secretara: "ştiţi, a zis doamna directoare dacă credeţi că se merită să faceţi contestaţie?". cum să întrebi aşa ceva? cât de prost să fii să întrebi asta? m-am enervat şi i-am zis: "credeţi că mă mişcam până aici, îmi făceam idei, se învoia tata de la serviciu, eu de la şcoală, doar de dragul de a vă admira pereţii liceului?". a completat tata contestaţia. contestaţia cu numărul 1.
la şcoală m-a oprit pe hol profu Turneanu să mă întrebe ce am făcut la olimpiadă. îi zic punctajul, îmi zice să fac contestaţie, îi spun că tocmai de acolo vin. îmi zice că şi dumnealui fusese cu eleva dumnealui de a XI-a (Lore), care luase 100 puncte. rămâne să treacă dumnealui azi pe la Buzeşti să vadă rezultatele după recorectare.
şi ne vedem noi azi ca oamenii şi îmi relatează profu Turneanu aşa:
tu - iniţial 94 puncte, după contestaţie 94 puncte.
Lore - iniţial 100 puncte, după contestaţie 100 puncte.
altă elevă tot de la clasa a XI-a - iniţial 100 puncte, după contestaţie 110 puncte.
care era diferenţa între mine, Lore şi cealaltă elevă care făcuse contestaţie? tipa era elevă la Buzeşti. halal!
mereu Buzeşti face şi drege şi ia mereu premii judeţene şi chestii, iar la fazele naţionale ne fac judeţul de râs.
( când îmi amintesc că voiam să intru în Buzeşti, mi se face milă de mine. voiam acolo doar pentru că fusese verişoara mea acolo. )
cel mai mare punctaj a fost 119, luat de cineva de la Carol. urmat de 118, tot de la Carol. buni copiii. poate fac parte din grupul "Vulturii lui Zisu".  

luni, 25 februarie 2013

cărţi de citit - 49

. " Sarra " de Nicolae Bălaşa .

Eram pe la le directeur prin birou cu nişte treabă. Avea ceva cărţi pe masă şi mă uitam prin ele. I-am zis să îmi împrumute câteva zile romanul.
Bănuiam că Nicolae Bălaşa scrie prost. Acum m-am convins. În principiu, ideea cărţii e drăguţă, aş putea fi generoasă să spun bunicică, dar modul în care este redată nu este tocmai unul reuşit. Romanul ăsta pare o imitaţie. Toată lumea ştie: copiile nu au valoare! Am avut impresia mereu că am mai citit asta undeva. Partea cu Sarra şi moş Gheorghe parcă e scoasă din Medelenii lui Teodoreanu (Olguţa cu moş Gheorghe), partea cu Avraam parcă e din Lolita şi pot fi identificate şi alte secvenţe. Un amalgam de idei ce nu se conturează una pe alta, nu sunt din acelaşi film.
Am doi prieteni comuni cu scriitorul, care m-au invitat pe la lansările dumnealui. Ceva parcă îmi zicea să nu mă duc :)) L-am văzut faţă către faţă o singură dată, anul trecut de Zilele Marin Sorescu (deh, e din familie! :D)  la TNC. Nu părea (foarte) inabordabil. Cândva, acum vreo doi ani chiar voiam să mă duc la casa de la Bulzeşti.
Totuşi, nu faceţi prostia asta!!

"uneori mi-e jenă că sunt aici, pe pământ" - asta chiar e tare bună!!
" - Asta e! Te-ai îndrăgostit şi tu puţin. La anii tăi, să zicem că ţine de firesc! E plăcut, nu?
- Mde! Nici măcar nu ştiu dacă aşa o fi... Dar dacă da, uneori aş vrea să fiu îndrăgostită tot restul vieţii, alteori... Mi-e ciudă că, tiptil, tiptil, fără să simţi, parcă te fură, câte puţin, câte puţin, un altul.
- Nu, te dăruieşti tu!"

Cum e să fii îndrăgostit puţin? plus multe greşeli de redactare, exprimare. s-a folosit "romantism" cu sensul de "reumatism". şi altele. Noi suntem intelectuali fini.

vineri, 22 februarie 2013

voulez vous couche avec moi? ce soire

pentru mine săptămâna ia sfârşit vinerea. şi nu s-ar putea încheia mai frumos decât cu o întâlnire la Tradem.
astăzi ne-a vizitat prozatorul Dan Stanca. valoros tip, spre ruşinea mea nu am citit nimic aparţinând mâinilor sale, daaaarrrr se va întâmpla urgent.
a cântat Andrei "Romanţa anonimă", care, surprinzător, e anonimă pentru că nu are autor :))
de asemenea, urechile şi sufletele noastre au fost răsfăţate pentru că a fost prezent şi Mircea Suchici.
cândva o să fie şi la tv întâlnirea. vă anunţ. trebuie să zic că ne-am distrat tare cu cameramanul şi reporteriţa.
Mulţumiri! Mulţumiri! Mulţumiri!

P.S.: titlul e din cauză că am respirat în aceeaşi încăpere cu Ioan Lascu. :x
Pot să cânt şi cu stânga! (nu vă mai luaţi de mine că nu ştiu să ţin chitara)
Ion Maria, Ioan Lascu, Nicolae Coande, Dan Stanca, Marius Dobrin, Andrei Cosma
Mircea Suchici :x

Cameramanul, reporteriţa - Anca, Andrei, Elena şi picioarele lui Mihai.

miercuri, 20 februarie 2013

dependenţa de persoane.

aveam în urmă cu câţiva ani un prieten bun - Horia. fiul unei poete din Piteşti. nu ştiu cum ne-am băgat noi în seamă, nici nu contează asta, nu suntem în filme. am ţinut legătura cu Horia vreme de vreo doi ani şi ceva, cel puţin două ore pe zi. ne supărăm unul pe celălalt dacă nu intram pe mess să mai povestim. dacă aţi văzut Before Sunrise vă puteţi imagina cum arătau discuţiile noastre. despre orice ni se părea nouă important. fără prejudecăţi, judecăţi şi alte căcaturi de genu. eram aşa de serioşi în discuţiile noastre şi voiam să facem atâtea lucruri şi ne înţelegeam aproape perfect unul pe celălalt. vorbeam la telefon cu părinţii lui uneori. şi după aia a trebuit să dea Horia bacul şi n-am mai avut timp să vorbim şi ne-am despărţit... poate nu ne-am mai căutat din teama de a nu-i arăta celuilalt că nu mai putem fi cum am fost. dar să ştii că tot îmi e dor de tine!

de ceva vreme am întâlnit pe cineva care îi e similar lui Horia. pur şi simplu, ne înţelegem (mai mult el pe mine). avem aceleaşi idealuri, aproximativ aceleaşi trăiri. nu vorbim prea des, dar e ok. oare cât o să dureze?

ar fi minunat dacă am găsi aşa persoane la tot pasul. starea noastră spirituală ar fi una excelentă şi am putea realiza lucruri mari. vreau să zic că nu e ca şi cum aş vorbi cu Elena în fiecare zi, cam trei sferturi din ea despre miliarde de chestiuţe neimportante. sau cu ceilalţi prieteni cu care trăncănim diferite.
însă ceea ce naşte întrebări este modalitatea în care simţim că ştim orice despre prietenul tip Horia şi renunţăm să mai comunicăm, pretextând, ca nişte copii, că ne-am plictisit. şi e curios cum nu ne plictisim de prietenii normali.

luni, 18 februarie 2013

cărţi de citit - 48

. " Cartea gesturilor europene " de Peter Collett .

- puteţi afla lucruri precum faptul că italienii sunt, dintre popoarele Europei, cei care acordă cea mai mare importanţă igienei personale; italienii sunt cei mai expresivi şi comunicativi, opusul lor fiind finlandezii; în secolul al XII-lea oamenii nu se spălau decât extrem de rar şi atunci doar parţial, deoarece credeau că apa este nocivă; Gorbaciov a renunţat să se îmbrăţişeze cu oficialii altor naţionalităţi, pentru că se considera că este un semn al comunismului şi putea avea consecinţe neplăcute; în cultura Germaniei există numeroase ghicitori, proverbe, zicători, poveşti având în centrul lor defecaţia, subiectul acesta fiind considerat cel mai jognitor; originea semnului păcii şi semnificaţia acestuia şi multe altele.
Chiar este o carte interesantă!

duminică, 17 februarie 2013

Dead Poets Society

Mă trezesc la 11:05. Cam neobişnuit pentru mine. Mai ales că am ajuns acasă destul de târziu (sau devreme, dacă raportăm la prima oră a dimineţii) de la aniversarea mătuşă-mii. Cum încă nu aveam somn, mi-am luat căştile şi cartea la care citesc. Stau eu în pat, citesc-citesc-citesc, mai şi cânt (nu, nu vreţi să mă auziţi). Dintr-o dată mi se face, pur şi simplu, frică. Nu ştiu de ce, cum. N-am nicio idee, dar frica aia era îngrozitoare. Jur. Aşa că m-am hotărât să mă bag sub pătură. Presupun că am visat ceva, dar nu-mi amintesc.
Stau o oră aiurea la pc. Apoi fac curăţenie exemplară ( :)) ), apoi ritualul de îmbăiere ( :)) ). Relaxareee time, cum s-ar zice :)).
Hmm, acum ce să fac, ce să fac? Cred că am răbdare să mă uit la un film. Mă înarmez cu o pungă imensă cu popcorn şi o sticlă cu Pepsi, asta şi pentru că îmi arată cântarul 52 kg şi absolut toate perechile de pantaloni cad de pe mine.
Dead Poets Society.
El m-a ales. Este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut.
Memorabilă secvenţa cu sinuciderea. Dacă o să fiu vreodată prof, am să încerc să fiu ca prof Keating. Robin Williams interpretează genial un rol genial. Poezia trăieşte atât timp cât noi trăim.
Trebuie neapărat să vedeţi filmul. E aici : http://filmehd.net/dead-poets-society-1989-filme-online.html .

joi, 14 februarie 2013

cartea vieţii liceului

Zis-a le directeur să strângem texte să alcătuim cărticică.
Strânserăm noi texte, le corectai eu. Îmi dau eu seama că sunt enorm de puţine şi şi mai enorm de proaste. Intru eu în panică. Le trimit lui X şi lui Y, care se pricep la literatură. Ei îmi răspund că textele sunt groaznice. Absolut groaznice. Le dau să citească unor prieteni care sunt paraleli cu literatura. Îmi spun că sunt destul de naşpa, nu prea au nimic mişto şi nu seamănă deloc cu fragmenţelele pe care le mai trimit eu câteodată.
Mă întreb ce mi-ar fi spus prietenii scriitori consacraţi. Cel mai probabil nu ar mai fi vrut să vorbească cu mine cam niciodată.
Mergem noi azi la le directeur să-i spunem asta. Îi spunem, îi arătăm textele.
Aiurea discuţia cu le directeur!!!
 
concluzie: mi-am cam pierdut timpul inutil. nu ştiu dacă mai vreau să fac ceva. o să mă gândesc.

luni, 11 februarie 2013

am văzut (şi am respirat)

Before Sunrise.
Before Sunset.

În Before Sunrise Celine şi Jesse se întâlnesc în tren, coboară în Viena şi petrec împreună o noapte.
În Before Sunset cei doi se întâlnesc după nouă ani.

Foarte interesant filmul. Doar că finalul mi s-a părut stupid.
De meditat. Şi de dormit supraveghindu-ne.

# Mulţumiri prietenului care mi-a recomandat. 

sâmbătă, 9 februarie 2013

revoltă

Pe 4 ianuarie am fost cu Mimi la un training Oriflame. Am cunoscut-o pe Simona, ea lucra acolo şi tocmai venise de la dentist. El a pus-o să-şi mai facă alte analize. Astfel Simona a aflat că suferea de ceva. Ieri am aflat şi eu că Simona are leucemie. A venit Mimi la mine şi discutam despre asta, când ne-am dat seama că Simona e un fel de rudă cu noi. Apoi am dat telefoane să o căutăm şi ni s-a spus că este la spital la Bucureşti.
Dimineaţă mă sună Mimi. Corpul Simonei a cedat azi-noapte.
R.I.P.!
Momentul ăla când te simţi inutil pentru că nu poţi ajuta pe cineva!

Ajunsei acasă şi eram pe bloguri. Citesc asta pe al lui Claudiu Komartin : http://unanotimpinberceni.blogspot.ro/2013/02/mult-succes-nicolae-manolescu.html.
Mă rog, ştiţi voi scandalurile din ultima perioadă...
Înţeleg totul până la partea în care în amalgamul de funcţii ale lui Manolescu se adaugă şi "proaspăt însurăţel".
Ce are a face asta cu cariera lui? Jur că v-aş da în judecată pentru asta. Ce treabă aveţi voi cu dragostea lui Manolescu? Sunteţi invidioşi sau ce?
Iată cum tabloidizaţi... Sfinţilor... Vă contraziceţi singuri şi nu recunoaşteţi... Halal intelectuali :))
P.S.: Alex. Ştefănescu când o să moară?

joi, 7 februarie 2013

miercuri, 6 februarie 2013

cărţi de citit - 47

 " Miliardari din întâmplare. Povestea Facebook-ului: sex, bani, geniu şi trădare " de Ben Mezrich

Eram cu tata prin Billa (să nu vă duceţi niciodată acolo, e foarte naşpa) să căutăm chestii dulci pentru bunicu', din alea pentru diabetici. Stăteam la rând la casă şi mă uitam eu ce filme au pe acolo, am dat peste carte. Singura pe care o aveau. Cum în 2008 mi-am făcut contul de Facebook şi nu ştiam mai nimic despre site, am luat-o.
Povestea Facebook-ului e chiar palpitantă, vezi lucrurile din alt unghi după ce citeşti. Începi să înţelegi lumea asta mai bine. Nu ar avea niciun farmec să vă descriu evoluţia siteului aici. Dar pot să spun că Mark Zuckerberg este genul meu de om :)
Am văzut şi filmul: "The Social Network". Tare. Frumuşel actorul ce-l interpretează pe Eduardo Saverin. 
În fond, eu mi-am creat un cont pentru că voiam să mă joc Farmville. Văzusem asta la Alex şi Cris. Noroc că m-am plictisit repede de jocuri. Acum ţin legătura cu prieteni şi cunoştinţe, văd noutăţile. De fapt, e doar cunoaşterea reciprocă fără să trebuiască să ai curajul băgării în seamă pe viu.
Am cunoscut ceva oameni pe site cu care m-am văzut faţă către faţă şi nu regret. Asta ca o paranteză.
Trăiască Facebook! (pot să trăiesc şi fără el) 

marți, 5 februarie 2013

ADHD sau nesimţire

am avut azi întâlnire de "artă socială".
am vorbit de joi/vineri cu vreo 20 de persoane să vină.
20 înafară de mine, Adina şi prof.

şi ne-am văzut azi în următoarea formulă:
profu, pentru că e normal, logic şi cum mai vreţi. doar de la dumnealui a început totul.
eu şi Adina, pentru că ne place şi ne interesează.
Teo, pentru că i-am povestit noi cât de magic a fost data trecută. şi-a învins somnul şi foamea şi a rămas.
Andrei, zis şi "şarpele şarpele", pentru că l-am bătut eu la cap să vină (să ne cânte la chitară).
Mihai, pentru că l-am sunat de dimineaţă (a şi scuze dacă te-am trezit :* ) să-l invit, crezând că i-ar plăcea, şi a acceptat (spre surprinderea noastră, data trecută n-a venit).
Said, pentru că i-am zis Adinei să mai aducă pe cineva şi, dacă tot vorbea cu el pe Facebook, l-a invitat.
=7. cifra magică.

nu ştiu ce să mai zic, sunt rea acum. orice aş zice, n-aş reuşi să schimb (cam) nimic. doar pe mine mă schimb. de haine, de piele, de obiceiuri proaste, de tabieturi şi multe altele. şi mă descopăr. cine sunt eu?

lecţie învăţată azi (a se citi: reamintită): dacă ţii prea mult mâna în apă rece, îţi îngheaţă. - desluşiţi voi înţelesul, sunteţi băieţi mari.    

duminică, 3 februarie 2013

timpul. acesta-i vinovatul!

făcând curăţenie prin pc, găsii poza făcută în vara lui 2011 cu singura femeie de la mine de la ţară (Predeşti) pe care am văzut-o purtând ie.

sâmbătă, 2 februarie 2013

iiiiiiiiiiiiigh :x

reuniune de clan astăzi.
mătuşica Rodica e graviduţă iar :x
Andreea - 8 ani - e bucuroasă că o să aibă un frăţior. eu sunt curioasă. restul lumii aşteaptă.

vineri, 1 februarie 2013

cărţi de citit - 46

. " Psihologia vârstelor - Adolescenţa - schiţă de psihologie istorică " de Nicolae Radu .

" să nu ai prejudecăţi, să ai întotdeauna ceva important de făcut, să încerci să deplasezi bariera cunoaşterii, să îndrăzneşti, să deprinzi spiritul militant, să ştii să visezi cu ochii deschişi, să doreşti să păşeşti mai departe decât înaintaşii "