Duminică.Dimineaţă.Prima zi de Paşte.Ora cinci.Un suflet.Câţiva oameni.O lumânare.Câteva inimi.
Ilustrul profesor de istorie şi cultură civică, SĂNDULESCU CONSTANTIN, supranumit MARCEL, a încetat din viaţă la doar 65 de ani.Din lupta cu cancerul a ieşit învingător, dar o contuzie intestinală l-a trimis pe masa de operaţie.A refuzat să-i mai joace farse morţii şi a mers acasă, până când Dumnezeu a decis să-l transforme în îngeraş.
Familia mea, şi nu numai, a fost cuprinsă de o tristeţe generală.L-am cunoscut bine.A fost coleg de clasă cu bunicul patern, profesorul bunicii paterne, profesorul părinţilor şi al câtorva dintre unchii şi mătuşile mele.Nu mai pun la socoteală că unul dintre fii dumnealui , anume Stelian, a fost coleg de clasă cu părinţii mei şi cel mai bun prieten al tatălui meu, iar soţia a fost profesoara de geografie a alor mei.
În ceea ce mă priveşte, l-am întâlnit rareori, ultima dată fiind în martie 2010.Era slăbit, se observa cât de mult suferise, însă impunea tot timpul respect.Era omul faptei, din mâna dumnealui nu a ieşit cineva care să nu ştie istorie.
Mâine îl vom însoţi pe ultimul drum, îi vom vedea chipul pentru ultima dată, însă asta nu înseamnă că îl uităm.NU, nicidecum.Va rămâne mereu în sufletele noastre, îi vom păstra amintirea vie.
"Caraghios, cum poţi să exişti şi să nu exişti.Cum poţi trece într-o singură clipă dincolo de ce erai înainte." - D.R.Popescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu