luni, 18 august 2014

citate din "Ziua uitării" de Corneliu Ştefanache

# S-a născut el, omul, să fie erou? Mai degrabă i s-a impus să fie, iar nenorocitul de om n-a avut încotro.
# Oboseala lui nu se mai putea alunga nici cu somnul, nici cu medicamentele, era ceva ce creştea parcă din fiinţa lui.
# Pentru mine nu există adaptare, ci luptă.
# Nu mă judeca, nu-ţi foloseşte la nimic.
# Ea zicea că fiecare dragoste îşi are istoria ei, chiar dacă uneori este foarte scurtă, până şi în asemenea miniaturi există perioade de căderi abrupte, vin piscuri însorite, dar şi ploi amestecate cu zăpadă, cu cer de plumb.
# Fericirea unuia, i-aş fi spus, se înalţă întotdeauna pe suferinţa altuia şi se poate întâmpla ca cei doi nici să nu bănuiască de ce sunt fericiţi sau de ce suferă.
# Nimeni nu se dă jos de pe cal cu gândul că mai trebuie să se odihnească şi calul, ci pentru că ori şi-a făcut treaba, ori s-a săturat să-l tot călărească.
# Nu viaţa, viaţa n-are nici o vină, ea merge înainte, oamenii poate sunt vinovaţi...
# Şi fericirea înseamnă doi, nu unul şi nici mai mulţi, fiindcă există în fiecare zi un ceas când rămânem cu singurătatea...