sâmbătă, 30 aprilie 2011

pur şi simplu

am cusut rădăcini în palmă
mă ardeau gândurile
mă învineţeam cu un singur pahar de vodkă
ieri
am aflat cum să tratăm sentimentele
curcubeului din sufletul nopţii
astăzi
consum cel mai fin alcool
calc pe cadavre
urăsc persoana doi virgulă patru junior
stau cocoţată în pat visând la
Marele Somn Veşnic
care suspină după un alint de femeie
pune măcar un capac
să nu mai curgă sângele acesta din sicriu
să nu-mi mai aduc şi eu aminte de
nişte ani nişte momente
parfumul se risipeşte
într-un colţ
aproape
uitat.

26 aprilie 2011

Este interzisă reproducerea, copierea, editarea şi publicarea textelor semnate de autoare, fără acordul scris al acesteia.

vineri, 29 aprilie 2011

războiul albastru

după vreo şapte ore şi ceva de stat în faţa calculatorului este destul de greu să mai poţi să gândeşti măcar un pic ...
m-am apucat să mă uit la emisiunea "Profesioniştii", moderată de Eugenia Vodă ... azi urmări ediţia cu Radu Beligan şi pe cea cu Mircea Dinescu.
mai privi nişte interviuri cu Principele Radu Duda şi Principesa Moştenitoare Margarita.
între timp, fabricai şi "poezie copiată".
acum mă duc să deschid televizorul, unde este una dintre foarte puţinele emisiuni pe care le privesc ... Dansez Pentru Tine ... , şi, probabil, să-mi fac un ceai, că am răguşit de la atât cântat.
I kiss you :*
http://youtu.be/hizX9CKahoo

şiiii Main Elements - Lara
http://youtu.be/9lJVVJqcxSs
o melodie foarte, foarte frumoasă, care pe mine mă relaxează şi mă înspiră. :x

joi, 28 aprilie 2011

"ce simple ...

... sunt toate la tine" - Horia :x

asta pentru că am fost învăţată că fracţiile se lasă ireductibile ... oricând şi oriunde.

miercuri, 27 aprilie 2011

iubesc acest cântec !

"Suflet fără chei" - Ducu Bertzi

Trece toamna, iarna, vara şi în inimi urcă seara
Vântul cântă în neştire peste glezna ta subţire
Palma mea în rugăciune peste sânii tăi apune
Şi visez că eşti aieve vas de aur plin cu seve
Când, de fapt, eşti amintire, tu şi glezna ta subţire
Mâna vai, pe strune-mi moare şi pe tine nu te doare.

Refren:
Hei, suflet fără chei
Fără porţi şi fără ziduri,
Laşi în urmă numai riduri.

Trupul tău cu gust de miere luminează-n încăpere
Din alt timp, din altă viaţă care se destramă-n ceaţă
Doar la mine în cuvinte doarme coapsa ta fierbinte
Doar în cântec te mai am, măr aprins, lucind în ram
Şi mi-e dor şi mi-e pustiu şi mă-ntreb dacă sunt viu
Mâna vai, pe strune-mi moare şi pe tine nu te doare.

Vine vara, iarna vine, numai tu nu vii la mine
Trupul tău ca o văpaie nu-mi mai intra în odaie
Steaua-mi bate în fereastră unde-i umbra ta albastră
Unde-s paşii tăi cei dragi, sânii mirosind a fragi
Şi mi-e frig şi mi-e amar şi mă chinui în zadar
Mâna vai, pe strune-mi moare şi pe tine nu te doare.

http://youtu.be/KX9w19fRjxM

marți, 26 aprilie 2011

lecţie majoră

azi mi s-a readus aminte o chestie pe care se pare că o rătăcisem puţin ... aceea de a nu te lasă doborât de primul eşec, de a continua să lupţi pentru scopul tău, oricare ar fi el. să dai totul ca să-ţi îndeplineşti dorinţa!
lecţia a venit din partea lui Ştefan, verişorul meu de numai 3 anişori ... a încercat o dată să o lovească pe Andreea-Carmen cu piatra şi a dat pe lângă ea ... a doua oară a ţintuit exact : capul fetei ... apoi au urmat şi alte tachinări : împingeri, desene şterse, murdăriri ... puştiul şi-a atins scopul, riscând pedepse! s-a răzbunat cum a ştiut el mai bine pe fată, deşi aceasta are dublul vârstei lui.

mulţumesc, Ştefan !

luni, 25 aprilie 2011

R.I.P.

"Pe morţi nu-i căutaţi în mormânt, ci în inima voastră." - Nicolae Iorga

Duminică.Dimineaţă.Prima zi de Paşte.Ora cinci.Un suflet.Câţiva oameni.O lumânare.Câteva inimi.

Ilustrul profesor de istorie şi cultură civică, SĂNDULESCU CONSTANTIN, supranumit MARCEL, a încetat din viaţă la doar 65 de ani.Din lupta cu cancerul a ieşit învingător, dar o contuzie intestinală l-a trimis pe masa de operaţie.A refuzat să-i mai joace farse morţii şi a mers acasă, până când Dumnezeu a decis să-l transforme în îngeraş.
Familia mea, şi nu numai, a fost cuprinsă de o tristeţe generală.L-am cunoscut bine.A fost coleg de clasă cu bunicul patern, profesorul bunicii paterne, profesorul părinţilor şi al câtorva dintre unchii şi mătuşile mele.Nu mai pun la socoteală că unul dintre fii dumnealui , anume Stelian, a fost coleg de clasă cu părinţii mei şi cel mai bun prieten al tatălui meu, iar soţia a fost profesoara de geografie a alor mei.
În ceea ce mă priveşte, l-am întâlnit rareori, ultima dată fiind în martie 2010.Era slăbit, se observa cât de mult suferise, însă impunea tot timpul respect.Era omul faptei, din mâna dumnealui nu a ieşit cineva care să nu ştie istorie.
Mâine îl vom însoţi pe ultimul drum, îi vom vedea chipul pentru ultima dată, însă asta nu înseamnă că îl uităm.NU, nicidecum.Va rămâne mereu în sufletele noastre, îi vom păstra amintirea vie.

"Caraghios, cum poţi să exişti şi să nu exişti.Cum poţi trece într-o singură clipă dincolo de ce erai înainte." - D.R.Popescu

duminică, 24 aprilie 2011

respiraţie minimă

pixul străluceşte prin mintea mea
ca un ciob de sentiment
alunecat într-o îmbrăţişare acută
ne sărbătorim cu triumf
la umbra unui copac dându-ne mâna
ca la unire
vrem să punem ochiul la treabă
ne ţinem de cuvânt printre prăpăstii
că asta rămâne în istoria
unei chiuvete bine curăţate în scrisul imens
în plimbare în mers
Nu e vina noastră
Că ne dăm seama.

19-20 aprilie 2011

Este interzisă reproducerea, copierea, editarea şi publicarea textelor semnate de autoare, fără acordul scris al acesteia.

sâmbătă, 23 aprilie 2011

cărţi de citit - 3

. "La Paradisul femeilor " de Emile Zola .

am ales romanul din bibliotecă după titlu şi mă mir că am avut răbdare să-l parcurg pe tot ...
a meritat să citesc vreo 300 de pagini degeaba, ca în următoarele 100 să găsesc şi eu că opera lui Zola este interesantă, din punct de vedere estetic şi romantic. deşi puterea Denisei asupra lui Mouret mi s-a părut puţin trasă de păr, afirm că m-a surprins.
dacă doriţi să învăţaţi cum se face o descriere, cumpăraţi-vă "La Paradisul femeilor". este foarte bună pentru aşa ceva!

am găsit ceva ce mi-a plăcut mult :
"Dacă e să mor, mai bine mor de pasiune decât de plictiseală!"
"i se părea că viaţa o părăseşte tot mai mult cu fiecare clipă; când i se punea vreo întrebare, răspundea mirată că nu suferea şi că era, pur şi simplu, toropită de somn"

vineri, 22 aprilie 2011

două fete

tu nu ştii nimic din totul care nu a existat ...
nu ai de unde să ştii câte căni cu ceai am băut ca să simt căldura aceea pe dinăuntru, câte foi am mâzgălit ca să te văd, câte melodii am ascultat ca să te aud, câte zâmbete superficiale am oferit ca să te protejez, câte cuvinte nu am spus, câte priviri tăioase am aruncat, câte înjurături am scos la nervi, cât alcool a încăput în mine, câtă culoare nedeschisă ...
şi toate astea pentru ce ? ca să îmi distrugi tu visul, visul meu preţios pe care îl duc de atâta amar de vreme ? chiar vrei să afli ? ei bine, DA, ai reuşit să-mi spulberi şi ultima rămăşiţă de lacrimă ...
m-a deranjat că nu ţi-ai cerut scuze ... asta ar fi contat enorm pentru mine ... de fapt, mă deranjează că nu te-a învăţat nimeni să-ţi ceri scuze.

am suferit şi nu îmi este ruşine să recunosc ... DA, am suferit pentru el, adică pentru tine, care de fiecare dată plecai ... plecai după orice altceva, te simţeai sufocat ... poate de inteligenţa mea, poate de teama ta.
de azi nu-mi mai pasă de nimic din ceea ce înseamnă "tu" ... din simplul motiv că m-am săturat să-ţi ascult problemele.

şi este greu când eşti doar o amintire ... am înţeles !

luni, 18 aprilie 2011

cărţi de citit - 2

. "Umbră pentru cer" de Constanţa Buzea .

dacă nu ştiam că această poetesă a fost soţia lui Adrian Păunescu, nu mă apucam să citesc din munca dumneaei...
am prins o plachetă chiar de la prima ediţie, din 1981 de la editura Albatros.
stătui toată ziua cu "Umbră..." în braţe, cred că citi unele poeme de zeci de ori ... sunt perfecte! Buzea este prima poetă din contemporani pe care o ador! este atââât de complicată, de feminină, de dură ... exact ceea ce îmi trebuia mie într-o perioadă ca asta, în care nu mă regăsesc!
Poezia se ramifică, renaşte, are speranţe şi uită prin magii desluşite în priviri amoroase ceea ce o doare ... îmi aminteşte de nişte versuri din melodia "Bună seara,iubito!", cântată de Loredana Groza şi Ion Caramitru, "Bună seara, iubite, te aştept ca şi când numai dragostea noastră ar fi pe Pământ, mai presus de căderi, de măriri, de căderi de cuvânt!" ... splendid ! ... nu mă opresc aici, pentru că eu din fire nu mă mulţumesc cu puţin, şi am să mai caut volume ale Constanţei Buzea şi neapărat vreau să citesc jurnalul pe care l-a publicat în 2009, "Creştetul gheţarului".
Constanţa Buzea în fotografie :x

duminică, 17 aprilie 2011

de noi într-un peisaj haotic

mă trezi pe la 11:30 ... destul de devreme, având în vedere că m-am culcat pe la 3 dimineaţă ...
eram singură, singurică pentru că ai mei se duseră pe la nu ştiu ce mănăstire ...
inevitabil deschisei computer-ul şi începui să ascult muzică de suflet ... gen Mădălina Manole, Ducu Bertzi, Holograf şi de astea ... pe la 15:00 plecai la ţară la Fane ... deci La Mulţi Ani, Fane ! Multă Sănătate, tot ceea ce îţi doreşti să se împlinească şi MULT NOROC ÎN DRAGOSTE (că ştiu că-ţi place sintagma asta!) !
pe acolo nu foarte multe chestii ...doar un pahar copleşit de emoţii plin cu vin sec roşu şi Cola ... câteva priviri pătimaşe şi o discuţie pe ciment cu Rodica despre cărţi, teatru şi copii.
şi apropo, dragă Lumi, eu beau când, unde, cât şi ce vreau eu ... nu ţin cont de ce zic ceilalţi ... ştii de ce ? pentru că nu-mi pasă ! şi atât timp cât ăsta este singurul meu viciu... dar nu mai comentez.
mă apucase scrisul, tastai pe telefon câteva pagini din primul meu roman ... DA, m-am hotărât, o să scriu un roman, bazat pe o poveste reală.
pe la 20:00 ajunsei acasă, după o plimbare în maşina lui Rică, unde, pe bancheta din spate, mă tot contraziceam cu Mimi şi cu Mădălin despre Dumnezeu, moarte şi optimism.
acum începui iar să ascult muzică de suflet ...
aaa... şi mi-am găsit naşi : Georgi şi Ştefan ... faza e că nu am soţ ... licitează careva ? .... vreau şi eu un soţ şi nu găsesc, vreau şi eu un soţ şi nu găsesc , toţi soţii să apeleze la mine =))

sâmbătă, 16 aprilie 2011

profii mei - educaţie fizică

Am făcut orele de educaţie fizică cu doamna Vigaru Dorina, un om pregătit mereu să ne dea câte un sfat sau să ne ajute în caz că ne lovim.
De la dumneaei am învăţat că a fi ordonat este foarte important, că trebuie să fii hotărât, pentru că nu ştii niciodată ce se va întâmpla în secunda doi şi că trebuie să faci ceea ce îţi doreşti cu adevărat.
Doamna Vigaru este una dintre cele mai curajoase persoane pe care le cunosc ! :x

vineri, 15 aprilie 2011

so tender

When I look to you
I feel like I am flying
Many tell me their dreams
But you surpass it by far
I wish only to say
Thanks!
For
Your unspoken words.

# This is my first poem in English directly .


Este interzisă reproducerea, copierea, editarea şi publicarea textelor semnate de autoare, fără acordul scris al acesteia.

joi, 14 aprilie 2011

profii mei - dna. înv. Buteică Ionica

Doamna învăţătoare Buteică Ionica m-a învăţat, pe lângă tot ceea ce era legat de şcoală, să fac cunoştinţă cu mine.Asta cred că este cel mai important lucru.
Sunt sigură că n-am să uit niciodată prima zi de şcoală ... în care am fost învăţaţi cum să dăruim un buchet cu flori, în care am găsit cărţile aşezate perfect pe bănci alături de câte o floare ce a fost pusă la presat.Eram aşa de mici, drăgălaşi şi în acelaşi timp jalnici, cu fundele alea imense şi albe pe cap şi cu uniformele alea de ziceai că suntem bucătărese.
Încă din prima zi mi s-a spus Ileana, deşi mie mi-a plăcut şi îmi place mai mult Roxana.Asta din cauză că Ileana este primul prenume.Dar m-am obişnuit repede.O ştiam pe doamna Buteică încă de la grădiniţă, deoarece participasem la nişte concursuri împreună cu elevii din seria respectivă.
Nu pot acum să enumăr toate momentele frumoase sau mai puţin, că aş face un post gigantic, însă le spun pe cele pe care mi le amintesc mai bine :
-cum îl alergam pe Iovănică să-l bat fără niciun motiv;
-cum Ţâsu îi zgâria pe băieţi, de aici poreclele de Pisi, Ţâsu sau Miţi;
-cum ne băteam băieţi contra fete, iar locul de lângă cuier era "casa fetelor" ;
-cum stăteam în spatele clasei, sprijinită de dulap, şi povesteam cu Georgi ce visam noi noaptea;
-cum ne îmbrăcam la serbări în fuste confecţionate din hârtie creponată;
-prima oară când am mers la Sibiu, la schimbul interşcolar;
-cum Georgi şi Andrei îşi vorbeau numai cu "colega" şi "colegul", model copiat de mine şi Edi în clasa cu numărul patru;
-excursia în care am mers cu Ana, pentru că luasem un premiu la un concurs, la Calafat, unde am cerut eu la magazin "o sticlă de apă minerală plată";
-luarea unui F.B. pentru o compunere pe care o lucrasem în rime;
-prima poezie fabricată în clasa a doua, a doua poezie compusă pe 1 aprilie într-a patra;
-publicarea în revista şcolii a câtorva poezii (din alea pentru copii mici, eram influenţată de Arghezi sau Coşbuc);
-participarea la cercul de desen după ce profesorului de la "ăi mari" i-a plăcut planşa mea cu plaja;
-primirea de la Ionuţ a unei ciocolate ascunse în cadou Maicii Domnului la nu mai ştiu ce serbare;
-când i-am dat o palmă Georgianei şi după aceea ea s-a dat cu fard ca să nu se vadă urma;
-cât iubeam matematica şi detestam româna;
-excursia din clasa a patra;
-cele două tabere splendide în care, de fiecare dată când mă enervam, aveam dureri de stomac;
-invidia pe care o purtam Biancăi (care era şi este mai înaltă ca mine) pentru că ea stătea în prima bancă şi eu nu;
-cum îmi plăcea la nebunie să joc teatru;
-lucrurile pe care le aveau în comun Laurenţiu şi Bianca : de la ziua de naştere până la celebrul trening;
-cum Cătălin pleca mereu ultimul pentru că ţinea cheia;
-plecarea Clarei în Spania, care ne-a întristat pe toţi;
-pariul făcut cu Bianca la sosirea ei în clasa noastră, pe care ţin să subliniez că l-am câştigat;
-serbarea dintr-a patra, unde a fost un singur rol de fată şi i l-am cedat Biancăi, întrucât m-am enervat;
-redactarea "cărţii secretelor" pentru care am primit media B la educaţie civică;
-cum se ridica Ionuţ din bancă de fiecare dată când voia să-şi ia stiloul din penar
şi ar mai fi şi altele.
În toate acestea am avut-o alături pe cea mai bună învăţătoare, ce a ştiut mereu să aibă grijă de noi ca la carte.Se potriveşte de minune acel clişeu care spune că învăţătoarea este mama de la şcoală ... deci ... vă iubim, mamaaaa !!!! :x :x :x

miercuri, 13 aprilie 2011

filmul ca o gură de nepăsare

mi-a sugerat cineva să mă uit la scurtmetrajul "portret de familie"... l-am văzut pe youtube.com ... ideea filmului îndeamnă la visare ... Valeriu Butulescu a spus o frază de ţinut minte : "Abia aştept să mă trezesc din somn, să pot visa cu adevărat." ... este vorba de un tip pe nume Mihai care îşi dorea să facă numai muzică şi cei din jurul lui nu erau de acord cu atitudinea acestuia ... "A visa nu înseamnă a aştepta şi împlinirea visului." - Miguel de Unamuno şi ..."Când ai virtuozitatea în sânge...ai cânta pentru nimic...ai plăti ca să cânţi." - Fritz Kreisler... asta spune tot ! ... filmul poate influenţa un tânăr ... îl poate motiva, zic eu .

alt scurtmetraj pe care l-am vizionat a fost "Amatorul" cu o idee extraordinară, la care nu m-aş fi gândit niciodată ... prestarea de servicii : un om era dispus să asculte înjurăturile altora care aveau probleme ... dar "Fără pasiune nu te poţi realiza nici ca cerşetor." - Vasile Ghica.

mi-a zis Horia să urmăresc filmul "The Bucket list" (Ultimele dorinţe) cu argumentul că o să preţuiesc viaţa mai mult după ... aiurea ! ... au fost realizate mai multe producţii pe acelaşi calapod ... şi în cartea lui Andrei Ruse, "Soni", e aceeaşi idee ... chestia e dacă chiar se încearcă salvarea sau "salvarea" celor pe care îi iubim, când sunt într-o situaţie ca asta ... nu pot să spun, însă, că filmul m-a lăsat rece ... chiar m-a emoţionat atitudinea moşului bogat !

Concluzie (la toate cele trei creaţii) : niciodată nu e prea târziu !

marți, 12 aprilie 2011

cărţi de citit - 1

printre cadourile primite de ziua mea de naştere a fost şi cartea "Viaţă şi cărţi" ...autobiografia preşedintelui Uniunii Scriitorilor din România - mandatul al doilea- şi ambasadorul U.N.E.S.C.O. al României la Paris ... Nicolae Manolescu .
pot să zic că mi-a plăcut mai mult prima parte, "cititul şi scrisul ", pentru că sunt expuse primele experienţe în privinţa (re)cunoaşterii de sine.
după ce am parcurs şi partea a doua,"scrisul şi cititul", rămân la părerea că Manolescu este, clar şi inevitabil, cel care a vrut să scrie şi a scris !

Este, după părerea mea, omul despre care se va vorbi mult şi bine.
Ar trebui ca cei care îl critică SĂ TACĂ şi nu mai zic şi de ce...

Manolescu se află pe lista preferaţilor mei... şi acolo va rămâne mereu pentru carieră şi caracter ! Domnul Profesor...."Viaţă şi cărţi" .... Călin Vlasie

luni, 11 aprilie 2011

fotograful din Rotterdam sau...copilul "dăştept"

îmi începui dimineaţa frumos, cu o minunată melodie, când îmi suna telefonul să mă trezesc...mă mir că mă trezi fără să mă enervez că mă trezesc devreme, cu toate că m-am culcat pe la 4, când am terminat de citit "viaţă şi cărţi" de Manolescu...
în timp ce mă pregăteam să plec la şcoală deschisei calculatorul şi ascultai până la plecare melodia "2.2 Story" a Cristinei şi a lui DJ Sava...e foarte tare refrenul !
la istorie ascultă mai multă lume...şi logic că se luară note mici ... la franceză luai un 10 ... la chimie nasol cu lucrare aia... la mate - wow! - dădu prof.TurciTu la vreo 2 sau chiar 3 elevi nota 2 ... ce chestie ! într-un fel este bine, într-un fel este urât ... în pauză reuşirăm să spargem tabla...mai precis Iovănică şi Alex... oricum nu mai făcusem o prostie de mult, exceptând faza cu 4 de la română... la engleză făcurăm un exerciţiu interminabil... şi la sport, ca-ntotdeuna, ne jucarăm handbal...

după, ce să vezi, se afişară rezultatele de la simularea de la română...toată lumea să se uite pe liste, o îmbulzeală ca la pâinea caldă...aşteptai frumos cu Georgi până ce se dădură ăia la o parte şi ne uitarăm şi noi...supeeeer ! incredibil ! în dreptul numelui meu stătea scrisă nota 9, 50 ...analizând cu grijă listele alea observai că şi EliZa, şi Andreea luară tot 9, 50 ... ce mai, suntem bune ! :)) .... şi vreau să amintesc un zâmbet pe care privirile mele îl contemplară ... zâmbetul domnului TurciTu...amintesc, de asemenea, şi o replică (din multele pe care le-am notat la sfârşitul caietului de mate) îndrăznesc să zic filosofică : "Sunteţi şi voi copii, sunteţi..." !

cu alte cuvinte ... am senzaţia că ideea cu fotograful din Rotterdam mi-a purtat noroc ... am fost supusă groaznicei chestii de a scrie o cumpunere de circa 15 rânduri - bine, eu am scris în jur de 20 - în doar 5 minute... Felicitări ! Suntem "dăştepţi", cum ar zice ştiu eu cine...

duminică, 10 aprilie 2011

stilou vechi

s-a îmbunătăţit vremea...e foarte frumos afară, e cald...pentru mine e deja vară.
mie vara îmi place să dorm mult, să citesc, de obicei nu mănânc mai nimic, ador să ascult liniştea, să scriu, să râd cu ai mei, să merg cu Dreea la magazin de nenumărate ori pe zi să cumpărăm îngheţată, să bârfim, să ne aducem aminte,să stăm pe câmp să admirăm, să facem planuri pe care le vom îndeplini probabil peste sute de ani...
abia aştept să termin şcoala...să treacă examenul ăla nenorocit la română şi mai ales la mate...să mă duc la ţară, în camera mea pe care o iubesc pentru toate nopţile când eu nu aveam somn şi îi povesteam visurile mele... în camera mea unde stăteau înşirate peste tot cărţi şi foi... în camera mea unde căutam ore întregi un pix sau o bluză ...în camera mea unde ascundeam alcoolul lui tataie fără ca el să bănuiască .
au fost nopţi în care stăteam până la patru-cinci dimineaţa să scriu poeme, da, acele poeme... de citit nu prea citeam noaptea, citeam după-amiaza pentru că pe căldura aia nu ieşeam din casă nici să mă fi plătit şi pentru că mă enervează lumina becului la citit, în rest n-am nicio treabă cu ea.
vreau vacanţăăăă !!!

în altă ordine de idei....m-am gândit cât de frumoşi sunt, ca aspect fizic, unii scriitori ... şi am admirat foarte multe fotografii....printre cei la braţul cărora m-aş fi văzut (asta dacă ...dar pentru că nu mai este valabil, nu are rost să menţionez)) sunt :
Liviu Rebreanu
Nicolae Manolescu
Nicolae Coande
Nichita Stănescu
Emil Brumaru

Emil Cioran
Gabriel Liiceanu
Mircea Dinescu
Petru Popescu
Ion Luca Caragiale
Cristian Teodorescu
Jean Băileşteanu
Dorin Tudoran

cam atât pentru azi ... !

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Frunze de pelin

Greşeşti doar prin
impertinenţa
De a te naşte.
Nimic nu-ţi poate
plăti datoriile la sufletul
mortului în ochelarii
cotidieni şi sper
Să te pot revedea
Într-o dimineaţă
de Duminică.

22:42
20 decembrie 2010

Este interzisă reproducerea, copierea, editarea şi publicarea textelor semnate de autoare, fără acordul scris al acesteia.

vineri, 8 aprilie 2011

şi când plâng eu râd

ploile de ieri m-au făcut să-mi dau singură o palmă...să mă colorez în alb cu roz...să vreau o fotografie cu alternanţa timpurilor...să mă îmbrac cu un cufăr de amintiri vechi...să uit tot ceea ce era esenţial pentru o oglindă încă nespartă...să mă plimb pe oriunde creşte inima curajosului...să îmi dau seama cum se rezolvă un exerciţiu de valori diferite...să alerg prin îmbrăţişarea ta....de ce nu m-ai oprit din visat ? a, da, ştiu, ca să mă opresc singură...

şi când plâng eu râd....şi când plâng eu râd....şi când plâng eu râd.... dar gata, mă opresc să nu creadă lumea că mă droghez cu ce mi-ai povestit. Punct !
mi-a ajuns pentru o vreme...acum nu mai am timp să mă joc...acum cânt şi te iubesc! (celebrul vers dintr-o poezie de-a mea : "Mi-ai zis să te iubesc şi te-am iubit!") .

miercuri, 6 aprilie 2011

something new

la ora de română luarăm toată clasa nota 4 pentru că nu zise nimeni subiectul operei la "o scrisoare pierdută " ...super ! ce senzaţie ! n-am mai luat niciodată 4 până acum, e prima mea experienţă de genul ăsta... Bianca începuse pe acolo să plângă, să se vaite că ea luă 4 şi învăţase...păi dacă învăţase, de ce nu avu curaj să-i explice profesoarei subiectul operei ? ă? nu aud ! ...eu încercai să-i zic ceva, dar cică fusei informată prost şi atunci nu mai zisei nimic...
în timp ce profa ţipa la noi(după ce ne pusese nota!!!) mie îmi venea să râd, nu mă puteam abţine, nu eram singura, de altfel...situaţia asta mi se păru de-a dreptul caraghioasă, având în vedere că noi suntem clasa bunăăăă .
asta e! nu este sfârşitul lumii că luarăm 4 la română...şi oricum cred că ne modifică notele, cu toate că ne ameninţă că dumneaei nu modifică note.

în ora de educaţie tehnologică (n-am mai zis toată denumirea de nu ştiu când :)) ! ) ne dădu profesorul o lecţie despre cum să ne prezentăm la un interviu de angajare....şi îi tot dădea pe acolo cu Scrisoarea de prezentare ar trebui să fie tehnoredactată la computer...dacă e tehnoredactată, unde pisici ar putea fi tehnoredactată decât la computer ? am putea să o tehnoredactăm la preşul din faţa uşii ?

marți, 5 aprilie 2011

fotograful din Rotterdam

he he....celebra zi de 5 aprilie 2011 ....simulare la română...uşor ! adică, normal că este uşor după ce am făcut vreo 60 de teste....exerciţile au fost uşoare, şi compunerileeee...şi compunerile !....cea de la primul subiect mi-a luat mai mult timp pentru că era de explicat mesajul textului...pe cea de la subiectul al doilea, în care trebuia să prezint o întâmplare petrecută în Rotterdam, am făcut-o în 5 minute....ideea compunerii era că unii mă confundaseră cu un fotograf...şi la sfârşit băgai o chestie de genul : "mi-ar surâde să-mi încerc norocul ca fotograf, dar nu renunţ prea uşor la jurnalism "...filosoful din mine - tot la primele iubiri rămâne! :))
ce mă enervează pe mine este că ne pun să argumentăm un text în doar 10-15 rânduri...fuck !...eu n-am loc...după ce că scriu destul de mare, dar oricum nu contează asta, că dacă mă străduiesc pot să scriu şi mic...deci eu nu am loc !!! mie îmi place să vorbesc mult, vorbitul e hobby-ul meu, dar asta nu înseamnă că vorbesc mult, prost şi fără rost...îmi plac dezbaterile....şi când mă pune cineva să spun multe lucruri în câteva rânduri trebuie să mă chinuiesc ...ch !
după simularea asta începusem să visez...mă deconectasem de realitate...începusem să cânt, uimind-o şi pe profa de muzică pe care o găsi în clasă (deci o adooor !!!) cu voinţa mea de neclintit, nu-mi mai păsa de nimic şi voiam Pepsi...ooo, dragul meu suc, cât te iubeeeesc !
plecasem la magazin cu Ţâsu şi Georgi şi cântam....eram de nerecunoscut...mă întreabă Ţâsu : dar ce ai? de ce eşti aşa fericită?" ...îi răspund simplu : " mă bucur până vine nota!" .

aseară ...în cameră la Dreea erau peste tot cărţi înşirate...intră mama ei şi o întreabă : "ce e cu cărţile astea înşirate pe aici în halul ăsta ?" Dreea : "învăţ!" mama : " de ce ?" Dreea : "pentru că mâine Roxy are simulare!" ....prietenul la nevoie se cunoaşte :)):)) săru`mâna, Dreea!

în altă ordine de idei...de o săptămână încerc să fac ca ăsta ...şi nu reuşesc ...partea cu "maptera" îmi iese puţin...dar cealaltă deloc...
http://www.youtube.com/watch?v=TfBhobwlXLw

duminică, 3 aprilie 2011

Despre...

De fiecare dată reuşeşti să mă motivezi, îmi dai încredere în forţele mele, îmi oferi argumentele necesare zâmbetului meu, îmi spui că totul e ok, când, de fapt, totul e la pământ, îmi ţii o predică despre cum se iubeşte, îmi povesteşti întâmplări fantastice cu noi dintr-un trecut neexistent.
Trebuie să-ţi mulţumesc cu litere mari şi litere mici! Să îţi mulţumesc că exişti şi că nu mă bagi în seamă după ora opt.Dar chiar dacă nu ai fi existat tu, exista o altă intrigă, aşa că nu te mai pune în prim plan.Eşti doar una din miile de frunze pe care le-am călcat de-a lungul timpului...
Am observat că nu întinzi mâna prea des.Ăsta nu e un semn bun.Înseamnă că posezi una dintre cele mai apreciate calităţi : eşti egoist, eşti egoist cu idei bune , însă cu un aer mult prea tare pentru generaţiile noastre.Ar fi bine dacă ai tăcea din când în când ! Ar fi bine dacă i-ai întreba şi pe alţii cine eşti tu ! Lasă mesajele obişnuite să îşi ia concediu, timp în care ar fi indicat să-ţi plăteşti toate datoriile.
Nu-mi aduc aminte cum ai copilărit, nu-mi place să-mi aduc aminte cum ai copilărit, din cauza unui fir necolorat ce m-a pasionat în ultima picătură de viaţă.Văd cuvintele vechi scrijelite pe plaja pustie, adică a noastră, : te iubesc ! Incredibil ! Formidabil ! Nu se poate ! Mi-am dat o palmă şi mi-am revenit.Revino şi tu la lucruri normale !
Apropos...m-am hotărât când mă opresc din visat : azi ! Azi e ultima zi când mai sunt bolnavă ! Mulţumit ? Sper că poţi dormi liniştit în coşciugul prevăzut cu impresii.
Şi DA, sunt deşteaptă ! Mă mir că ţi-a trebuit atât de puţin să realizezi chestia asta.Mulţi mi-au spus-o, dar niciunul nu m-a păstrat.Culmea e că nici nu am vrut să ştiu cauzele.Nu sunt genul de tipă care să vă zică : "Habar nu aveţi ce aţi pierdut!".Nu, nicidecum.Nu mă implic în preferinţele şi alegerile voastre.Nu-mi amintesc în ce carte am citit următorul lucru : "Eu nu am pierdut nimic.Şi dacă am pierdut ceva, înseamnă că nu-mi trebuia!".Mi s-a părut super asta ! E de ţinut minte.Singura chestie pe care îmi doresc să nu o uitaţi este că pe unii dintre voi pot să vă ajut mai mult decât vă imaginaţi.
Eu râd ca o nebună, întrucât am învăţat să trec peste toate.Nimic nu e mai important, deocamdată, pentru mine decât eu !
Aaa, şi...nu trebuie să mă înveţe nimeni, ştiu să greşesc şi singură, dar nu regret nimic din ceea ce mă face să zâmbesc .

# am scris asta în drum spre roşul din vorbele tale. From me to you : LIVE, LOVE and LAUGH !

şi am alergat să mă găsesc
şi alerg în jurul lumii
şi alerg în jurul lumii
şi am alergat să învăţ să iubesc
şi alerg în jurul lumii
şi alerg în jurul lumii

munţi vechi

pe munţii vechi şi jucăuşi
sar mii de frunze, sar în joc
şi mii de clopoţei răsună
în cântecul dulce, suav al primăverii
trec peste hotarele luminii
alerg în paradisul sincerităţii faţă de sine
şi gătesc o chestie ciudată
pe care o vor mânca numai şi numai bărbaţii
apreciind acadelele la ora ceaiului...
apar pe crestele alb-sure
mii de flori şi viorele
cum apare cântecul în om
şi fericirea inimii noastre în noi
alergăm într-o lume destul de defăimată
ce urmăreşte fotografiile trecutului
cu surprize formidabile
sugrumate în vârful unui ac de siguranţă...

# chestie scrisă de mine şi Dreea :)

sâmbătă, 2 aprilie 2011

azi - 2 ani

trebuie să marchez ziua asta...2 aprilie !
nu ştiu ce să scriu acum...dar mă simt singură şi în acelaşi timp cu tine ! nu există un adevăr mai adevărat decât acesta : te iubesc !

amintesc vorbele pe care mi le-a spus într-o zi cu soare Daniel Vorona : "Timpul nu trece, timpul îl pierzi dacă nu ai grijă de tine/timp!"

vineri, 1 aprilie 2011

funky world

am descoperit de curând un tip din Slatina care cântă super ! se numeşte Cristian Ionică şi este cunoscut sub pseudonimul "StarChild" ...
una dintre melodiile lui care mie mi-au plăcut muuult este "Funky world", făcută pe net în colaborare cu Dario Zack din Timişoara.
refrenul l-am reţinut după prima ascultare :
"you`re my baby, I don`t know
if you love me tell me so
c`mon baby, please don`t go
`cause you rock my funky world"
http://www.youtube.com/watch?v=7WlwTLWWvEk

un alt tip este Vescan din Cluj ...ştiu de el de la don`şoara Fronie...din creaţiile lui mă pasionează două melodii : "Ea El"http://www.youtube.com/watch?v=LHeYChuHs0k şi "Dansez cu pozele vechi"http://www.youtube.com/watch?v=xOISeYX9Ers , care sunt cântate împreună cu Ligia Moldovan.
recomand să ascultaţi Vescan dacă sunteţi genul practic (practic la mine înseamnă semi-romantic cu puţin egoism).

în ultimele zile am tot ascultat muzică făcută de oameni normali (cred! nu-i cunosc pe toţi.) ....:)