sâmbătă, 20 iulie 2013

Cenuşăreasa în vizită la Breasta

Am fost miercuri la Breasta, unde organizaţia non-guvernamentală World Vision a oferit copiiilor o piesă de teatru interactiv, "Cenuşăreasa". Asociaţia culturală "I.S. Drăgulescu" şi-a arătat abilităţile de lucru cu copiii, aceştia fiind foarte încântaţi şi răspunzând cu seriozitate la toate cererile actorilor. După spectacol, cei mici au luat parte la o petrecere-carnaval, la care s-au simţit ca-n poveşti.
Împărţirea rolurilor cu ajutorul copiilor
Cenuşăreasa
Mama şi surorile rele alături de Cenuşăreasă
Surorile rele şi îngâmfate
Cenuşăreasa alături de Prinţ, la bal.
Finalul poveştii, soldat cu cântece şi dans
Operatorul care s-a îngrijit de muzică
Subsemnata cu actriţa Raluca Păun
Copiii atenţi la ceea ce se întâmpla pe scenă
Cenuşăreasa cu susţinătoarele

duminică, 14 iulie 2013

cărţi de citit - 65

. " Jurnalul unui adolescent timid " de Stephen Chbosky . 

Tocmai apărută în România, cartea este în topul multor milioane de adolescenţi, însă nu şi în cel al subsemnatei. Mă aşteptam să-mi placă cel puţin la fel de mult ca "De veghe în lanul de secară" de J.D. Salinger, cu care multă lume o aseamănă; ceea ce am văzut eu a fost o imitaţie, un strigăt gen "vreau să am şi eu succes, să fac bani". Personajul principal, schizofrenicul Charlie, nu se adaptează în primul an de liceu şi îşi face un prieten imaginar căruia îi trimite scrisori prin care îi descrie activităţile sale. Singurul lucru ce mi-a plăcut a fost profesorul de engleză, pe nume Bill. El încearcă să-l ajute pe Charlie, îl încurajează să citească, împrumutându-i cărţi. Pe parcursul anului şcolar îşi spun intimităţi - în sensul că trec peste relaţia profesională - , iar la sfârşitul acestuia, Charlie îl vizitează pe Bill acasă şi îi cunoaşte familia, Bill întorcându-i vizita la spital. De fapt, mi-a plăcut că Bill îi devine prieten elevului său.

. " E cineva acolo? " de Marian Keyes . 

Ca să nu mor proastă (a se citi: neinformată), am citit şi ceva din colecţia "Chic" de la editura Polirom, pentru că am tot auzit vorbindu-se despre cât de mişto e.
Ei bine, aşa cum am prevăzut, cărţi scrise doar ca să fie scrise. Mă enervează la americani că par foarte degajaţi, dar îmi place umorul lor.
Mă sperie că se vând atât de bine cărţile de acest gen.
Personajul principal, Anna, încearcă să ia legătura cu soţul ei, mort într-un accident, prin diferite mediumuri. Munceşte (în industria cosmeticelor) peste măsură, ca să nu-i simtă lipsa, însă la un an şi o zi distanţă de la despărţirea de Aidan reuşeşte să treacă peste moartea lui.

[Pagina de Facebook a blogului aici.]