sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Gazel

# O temă pe care mi-a dat-o poetul Florin Iaru.

Pe stradă se schimbase noaptea
Nu era cineva, era doar ea

Fără o singură silabă
Blondă cu curaj se credea

Ascunsese nişte mănuşi
Sub vaza de pe canapea

Să poată adormi cu capul
Între cele două : noua şi vechea

Şi toate astea cu un scop
Să găsească un stâlp dorea

Dar nu veni nici un bondar
Pentru asprimea ce-o avea

Iar acum, fără milă şi suspans
Aşa se încheie povestea

Voia nimicul să reînvie
Într-o mirifică ceva.

3 comentarii:

Frunza. spunea...

Dar ceva scris de tine ai ? :)

RoxXyS spunea...

Şi mai concret, la ce vă referiţi?

Gazelul de mai sus este scris de mine.

Frunza. spunea...

hmmm nu e o diferență foarte mare de vârstă între noi și cred că ne putem permite să vorbim într-un registru mai puțin formal.
Întrebarea mea nu a fost nicidecum o critică... doream să știu dacă se poate trece măcar puțin peste toate aceste eforturi de formă ( gazelul e un tip de poezie cu formă fixă,destul de greu de realizat cum este și glossa sau alte asemenea-prelucrate îndelung și foarte bine de Eminescu), de teme ( oferite de anumite autorității ) și chiar de aparențe... Eforturi de scriitor...
Mă refer la libertatea de a fi tu , poet - in expresia și accepția cea mai naivă a termenului fără să încerci o ipostaziere reală a poetului (care deja după mine înseamnă o persoană matură) . Mă refeream la ceva al tău,genuin... și nu ceva aservit idealului de a argumenta apartenența ta la / scriitor,poet. etc. ah... pământul e atât de bun... ne primește pe toți.. pe noi toți poeții mediocrii...