Primul roman publicat de Ivasiuc în 1967 este axat pe dezbaterea etică a realităţii în raport cu comoditatea omului autohton.
Personajul principal, doctorul şi profesorul universitar Ilea, în vârstă de 49 de ani, se îndrăgosteşte de studenta lui cu 30 de ani mai tânără. Îi scrie nişte scrisori pe care evident că nu i le va trimite niciodată, în care îi descrie dorul de ea şi anumite întâmplări din viaţa lui, în special cele din armată, din timpul războiului, autorul croşetându-şi cu mult tact părerile politice. Atrage prin naturaleţea oarecum artificală, neliniştită, nesofisticată, însă nu desuetă.
Un roman absolut superb prin exprimarea durerilor şi zâmbetelor împreună, cu gânduri ascunse-n ceaiul rece de altădată.
Colecţie de citate marca Ivasiuc :
"adâncimi de întuneric în mine"
"Nu ştiu, poate că sunt prea lucid şi prefer să tac decât să vorbesc în zadar, să mă irosesc în pustiu. Sau poate n-am destulă energie, s-o cheltuiesc degeaba."
"Ce ciudat, să găsesc o plăcere în a mă acuza de tot ce am făcut până acum, numai ca să pot să-mi permit să fiu îndrăgostit de tine."
"Dacă nu te-ar fi iubit mai mult, te-ar fi iubit mai bine."
"Un fel de manual vorbitor, un tratat cocoţat la catedră, perspectiva unui viitor examen. Ceva mai mult şi ceva mai puţin decât o statuie."
"Sunt îngrozitor de obosit, ca în pragul unei boli. Nici măcar nu mai pot continua. Poate că tot timpul am făcut asta. Sentimentul nebănuit mi-a tulburat toate noţiunile şi, curios, în haosul ăsta nici măcar nu mai sunt în stare să mi te reprezint. Între fraze mă opresc din scris şi încerc, poate că măsură de siguranţă şi de evadare, să te văd."
"Neliniştea mea nu se poate împăca, în primul rând, cu aşteptarea. Nu pot să amân nimic, deşi nu am nici un fel de hotărâre conştientă de luat şi nici o acţiune de întreprins. Cu toate acestea, am tot timpul senzaţia că aştept, că trebuie să fac ceva."
"Ne-am despărţit, deşi tăcerea ei impunea totuşi o continuare a discuţiei sau mai exact, o începe a ei, apariţia unui dialog."
"acea muzicalitate de care mă bucuram când am descoperit-o în legătură cu tine, acum mă sperie"
"Niciodată, poate cu o singură excepţie, n-am umblat în felul acesta lipsit de respect faţă de mine şi de cei din jur."
"iluzia palidă a cunoaşterii pentru cunoaştere"
"Mai mult ca oricând în ultima vreme, aş fi fost gata să renunţ la o serie de adevăruri la care nu ajunsesem uşor, ca să mă substitui altei persoane, lucru de altfel imposibil. Şi mă apăram prin tot felul de acţiuni care mă ţineau la marginea dorinţei de evadare."
"calmul tău mi-a îngheţat neliniştea"
"Însă. cum s-a întâmplat să-mi dau seama de câteva săptămâni că sunt aproximativ de trei sau patru luni îndrăgostit ca un adolescent, şi încă de o adolescentă, a început să-mi fie frică pentru prima dată de mine."
"Îmi place să cred că, expunându-mă pe hârtie, voi deveni cel puţin în parte un altcineva, de care, chiar dacă-mi va fi frică, voi reuşi să-l ocolesc."
"Mi-e frică însă de frica de mine însumi, aşa cum am să mă descopăr şi cum nu mă ştie şi poate nici nu trebuie să mă ştie nimeni."
"E destul scandal în mine ca să nu mai trebuiască şi în realitate."
"sunt absent într-o lume foarte prezentă"
"Răspunsuri în contratimp, râsete, încecarea de a păstra încă o secundă intimitatea."
"Însă eu, cum să-ţi spun, am un cod pe care nu ştiu cum să-l încalc."
"Fără îndoială că, iubindu-te, dacă nu deveneam altcineva, măcar nu mai eram eu însumi, şi în starea aceasta de balans între două fiinţe m-aş fi complăcut provizoriu."
"Trudisem să ajung aici, n-a fost uşor, şi dintr-o dată mi se părea că toate eforturile au fost inutile."
"Începusem să înţeleg strânsa legătură existentă între tine şi toate lucrurile acelea, întâmplate cândva, înainte de a te naşte tu, însă încă nu ştiu dacă tu m-ai cuprins atât de complet încât să-mi reînvie trecutul care m-a format, sau voiam să-l prăbuşesc şi de aceea mă foloseam de tine."
"Poeţii trebuie izgoniţi din cetate. Însă nu din cauză că tulbură meditaţia calmă, ci pentru că liniştesc conştiinţele."
"omul mergând spre pericolul de moarte are totdeauna o gândire simbolică."
"ieşisem din calma mea inconştienţă"
"N-are cum să-ţi fie frică decât înainte sau după, dar, evident, nu chiar în timpul evenimentului, aşa că poate sentimentul de frică aproape n-are realitate, adică nu se întâmplă niciodată să domine complet în momentul interferării tale cu realitatea."
"consecinţa existenţei tale devenise mai importantă decât existenţa însăşi"
"Încercam să mă eliberez printr-un vechi procedeu de om de ştiinţă: trebuia să observ ce se întâmplă în afară de mine, în lumea ordonată a unghiurilor şi limitelor; trebuia să mă fixez asupra unor detalii, să încerc să le evaluez exact, să le constat existenţa indubitabilă, să le găsesc numele, iar, dacă nu au nume, să mă dedau la superbul exerciţiu al creării denumirii prin care vor rămâne fixate pentru totdeauna, în tot ceea ce au mai temeinic. Restul nu vor fi decât nişte variaţii interesante, pe care oricând le poţi respinge ca neesenţiale. Realitatea lor imediată şi convingătoare nu va fi decât rezultatul unor erori de existenţă, prin tot ceea ce se deosebesc de necesitatea conferită de nume. Probabil că am recurs aproape conştient la puterea pe care îmi va da-o denumirea, pentru că mi-a trecut prin minte vechea legendă biblică a numelui."
"Ce încredere deosebită în forţa şi valoarea noţiunilor, a recentelor descoperiri, dincolo de imagine, a abstracţiunii încă legate de concret!"
"o subtilă şi neîntreruptă trecere din gri în alb"
"un zâmbet de surpriză plăcută, de recunoaştere a ceva foarte familiar acolo unde nu te aştepţi"
"Undeva pentru el, ea trebuia să fie o combinaţie de aspru şi moale, de ridicat şi coborât, de cald şi frig."
"A trebuit, cu eforturi, zile în şir, să pătrund până la rădăcina întregii mele poziţii ca să te explic, să-mi dau seama ce a reprezentat această abatere atât de stringentă de la regulile pe care mi le fixasem."
"Tot ce se vede direct şi fără efort poate fi considerat neesenţial, o formă individuală expusă tocmai pentru că dispariţia ei nu contează."
"Cineva care într-adevăr s-a limitat la căutarea aspectului neschimbat al lucrurilor nu poate niciodată să se transforme."
"Ideile noastre fiind ascunse în lucruri, poate că avem încredere numai în lucrurile ascunse, neaparente."
"Un şir nesfârşit de nuanţe de plăcere era legat de apariţia fiecărei clipe, de săvârşirea fiecărui obicei aşa cum se cuvine."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu