Adina şi-a cumpărat o carte şi mi-a dat-o să fiu prima care o citeşte - Mulţumesc :*
La început, am crezut că este un bestseller banal, pe care îl citeşti doar ca să-l adaugi în lista de lecturi, nu ca să desprinzi ceva. Însă cu cât parcurgeam mai mult, cu atât îmi dădeam seama că mă înşelasem.
Romanul debutează cu vara în care Melanie împlineşte 15 ani şi începe să înţeleagă sexualitatea - "Era îngrozită că, mâncând prea mult, se va îngrăşa şi atunci nimeni nu se va mai îndrăgosti de ea şi va muri virgină.". Se îmbracă în rochia de mireasă a mamei sale şi reuşeşte, din greşeală, să o distrugă, crezând că asta îi va aduce ghinion mai târziu. Dimineaţa următoare, la micul-dejun, Melanie şi cei doi fraţi mai mici ai săi află vestea că părinţii lor au murit şi vor fi nevoiţi să meargă să locuiască la Londra, cu unchiul lor pe care nu îl cunoşteau, deoarece părinţii lor, care fuseseră foarte bogaţi, nu puseseră nimic deoparte. În noua lor casă, totul este groaznic: mizerie indescriptibilă, sărăcie, minţi limitate şi caractere grosolane. Victoria, având o vârstă foarte fragedă, se obişnuieşte repede cu stilul de viaţă, uitându-l cu desăvârşire pe cel vechi; Jonathon continuă să construiască corăbii în atelierul de păpuşi al unchiului Philip, singura care se adaptează greu fiind Melanie. Momentele prin care trece, maturizându-se şi înţelegând bine ce se întâmplă în jurul ei, nu le veţi afla decât citind "Magazinul magic de jucării".
Opera Angelei Carter ne aminteşte că viaţa nu e roz, că trebuie să profităm de o şansă atunci când o avem, pentru că ea nu se va mai întoarce. Şi că fiinţele umane sunt duale: uneori cred că destinul este făcut de cineva/ceva, iar alteori că îşi pot întocmi singure destinul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu