Nu-mi amintesc cum a intrat Aurel Sibiceanu în lista prietenilor mei de pe Facebook. Oricum, asta nu contează aşa mult. Cert este că dumnealui a avut tot timpul răbdare să-mi explice lucruri pe care nu le înţelegeam. Vă mulţumesc, domnule!
De curând, mi-am comandat placheta de poezii "Priveliştile scribului", chiar pe site-ul de socializare. Deci, iată un motiv în plus pentru care e bine să ai Facebook.
După cum mă aşteptam, l-am găsit pe Aurel Sibiceanu pe placul meu, în cele din urmă. La început am avut o reticenţă, întrucât poetul urmăreşte firul clasicilor, aşa cum afirmă şi Marian Barbu în postfaţă. Aş mai adăuga că Sibiceanu este un poet protector.
Drept urmare, am făcut o selecţie de versuri, versuri ce m-au şocat prin autenticitatea lor şi foarte multele poveşti pe care le spun. Poate că din joacă, poate că din seriozitate, am alcătuit următoarea poezie, din câteva versuri selectate :
glas de bărbat încă-n putere
scriu aici, în odaia mea de post şi rugăciune
mă uit la tine printr-un gol zidit
viaţă, pe unde mai treci?
frumuseţea ta ruinează
cuvintele celor de ieri şi de azi
şi trec de la o minune la alta
vorbindu-le într-o neînţeleasă limbă, iată-mă
aruncam lumină peste întâmplările unui surâs
era o femeie venită din singurătate
mierea de echinocţiu
dar mai bine tac, mi-am zis
Am visat o femeie!
De atunci n-am mai văzut-o niciodată!
mâna începe să fie şi unde nu este
nu cumva e semn că trebuie să mor?
e viaţă pre moarte călcând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu