miercuri, 28 decembrie 2011

P.S. 2011

Am trăit şi anul 2011 cu emoţie, curiozitate şi optimism.
Trebuie să adresez câteva cuvinte celor pe care îi admir, nu numai dintr-o dorinţă, cât din faptul că sunt o persoană care nu-şi exprimă sentimentele cu uşurinţă.

Îi mulţumesc mamei, pentru că a fost cicălitoare şi, de fiecare dată, supărarea i-a trecut repede.
Îi mulţumesc tatălui, pentru că m-a aprovizionat mereu cu dulciuri şi că a făcut glume pe care le poţi repeta la infinit fără să te saturi de ele.
Le mulţumesc membrilor întregii familii, pentru sfaturile, sugestiile şi atenţia pe care mi le-au acordat.
Le mulţumesc bunelor prietene Eliza, Georgi şi Andreea, pentru că m-au înţeles şi au ştiut cum să acţioneze ca să mă ajute.
Le mulţumesc scriitorilor care au avut răbdare să-mi explice toate lucrurile ce nu le-am putut înţelege de una singură.
Le mulţumesc autorilor pe ale căror cărţi le-am citit în anul 2011.
Le mulţumesc profesorilor mei, foşti şi actuali, pentru că aproape mereu m-au susţinut.
Le mulţumesc tuturor cunoştinţelor, pentru că există şi pentru că mă suportă.
Le mulţumesc modelelor mele, blogului, Facebook-ului şi României că mă găzduiesc.

Începe un an nou.
Un an nou în care ne propunem multe.
Toate bune până pe 1 !!!

duminică, 18 decembrie 2011

stea

Roxana Ştiubei : Întrebare : Câţi scriitori români au agent literar?
Darie Lazarescu : Cred că numai Cărtărescu...pentru că e singurul scriitor care s-a îmbogăţit din scris...îşi permite...
Roxana Ştiubei :
Domnule profesor, după cum ştiţi, întrebarea naşte întrebări ... Da' Uniunea, dom'le, Uniunea, de ce nu face nimic în privinţa asta?
Darie Lazarescu :
Uniunea zici? Păi acolo intră cine vrea...E deajuns să scoţi trei cărţi în regie proprie, bune, proaste cum o fi, faci o cerere, îţi găseşti câţiva să te susţină cu referat şi recomandare şi gata...Era altceva înainte de "89...sigur şi atunci era multă umplutură, dar mai trăiau Nichita, Sorescu, St.Augustin-Doinaş...Uniunea avea putere...şi bani...Era greu să scoţi o carte...

Vă mulţumesc, domnule profesor!

Şiiii încă ceva. După cum probabil ştiţi, Alex. Ştefănescu are un blog unde scrie critică pentru cei care îi trimit texte pe mail. Am trimis şi eu, pentru că nu se putea altfel...
Iată ce îmi scrie :
"
ROXANA ŞTIUBEI. Faptul că extrageţi din fiecare poem unele versuri şi le mutaţi pe o coloană alăturată, obligându-l pe cititor să le caute cu privirea, nu face textele dv. mai interesante. Aveţi un mod de a scrie pueril-excentric care miră la început, dar în cele din urmă plictiseşte. Reproduc ca exemplul poemul „M iiiiiiii”:
„Întrebarea magnifică existenţială/ «De ce?»/ A fost pusă de prea multe ori.../ La început a fost un cearşaf/ Şi la sfârşit doar jumătate.” "

Hmm... Să îi mai trimit un mail să-i zic că am aproape 16 anişori?

răspuns

Răspunsuri date de politicianul Cristian Diaconescu la mail-urile trimise de cetăţeni.

Dragos Lazar, H. Maria, Luca, Elena Mihaila, Elena Radu, Stiubei Roxana – ma intreaba ce diferenta este intre UNPR si celelalte partide care nu comunica in colegii, care nu au contact cu oamenii? – Am decis prin acest proiect, Platforma de Stanga, sa intensificam comunicarea cu societatea. De fapt, dragii mei, am dorit sa optimizam aceasta comunicare. Stiu bine cat de importante sunt intalnirile in piete, pe strada si la biroul senatorial din colegiu si de aceea Platforma are in vedere actiuni de acest gen, cum UNPR ul de altfel a incurajat acest mod de comunicare. Ceea ce mi se pare insa mai important este sa sistematizam, sa ordonam categoriile de probleme invocate de societate pentru a incerca sa gasim solutii pentru categorii de oameni si cuante de societate. Dezbaterile cu organizatiile de pensionari, cu organizatiile de cartier, de locatari, de proprietari se vor inscrie in programul Platformei pe categorii de teme, in acest fel incercand gasim implicit cheia unor probleme ale unor cazuri individuale. Revin, Platforma are in vedere astfel de intalniri si va multumesc pentru interes.

Stiubei Roxana, Proful, Tatiana, Doru C. Fodor, Laurentiu Costache, prof. Mihaela Barbu – au fost interesati de problema invatamantului. Trebuie sa recunosc ca la categoria de probleme pe care le-am avut in vedere, cu ajutorul vostru am mai adaugat cateva punte in Platforma de Stanga. Roxana ridica problema cadrelor didactice care prin activitatea lor stimuleaza meditatiile si orele suplimentare platite in diverse forme de parinti. Partial, recunosc, am avut in vedere o solutie la aceasta problema dar astept momentul intalnirilor Platformei cu reprezentantii societatii si ai profesorilor pentru a formula un raspuns autentic, real si cu sanse de ameliorare a problemei daca aceast se dovedeste a fi intalnita la o scara mai larga.

vineri, 16 decembrie 2011

filmul ca pauză de iluminare

Ca orice om cât de cât normal, mă uitai şi eu la un film. Românesc, desigur. Da, mie îmi plac filmele româneşti. Ultimul care chiar mi-a plăcut a fost "WebSiteStory", în regia lui Dan Chişu. Splendid film!
Poker. Regia lui Sergiu Nicolaescu. Se ştie că sunt fană Nicolaescu. Deci filmul e chiar tare. Şi dacă nu mă credeţi, priviţi-l şi o să vă lămuriţi.

Despre importanţa filmelor poate scriu mâine, sunt prea obosită şi bolnavă şi nu mai am putere de nimic acum...

P.S. : Fetele folosesc diminutive ca să pară că obiectele sunt mai ieftine.

miercuri, 14 decembrie 2011

cărţi de citit - 23

. " Cîntece de trecut strada" de Florin Iaru .

Poetul şi poemul... Acea poveste amară.
Iaru, unul dintre cei patru frumoşi ai "Aerului cu diamante", supune literele la ore groaznice de veghe asupra "zăpezii care înnebunise/în cădere liberă". Am fost surprinsă să descopăr numeroase "suflete de hîrtie" delicate, prin care mă transform dintr-un bolovan, într-o frunză ce pluteşte în veşnicie.
La Iaru găsesc sensibilitatea ascunsă după draperie, poate din dorinţa de a avea o stabilitate asigurată în raport cu suferinţa provocată în momentul când întreaga lucrare se simplifică la un singur cuvânt. Am sentimentul că nevoia de curaj deţine o doză uşor înclinată spre stoicismul copacilor cu trunchiul gros. E trist, însă, că nu putem să ne dăm seama dacă "anii cei buni" fac parte din trecut sau viitor, căci de prezent nu ne este permis să ne legăm.
Pe vremea când "noaptea era un val calm", autorul visa la nemurirea subtilităţii roz şi voia să sublinieze că feminitatea nu a fost inventată degeaba, "ea, cu cel mai frumos suflet julit". Şi, Iarule, "tăios ca un debutant" "strig din nou după tine cu toată singurătatea de care sunt în stare", ajută-mă (îmi tot reproşează profa de franceză că scriu ca un bărbat bătrân blazat)! "Femeie! Deschide ochii!". Dacă mă gândesc bine, realitatea din paranteză ar fi un vers bunicel, dar cine dracu mai plăteşte litratura azi? Încep să mă încurc în idei. La aproape 16 ani beau "pahar după pahar şi lumea se-mbată".
"Dar am să le arunc sufletul care seamănă cu un început de ninsoare", şi aşa nu-mi place iarna deloc.
Nu există emoţie simplă în scriiturile lui Iaru, ci numai emoţie curioasă aşezată pe retina oglinzii ce sălăsluieşte în sufletul fiecăruia.
"o femeie frumoasă în trenul de Craiova"
"Eu - se zice că ar fi răspuns nimeni"
Citiţi Iaru, pentru că există!!!

marți, 13 decembrie 2011

cel mai fericit copil :x

Dacă ieri eram la extrema tristeţii, azi sunt atâââât de bucuroasă.... :x

Deciiii.... Je suis singurul copil din clasă cu 10 la mateeeee. Şi se ştie că domnul profesor Ivănescu dă 10 numai la olimpici. Ieieieiei!!!!
Deci media mea la mate o să fie 9...

Altă veste superrrr e că luai 9 la chimie. Eu şi Robert suntem chimişti. Deci media la chimie 9... Ieieieieiei !!!!

Altă veste minunată e că îi găsii căciuloiul Andreei. Ieieieiei !!!

Altă veste minunată e că luai 10 la desen pe nişte picturi groaznice şi, astfel, media mea e 10.. Ieieiei!

Acum plec la invitaţi... Aşa că La revederciiii!

luni, 12 decembrie 2011

alarmă!

Astăzi ne aduse profa de latină tezele şi, ghiciţi ce, am luat 7. Da, eu, copilul care se duce la olimpiadă.
Păiiii... În primul rând, nu îmi corectase un exerciţiu, îi zisei, îl corectă şi tot nu îmi mări nota.
În al doilea rând, la exerciţiul de declinare aveam să declinăm sintagma "ficus alta". Pe "alta" l-am declinat corect, însă pe "ficus" nu. Ne-a învăţat profa să căutăm în dicţionar cuvântul care ne trebuie. Am căutat "ficus" ca să îi văd forma de genitiv să îmi dau seama de care dintre cele 5 declinări aparţine ca să ştiu ce terminaţii să îi pun la fiecare caz în parte. Am găsit "ficus, fici", deci este de declinarea a doua. Cică e greşit, că e de declinarea a patra. Îi arătai cum e în dicţionar. Cică e greşit în dicţionar. Îmi zic "fie, o fi greşit în dicţionarul ăsta pe care l-a luat tata", apoi mă uit în dicţionarele pe care le-a cumpărat profa pentru clasă şi găsesc tot "ficus, fici". Deci cum puii mei să fie "ficus" de declinarea a patra?
Mă rog... La exerciţiul cu traducere am scos frumos cuvintele cu toate formele, înţelesuri, chestii. Am nimerit câteva. Buuuun.
Ce mă deranjează cel mai tare e că unei colege, care, de asemenea, merge şi ea la olimpiadă, i-a pus pe lucrare, care este similară cu a mea, 9. 9, frate!
Şi pe portofoliu tot mie îmi făcu observaţie că ne e lene să scoatem nu ştiu ce şi bla, bla, bla.
Mă rog, mă dusei în bancă. Şi eu, fiind o tipă mai sensibiloasă şi plâng doar când mă enervez, începui să plâng. La sfârşitul orei, veni iar profa la mine şi începu să ţipe. Nu mai pricep nimic. Adică, na, să se ţipe în halul ăsta pe mine... Eu care răspund mereu la ore şi îmi fac temele şi învăţ... E ciudat.

Ideea e că nu prea mai vreau să mă duc la olimpiadă ...
Mi s-a mai întâmplat ceva de genul într-a opta, când domnul Mirea era "dezamăgit" de mine, dar era, de fapt, o strategie să mă facă să învăţ mai bine. Dar era altfel comportamentul dumnealui.

Aşa, cum ziceam, ideea e că nu prea mai vreau să mă duc la olimpiadă.
Om trăi şi om vedea!

duminică, 11 decembrie 2011

sâmbătă, 10 decembrie 2011

ceai, şoric şi cerneală

Iubesc ceaiul...
E atât de plăcut să ajungi acasă rupt de oboseală şi să bei liniştit un ceai. Şi, în plus, ajută şi la sănătate.

Mai sunt, teoretic, două săptămâni până la vacanţă şi finalul semestrului, că domnul ministru aşa a hotărât. Şi eu cred că e o decizie proastă. Suntem vai mama noastră, cine mai are chef de învăţat acum pentru îndreptare de medii şi toate cele? Oricum nu avem note îndeajuns să ne încheie mediile la unele materii.

Azi am fost la Predeşti City la mamaie din deal să tăiam porcuuuul. Plecarăm. Eu mă dusei cu Mirel. După distracţia de pe drum, avuserăm parte de o cascadorie super mişto. Oprirăm la mamaia mea (adică mama tatei) să luăm porcul. Păiii... După ce îl legară de picior, cei patru muşchetari se sforţară şi-l ridică să-l pună în căruţă. Apoi porcul făcu un salt de leu peste oblon şi căzu în cap, apoi pe spate, se ridică super rapid şi intră sub căruţă. Muncă a dracu, să tragi porcul de sub căruţă. :)) . Distracţie totală până mă întorsei din nou în scaunul meu din faţa PC-ului.
A, şi sper să nu citească Mirel aici : furai două cărţi din biblioteca lui de la ţară.

Mă bântuie o nouă idee de roman, însă sper să nu se ducă...
Vreau să învăţ rusă!

marți, 6 decembrie 2011

Fază!

Avem pom. Avem becuri în pom. 100. Pauză înainte de mate. Întuneric în clasă. Becurile licăreau în pom. Mă duc să închid uşa. Îmi apare în faţă domnul profesor de matematică, îmbrăcat în negru. M-am speriat îngrozitor. Îngrozitooor. Am şi ţipat. A fost show total.

luni, 5 decembrie 2011

Lumeee!

1. Azi mergeam liniştită spre clasă, ca tot omul, Luminiţa era singură pe hol. Şi era foarte agitată... Îmi zice mie : "Roxana, Roxana ştiai că nu există Moş Nicolae şi Moş Crăciun?" . Deci mi-a spulberat visurile. Apoi adăugă : "De fapt, sunt părinţii!!!!!". Am crezut că mă arunc de pe blocul de desen când am aflat asta.

2. Diriginta, pentru că e superrrr, o să ne pună un punct la teze/lucrări de Moş. Diriginta ne motivează absenţele când chiulim. Tot diriginta a vorbit cu profesorul de logică să nu ne treacă lucrările ălea dezastruoase. Diriginta ne bate dacă luăm note sub opt, pe bune.
P.S. : Diriginta e superrr.

3. Astăzi avusei parte de o chestie superbă, splendidă. Eram în ora de franceză, imediat după ce mă ascultase. (10). Telefonul meu cu butonaşe (repet : cu butonaşe) era pe bancă. Vibrează. Mesaj. Zic : " Woow! Am primit un mesaj!". Când mă uit, ce să vezi, îmi trimisese taică-meu mesaj. "Dicţionarul să fie latin-român sau român-latin?". Puii mei!!! "Păi latin-român. Dar cât e că vrea şi Andreea?" . Răspuns telegrafic : "35 lei". Îi zic Andreei şi vrea şi ea unul. Îi trimit înapoi tatei să ia două. Primesc un răspuns, care, la cel mai serios mod, mă dă pe spate. Jur! "Ok!". Mă şi bufni râsul... Cum să-mi scrie, vere, tata "ok" ???
Aşa... apoi dacă tot e pe mesaje, îi trimit şi eu. "Poţi să mi-l aduci până la 14:25 că am teza?" ... La 14:18 primesc mesaj : "Să vii la poartă". Tocmai ieşise profesoara din clasă. În gând : "Vere, ce rapid e tata!"... Mă duc eu cu Andreea tâgâdân-tâgâdân la poartă, unde dragul meu tată ne aştepta cu nişte dicţionare... Ce să mai, dicţionar şmecher ca noi nu mai are nimeni. După ce că are scris frumos, bla-bla, faza e la sfârşit are gramatică, vere. DA, gramatică!!!!

4. Văzui pe TVR Cultural, şi DA, există canalul ăsta în grila de programe şi chiar unii se uită la el, emisiunea criticului literar Daniel Cristea-Enache. Invitaţi : Andrei Pleşu şi Florin Iaru.
Dintre scrierile lui Pleşu mi-au atras atenţia doar "Despre îngeri" şi "Minima moralia". Sau poate că nu reuşesc eu să-l înţeleg. Se ştie că îl prefer pe Gabriel Liiceanu, mai ales de când, astă-vară, mi-a vorbit despre sexul incult. A! şiiiiiiii mâine mă duc după "Fraier de Bucureşti" a lui Iaru. Într-un post viitor vorbesc despre poezie... o să vedeţi.

5. M-am înscris la un proiect de la şcoală în care trebuie să corespondăm cu nişte elevi din Germania. Am trimis mail-ul de vineri şi nici până în momentul de faţă nu am primit răspuns. Oare chiar o fi adevărat că nemţii sunt oameni serioşi?

6. Am început să ascult Leonard Cohen. E bestiallll! ... Nu mă mai satur de melodia "Dance me to the end of love". O ascult continuu de 4 zile. A fost prima melodie pe care am ascultat-o de la el şi, după ce am văzut o secvenţă dintr-un concert, mi-am zis că este, cla,r unul de-al meu. Trebuie să îi caut şi cărţile. Îmi place enorm Cohen... Mă simt aşa, de parcă m-aş îndrăgosti...

7. Vreau să le urez şi eu câtorva persoane " La mulţi ani! Multă sănătate şi putere de a trece peste toate! ". Este vorba de :
Ana Dicu
Vasile Baghiu
Nicolae Coande
Gabi Tănasie
Nicolae Poghirc
Alexandru Negreţ.

Acum, La revederci!, mâine am o misiune imposibilă : ora de chimie cu Doamna Priceput!

duminică, 4 decembrie 2011

ziceri drage ale oamenilor dragi!

Florin Iaru

"Plăcerea cititului e unică şi irepetabilă. Şi e şi polemică. Vreau să mă separ de masa de manevră a imbecililor şi maneliştilor şi afirm asta cu tărie. Mă doare în pix de mase. Ascultă, cei cărora le place cartea sunt 2%. Hai să ramanem între noi! Să-i lăsăm să moară proşti. Şi foarte majoritari!"

Nicole Coande

«Toate cărţile despre am scris mi-au plăcut, n-am nici o ezitare să spun asta, chiar dacă uneori am polemizat cu anumite idei ale autorilor sau cu un anumit defect al lor de ordin moral. Moralitatea artistului nu ne poate fi indiferentă, mai ales dacă este unul recunoscut şi apreciat, iar în operă am putea detecta urme ale unui defect sufletesc. Atunci, şi cuvântul va fi defect. În cele din urmă, cred că este relevant ceea ce spunea Karl Kraus, unul dintre maeştrii lui Wittgenstein: nu putem trece peste faptul că o propoziţie întreagă poate proveni de la o jumătate de om…
Poate că în epoca noastră relativistă – şi relativizantă – aşa ceva pare de-a dreptul injust. Doar s-au mai văzut cărţi bune scrie de canalii talentate.
Continui să cred că un om poate fi judecat, cu intelectul şi cu inima, după fructele vieţii sale. Un autor care nu înşeală în artă, orice ar însemna aşa ceva pentru didacţii supremaţiei esteticului, nu va face asta nici în viaţă».

Tudor Octavian

"Mai tîrziu, cînd am început să înţeleg cîte ceva din Beethoven şi Bach şi condiţia de geniu m-a scutit de grija de a nu fi niciodată întocmai lor, mi-am zis că nici talentul la ascultat nu-i de colea.
Nu trebuie să ai daruri de interpret ca să te bucuri toată viaţa de marea
muzică.E ca la o loterie a divinităţii."

Mihai Firică

"Îmi displace enorm să văd istoria autentică dispărând sub buldozerul ignoranţei şi al prostiei impetuase.
Pentru unii, mărgăritarele sunt banale, aşa că se simt confortabil lângă porci. Bieţii de ei, nu înţeleg nimic, însă îşi imaginează că, dacă murdăresc, tot mai rămâne ceva după ei, chiar dacă este vorba despre pete de noroi."

Mircea Cărtărescu

"Nu cred că există în lume un lucru mai ridicol decât să fii poet. Ba există : să fii poetesă.
Să-ţi propui tu, un om, o fiinţă căreia i s-a dat şansa nebunească de a exista şi de a reflecta asupra lumii, să ajungi doar un geniu este umilitor, este infim.
Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc, faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit."

vineri, 2 decembrie 2011

Aliaj splendid

Degeaba sănătatea sporeşte
Superbitatea :
până ce Moartea ne va
Despărţi
prin gânduri de muzician -
Future sound of London -
sau rozul aflat în
similitudinea galbenului
fără Lună şi pantofi
eleganţi.


P.S. : Într-o zi voi explica. Dar până atunci să ne bucurăm de viaţă!

joi, 1 decembrie 2011

Aia e !!!

Astăzi, când toţi vă bateţi cu pumnul în piept că sunteţi patrioţi, vă iubiţi ţara, sunteţi mândrii că sunteţi români, postaţi peste tot numai imnuri şi steaguri, pe mine mă doare undeva de sărbătoarea voastră. Sincer. Eu azi nu sunt româncă.
Asta pentru că mă enervează ipocrizia şi excesul de zel cu care urlaţi că sunteţi români, dar DOAR AZI faceţi asta! DOAR AZI e de bon-ton să te bucuri că eşti român, mâine ne băgăm iarăşi în ea de ţară, de români, de sistem etc.