vineri, 27 aprilie 2012

:)

primul interviu făcut de Lorena Codrescu ... pentru revista "Omniscop" , cu poeta Daniela Voiculescu.

http://www.omniscop.ro/slider/poeta-pitestiului-daniela-voiculescu/

joi, 26 aprilie 2012

nu mă dau în vânt după...

... likeuri pe facebook.
Urăsc să-mi ceară cineva să-i dau like la nu ştiu ce. Dacă-mi place chestia pe care o postezi, sunt de acord cu ea, simt că mă reprezintă, dau singură like, nu trebuie să mă roage nimeni.

marți, 24 aprilie 2012

cum îşi bat joc profii de noi

Am dormit doar 2 ore în ultimele 34 de ore pentru că a trebuit să fac un desen la desen, pentru că, evident, trebuia să ne pună note.
Şi surpriză, profu venii fără catalog, ne scoase afară, nici măcar nu-i păsă de desenele noastre...
Zise că ne pune notă peste două săptămâni. E corect?

vineri, 20 aprilie 2012

cărţi de citit - 37

. " Supleantul " de Petru Popescu .

Când eram eu mică (mă rog, mai mică decât sunt acum), pe vremea când criticul literar Xenia Karo-Negrea avea pe TVS emisiunea "Cartea săptămânii", butonând l-am găsit pe Antena3 (sau ceva de genul) pe Petru Popescu, de a cărui existenţă nu aveam habar, propovăduin la o emisiune politică despre cea mai recentă carte a sa, "Supleantul", unde câteva personaje purtau numele de Nicolae, Elena şi Zoia Ceauşescu.Se întâmpla prin 2009. Mi-a cumpărat tata nişte cărţi scrise de Popescu, am mai aflat chestii despre el.
Cu câteva zile înainte de Crăciunul din 2011, pare-mi-se că-n ultima zi de şcoală, m-am dus să caut "Supleantul". L-am găsit, l-am luat. Pe drum m-am întâlnit cu profa de engleză. A văzut cărţulia şi mi-a zis : "În mod normal, oamenii îşi cumpără portocale...". Asta mi-a amintit de filozofia ţăranului autentic. În ziua cumpărăturii a plouat.
Ieri şi astăzi, când am parcurs romanul, a plouat. Poate că am aşteptat ploaia potrivită...
Aparent, romanul este categorisit ca fiind o schelălăitură politică de anvergură. De fapt, el seduce prin senzualitate, acea senzualitate comercială, şi, totuşi, de natură viscerală, prin care impune un anume gen de lectură. Impresionează prin lapidaritatea ascunsă a dedesubturilor, secvenţele centralizate pe relaţia Petru-Zoia-Coman ilustrează cel mai bine sofisticatul situaţiei scăpată de zâmbetele artificiale.
"Supleantul" este uşor de citit, ţine să asigure un echilibru duminical.

P.S. : Mi s-a reproşat că, deşi vorbesc enorm de mult despre o chestie cât de mică, scriu foarte puţin. Talent de orator?!!? Poate... Nu ştiu, cred că îmi place să vorbesc... Şi păstrez poezia pentru scris.

miercuri, 18 aprilie 2012

fashion baby

"plouă. mult. neîntrerupt. stau. gândesc. aştept. aştept să iasă soarele. ştiu că ploaia o să se oprească la un moment dat." - Florin Piersic jr.

Chiar că. Ploaia în Craiova e lipsită de eleganţă.

Am văzut azi "Eminescu versus Eminem". Un film făcut de Florin Piersic jr.
New passion : Florin Piersic jr.
Îmi place foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte mult omul. Şi suflet, şi trup, şi actor, şi regizor, şi scriitor, şi orice o mai fi/avea.

Dum tek tek!

marți, 17 aprilie 2012

Ce bine îmi pare că ai luat ţeapă!

Băi ce mi-ar plăcea ca voi ăştia care sunteţi peste cap de credincioşi şi vă duceţi mereu la biserică şi vorbiţi mereu de chestia asta şi mereu vă spuneţi rugăciunile şi etc şamd etc şamd şamd şi faceţi pomeni din alea megafastuoase şi aveţi impresia că nu păcătuiţi, dar, de fapt, sunteţi plini ochi de păcate şi credeţi cu tărie că după ce muriţi sufletul vostru o să ajungă undeva şi în viaţa asta aţi făcut atât de multe lucruri ca sufletul să ajungă acolo unde credeţi voi că o să ajungă, neglijând astfel o mulţime de chestii importante... Băi cât mi-ar plăcea să luaţi frate ţeapă! Serios!
Io cred că după ce murim, lucruri se opresc. Asta e toată şmecheria.

Religia nu e decât o chestie de manipulare. Şi totodată cea mai profitabilă afacere de pe tot globul.

M-am săturat de toţi inculţii pe care dacă-i întrebi ce sărbătorim de Crăciun ei îţi spun că atunci se taie porcul, dacă îi întrebi ce sărbătorim de Paşti ei spun că atunci tăiem mielul, dacă îi întrebi cine a scris Biblia ei zic că Eminescu sau Creangă. Exemple sunt gârlă, dar astea sunt cele mai frecvente, lucrurile cele mai elementare, ca să zic aşa.
Majoritatea faceţi unele chestii pentru că aşa trebuie, nu pentru că ştiţi de ce le faceţi.

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Avem TVS în grila de programe.

Eram azi la ţară... Şi de obicei când mă duc la ţară şi mă plictisesc, deschid televizorul.
După emisiunea Danielei Zeca-Buzura cu Andrei Pleşu din 2003 găsii o emisiune pe TVS cu Jean Băileşteanu. (scriitorincul)
A slăbit, e obosit... O schimbare radicală.

Deşi îmi e scârbă de urări
Paşte fericit, dragilor! :*

un tip dulce

Fusei azi (adică ieri, vineri) cu bunică-miu în vizită la un prieten de-al lui, mai în vârstă ca el. Însă pot spune că arată muuult mai mişto ca bătrânu" pe care-l am în posesie.
Nu l-am mai văzut de mult timp, ceva gen de astă-vară, cam aşa.
Tipul despre care vă vorbesc este atâââât de dulce :x că aş putea face diabet dacă aş sta prea mult în preajma lui.
E foarte cald, foarte drăguţ, emană o emoţie extraordinară.
Doamne... Poate că o să scriu despre el când o să am nişte timp.
Cert e că astăzi primii atâtea îmbrăţişări şi atâţia pupici şi atâtea emoţii şi atâta căldură şi atâta înţelegere şi atâtea lacrimi că îmi ajung o lună întreagă :x

duminică, 8 aprilie 2012

Plimbărică...

Cum am zis, mă dusei la Mănăstire la Călui. Doar eu cu tata, cu Rică şi cu Mirel, că femeile se făcură că au treabă.
După 20 de minute de stat la slujbă, mi se făcu rău. Cred că de la miros. Era ceva o amestecătură între miros de ceară, lumânări, sudoare, parfumuri de proastă şi bună calitate etc. Mă luă cu ameţeală, vomitai, deci tot tacâmul când mi se face mie rău.
Şi era acolo o înghesuială... Nu că aş fi eu fiţoasă sau ceva...
Cât timp îi aşteptam pe bărbaţii mei în maşină, îmi imaginam tot felul de chestii. În parcare era un tip în vârstă, cu o maşină din aia parcă era scoasă din gta, fuma şi se plimba foarte agitat. haaa... Umpleam telefonul de chestii cum ar fi : Afaceriştii ar vrea să scape de păcate şi nu ştiu cum. N-au răbdare la slujbă, îşi aşteaptă nevestele. ...
Plictisindu-mă în parcare, la un moment dat treceau pe lângă mine doi bunici cu nepoţică foarte mică. Ea îi întreabă unde se duc. Bunicul îi răspunde : "Mergem la Dumnezeu!". Mă gândesc dacă în Mănăstire nepoţica îi întreba care dintre oamenii de acolo este Dumnezeu...
Băi, explicaţi totul când vreţi să faceţi ceva. De aici se construieşte incultura unei persoane. Pardon, a unui om. Că persoană este omul care are păreri proprii, poate să discearnă singur ce este bine şi ce este rău.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Pleacă...

Bă, e cam frig. Sau îmi e mie frig de la oboseală. Sunt trează de ieri de la 12. Dimineaţă când plecai la ţară mergeam de parcă eram beată.
Citesc "Noaptea pisicilor lungi" de Sorin Delaskela, mai am vreo patru capitole şi o termin, dar cred că mâine, acum nu mai am putere. E o carte foarte, foarte, foarte mişto, îmi place mai mult decât "Abisex". Cartea asta mă apropie mai mult de Delaskela, mă duce cu gândul la statul pe scările din faţa blocului şi o întreagă filozofie porneşte de aici, poate o să-i zic într-o zi toate chestiile ăştea.
Îmi arde guraaa, îmi luă taică-meu nişte chipsuri cu ardei iute sau ceva de genu" şi io voiam de ălea cu hrean. Fraţilor, iubesc hreanul! E una dintre foarte puţinele chestii fără de care n-aş putea trăi. Îmi amintesc de Revelion, m-am dus la Mihaela. A făcut ciorbă de burtă şi a luat un borcănel de hrean din piaţă, preparat de ţărani. Era extrem de extrem!!! Păi fraţilorrr, vine sora voastră, îşi pune ciorbă şi bagă două linguriţe de hrean. Hmm, stai să mai pun. Ei şi aşa ajung eu la vreo patru linguriţe jumătate de hrean. Nici nu băgam în gură că deja era jale. Şi m-am chinuit şi-am mâncat ditamai farfuria de ciorbă aşa. Pentru că iubesc hreanul! Când mă duc la ţară o pun pe bunică-mea să scormonească prin butoiu" cu murături după hrean...
Apropo de ţară, astăzi mă jucai câteva ore cu fetele monopoly. Monopoly e jocul era care se poate juca la infinit. Fu distractiv pentru că eu trebuia să plătesc mereu dări către ceilalţi jucători şi rămâneam fără bani şamd.
Ioni, vară-mea dintr-a doişpea de la Buzeşti, care a luat 10 la faza judeţeană a olimpiadei de istorie, a fost săptămâna asta la Iaşi, la faza naţională. A luat 73 de puncte din 100, ceea ce e destul de bine. Bravo! :*
Azi-noapte l-am visat pe un tip de care am fost îndrăgostită. Habar n-am de ce folosesc trecutul. Nu ştiu ce dracu se petrece în sufletul unui om (recte eu), dar îmi place să cred că ştiu. Mamă, dacă aţi şti voi cât pot să filozofez pe chestiile astea două... Poate că într-o zi o să scriu o carte de eseuri. Şi o să fie înzecit (sunt modestă, desigur!) mai bună ca eseurile lui Dulvac, gândacul ăla burtos de care amintea Florin Zamfirescu la conferinţa din februarie de la TNC.
M-am uitat la tot felul de documentare, să le zic aşa, despre poezie. Am văzut o mulţime de tipi care fac şi dreg, adică... Mă rog, poate scriu mâine despre asta pe blog, sau dacă nu, tot o să rămână undeva ideile în jurnalul meu.
Îmi e teamă că, dacă mă pun în pat şi adorm, o să am un coşmar. Un coşmar cu poetesa aia de/cu doi negi aşezaţi simetric pe obrazul drept, parcă. Făţăul ei îmi inspiră un film pentru adulţi şi nu ştiu de ce. Are antecedente?
Mâine mă duc cu tata şi cu Rică la Călui, la slujbă. Sper să pot să mă trezesc...

joi, 5 aprilie 2012

cărţi de citit - 36

. " Landuri balcanice " de Titu Dinuţ .

Cartea de poeme în proză a domnului Dinuţ Titu apărută în 2011 la editura Ramuri mi s-a părut o combinaţie între cele două cărţi ale lui Marin Guţescu pe care le posed, una de poezii şi alta de povestiri. În ambele este prezentată viaţa satului românesc aşa-zis modern, din unghiul omului care se vrea actual, însă tot are prejudecăţi şi crede că instinctele primitive îl vor salva.
Diferenţa ar fi că Dinuţ Titu îşi încearcă lirismul într-un experiment fără îndoială clasic, ce îl duce pe cărările nefiinţei literare într-o atmosferă închipuită reală, palpabilă. Citatele aflate la începutul fiecărui text indică o frică de propriul eu.
Poemul care dă titlul cărţii, "Landuri balcanice", este scris în picior metric eminescian, însă fără valoare eminesciană, poem în care există denumiri (ha ha, măcar şi-o fi luat banii pe reclamă?) multe, poem plin de efuziuni caraghioase, care îmi amintesc de cartea lui Alex. Ştefănescu ( care, apropo, e prietenaş cu mine pe Facebook), "Cum să devii un scriitor ratat" sau ceva de genul.
Desigur, volumul poate fi bun de mers cu el la cârciumă, să citeşti din el şi să mai tragi câte-o-njurătură sau bun de vândut elevilor din şcoala de la Şişesti, acolo unde Dinuţ Titu este profesor.
Acesta a debutat cu un volum de povestiri în 1981 la editura Albatros, a continuat cu un roman în 1983 la aceeaşi editură.
Se cunoaşte însă că autorul este foarte productiv, face parte din lumea bună, scoţând carte după carte din anul 1998, uneori chiar mai multe pe an (ceea ce nu îşi pot permite din mai multe motive să facă alţi scriitori români) : în 2002 au văzut lumina tiparului 4 cărţi (editurile MJM şi Decebal), în 2007 s-au născut 3 (editura MJM), iar în 2010 doar 2 (editurile Brumar şi Ramuri). Ordinea descrescătoare poate da de gândit.

marți, 3 aprilie 2012

cărţi de citit - 35

. " Vlad Ţepeş - Dracula " de Tudor Nedelcea .

Cărticica apărută în 2005 la editura MJM cu ilustraţii de Lucian Irimescu este alegerea perfectă pentru un elev de clasă primară, care este îndrăgostit de istorie.
Legenda lui Dracula ascunde multe superstiţii, adevăr aspru în teoria relativităţii, sadismul poate fi o parte a pozitivului.

luni, 2 aprilie 2012

cărţi de citit - 34

. " Vestibul " de Al. Ivasiuc .

Primul roman publicat de Ivasiuc în 1967 este axat pe dezbaterea etică a realităţii în raport cu comoditatea omului autohton.
Personajul principal, doctorul şi profesorul universitar Ilea, în vârstă de 49 de ani, se îndrăgosteşte de studenta lui cu 30 de ani mai tânără. Îi scrie nişte scrisori pe care evident că nu i le va trimite niciodată, în care îi descrie dorul de ea şi anumite întâmplări din viaţa lui, în special cele din armată, din timpul războiului, autorul croşetându-şi cu mult tact părerile politice. Atrage prin naturaleţea oarecum artificală, neliniştită, nesofisticată, însă nu desuetă.
Un roman absolut superb prin exprimarea durerilor şi zâmbetelor împreună, cu gânduri ascunse-n ceaiul rece de altădată.

Colecţie de citate marca Ivasiuc :
"adâncimi de întuneric în mine"
"Nu ştiu, poate că sunt prea lucid şi prefer să tac decât să vorbesc în zadar, să mă irosesc în pustiu. Sau poate n-am destulă energie, s-o cheltuiesc degeaba."
"Ce ciudat, să găsesc o plăcere în a mă acuza de tot ce am făcut până acum, numai ca să pot să-mi permit să fiu îndrăgostit de tine."
"Dacă nu te-ar fi iubit mai mult, te-ar fi iubit mai bine."
"Un fel de manual vorbitor, un tratat cocoţat la catedră, perspectiva unui viitor examen. Ceva mai mult şi ceva mai puţin decât o statuie."
"Sunt îngrozitor de obosit, ca în pragul unei boli. Nici măcar nu mai pot continua. Poate că tot timpul am făcut asta. Sentimentul nebănuit mi-a tulburat toate noţiunile şi, curios, în haosul ăsta nici măcar nu mai sunt în stare să mi te reprezint. Între fraze mă opresc din scris şi încerc, poate că măsură de siguranţă şi de evadare, să te văd."
"Neliniştea mea nu se poate împăca, în primul rând, cu aşteptarea. Nu pot să amân nimic, deşi nu am nici un fel de hotărâre conştientă de luat şi nici o acţiune de întreprins. Cu toate acestea, am tot timpul senzaţia că aştept, că trebuie să fac ceva."
"Ne-am despărţit, deşi tăcerea ei impunea totuşi o continuare a discuţiei sau mai exact, o începe a ei, apariţia unui dialog."
"acea muzicalitate de care mă bucuram când am descoperit-o în legătură cu tine, acum mă sperie"
"Niciodată, poate cu o singură excepţie, n-am umblat în felul acesta lipsit de respect faţă de mine şi de cei din jur."
"iluzia palidă a cunoaşterii pentru cunoaştere"
"Mai mult ca oricând în ultima vreme, aş fi fost gata să renunţ la o serie de adevăruri la care nu ajunsesem uşor, ca să mă substitui altei persoane, lucru de altfel imposibil. Şi mă apăram prin tot felul de acţiuni care mă ţineau la marginea dorinţei de evadare."
"calmul tău mi-a îngheţat neliniştea"
"Însă. cum s-a întâmplat să-mi dau seama de câteva săptămâni că sunt aproximativ de trei sau patru luni îndrăgostit ca un adolescent, şi încă de o adolescentă, a început să-mi fie frică pentru prima dată de mine."
"Îmi place să cred că, expunându-mă pe hârtie, voi deveni cel puţin în parte un altcineva, de care, chiar dacă-mi va fi frică, voi reuşi să-l ocolesc."
"Mi-e frică însă de frica de mine însumi, aşa cum am să mă descopăr şi cum nu mă ştie şi poate nici nu trebuie să mă ştie nimeni."
"E destul scandal în mine ca să nu mai trebuiască şi în realitate."
"sunt absent într-o lume foarte prezentă"
"Răspunsuri în contratimp, râsete, încecarea de a păstra încă o secundă intimitatea."
"Însă eu, cum să-ţi spun, am un cod pe care nu ştiu cum să-l încalc."
"Fără îndoială că, iubindu-te, dacă nu deveneam altcineva, măcar nu mai eram eu însumi, şi în starea aceasta de balans între două fiinţe m-aş fi complăcut provizoriu."
"Trudisem să ajung aici, n-a fost uşor, şi dintr-o dată mi se părea că toate eforturile au fost inutile."
"Începusem să înţeleg strânsa legătură existentă între tine şi toate lucrurile acelea, întâmplate cândva, înainte de a te naşte tu, însă încă nu ştiu dacă tu m-ai cuprins atât de complet încât să-mi reînvie trecutul care m-a format, sau voiam să-l prăbuşesc şi de aceea mă foloseam de tine."
"Poeţii trebuie izgoniţi din cetate. Însă nu din cauză că tulbură meditaţia calmă, ci pentru că liniştesc conştiinţele."
"omul mergând spre pericolul de moarte are totdeauna o gândire simbolică."
"ieşisem din calma mea inconştienţă"
"N-are cum să-ţi fie frică decât înainte sau după, dar, evident, nu chiar în timpul evenimentului, aşa că poate sentimentul de frică aproape n-are realitate, adică nu se întâmplă niciodată să domine complet în momentul interferării tale cu realitatea."
"consecinţa existenţei tale devenise mai importantă decât existenţa însăşi"
"Încercam să mă eliberez printr-un vechi procedeu de om de ştiinţă: trebuia să observ ce se întâmplă în afară de mine, în lumea ordonată a unghiurilor şi limitelor; trebuia să mă fixez asupra unor detalii, să încerc să le evaluez exact, să le constat existenţa indubitabilă, să le găsesc numele, iar, dacă nu au nume, să mă dedau la superbul exerciţiu al creării denumirii prin care vor rămâne fixate pentru totdeauna, în tot ceea ce au mai temeinic. Restul nu vor fi decât nişte variaţii interesante, pe care oricând le poţi respinge ca neesenţiale. Realitatea lor imediată şi convingătoare nu va fi decât rezultatul unor erori de existenţă, prin tot ceea ce se deosebesc de necesitatea conferită de nume. Probabil că am recurs aproape conştient la puterea pe care îmi va da-o denumirea, pentru că mi-a trecut prin minte vechea legendă biblică a numelui."
"Ce încredere deosebită în forţa şi valoarea noţiunilor, a recentelor descoperiri, dincolo de imagine, a abstracţiunii încă legate de concret!"
"o subtilă şi neîntreruptă trecere din gri în alb"
"un zâmbet de surpriză plăcută, de recunoaştere a ceva foarte familiar acolo unde nu te aştepţi"
"Undeva pentru el, ea trebuia să fie o combinaţie de aspru şi moale, de ridicat şi coborât, de cald şi frig."
"A trebuit, cu eforturi, zile în şir, să pătrund până la rădăcina întregii mele poziţii ca să te explic, să-mi dau seama ce a reprezentat această abatere atât de stringentă de la regulile pe care mi le fixasem."
"Tot ce se vede direct şi fără efort poate fi considerat neesenţial, o formă individuală expusă tocmai pentru că dispariţia ei nu contează."
"Cineva care într-adevăr s-a limitat la căutarea aspectului neschimbat al lucrurilor nu poate niciodată să se transforme."
"Ideile noastre fiind ascunse în lucruri, poate că avem încredere numai în lucrurile ascunse, neaparente."
"Un şir nesfârşit de nuanţe de plăcere era legat de apariţia fiecărei clipe, de săvârşirea fiecărui obicei aşa cum se cuvine."