Să moară Franţa de n-or fi suedezii buni la scris romane poliţiste!! Aproape că am coşmaruri de la cărţile lor.
Ce mi-a plăcut la "întoarcerea" nu a fost parcursul anchetei, ceea ce este, de obicei, partea mişto a unui roman poliţist, ci motivul din care s-au produs crimele. 3 la număr.
Soţii Jahrens au împreună o fiică, iar de la naşterea acesteia soţia nu mai acceptă să facă dragoste cu soţul, acesta fiind nevoit să îşi satisfacă nevoile la prostituate sau să îşi facă amante. O vrea pe Beatrice, care era într-o relaţie cu Leopold Verhaven, iar ea îl refuză. O omoară. Crima este pusă în spatele concubinului fetei şi acesta ispăşeşte 12 ani de închisoare. Iese şi i se pune în cârcă altă crimă, pentru care săvârşeşte aceeaşi pedeapsă. Iese şi chiar în aceeaşi zi este şi el asasinat, la rândul său, de Jahrens. Atâtea crime făcute din gelozie...
Jahrens, fiind încolţit de inspectorul-şef Van Veeteren să-şi recunoască crimele, se sinucide.
Citate:
"Avu un moment de vertij când îşi dădu seama subit de dimensiunea reală a lumii."
"întreaga lume era plină de timp. Inocenţă şi timp."
"Există un moment potrivit pentru orice."
"Nimic nu e permanent; totul este trecător, arbitrar, întâmplător şi de neînţeles."
"Şi nimic nu urăsc pe lumea asta mai mult decât lucrurile pe care nu le înţeleg!"
"Principiul de bază este echilibrul. Nu poţi să ceri mai mult de la persoana cu care discuţi decât eşti pregătit să oferi tu însuţi."
"Uneori am senzaţia că efectuarea mutării la momentul potrivit e mult mai importantă decât calitatea mutării însăşi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu