munţi vechi

pe munţii vechi şi jucăuşi
sar mii de frunze, sar în joc
şi mii de clopoţei răsună
în cântecul dulce, suav al primăverii
trec peste hotarele luminii
alerg în paradisul sincerităţii faţă de sine
şi gătesc o chestie ciudată
pe care o vor mânca numai şi numai bărbaţii
apreciind acadelele la ora ceaiului...
apar pe crestele alb-sure
mii de flori şi viorele
cum apare cântecul în om
şi fericirea inimii noastre în noi
alergăm într-o lume destul de defăimată
ce urmăreşte fotografiile trecutului
cu surprize formidabile
sugrumate în vârful unui ac de siguranţă...

# chestie scrisă de mine şi Dreea :)