. " Treptele din faţa casei " de Cornel Mihai Ungureanu .
Aveam de ceva vreme cartea asta în pc, mi-am luat-o de pe LiterNet.ro... Cu ceva timp în urmă am început-o, apoi am lăsat-o, nu-mi prea plac mie cărţile electronice. Aseară, făcând oleacă de curăţenie prin foldere (că slavă Domnului am destule!) am deschis cartea şi m-am apucat să o citesc.
Am stat cu ochii pironiţi în ecran de la 12:05 până la 02:34, până am terminat de citit, alături de un pahar plin pe jumătate cu Pepsi (ca acum. Deh, când ai un viciu, ai şi gata!) şi ţinând pe repeat melodia lui Adrian Sina, "Angel" (tot ca acum), după o oră şi jumătate de Cargo-"Dacă ploaia s-ar opri". Nici măcar nu-mi place melodia asta.
În volum sunt scrisori publicate şi neplubicate ale autorului în "Dilema", care avea de fiecare dată o temă nouă. Ungureanu ne povesteşte cum era oraşul, cât de drăguţi sau încăpăţânaţi erau cetăţenii, etapele pe care le-a trecut până să ajungă la o anumită maturitate. Apare, de asemenea, în multe dintre scrisori, sora autorului, Corina, de care acesta este foarte ataşat.
Cornel Mihai Ungureanu este unul dintre modelele mele în domeniul jurnalisticii. Poate şi pentru că "nu voi face niciodată compromisul de a vă scrie ce vreţi să citiţi". Nici mie nu-mi surâd compromisurile. Aş spune chiar că le urăsc. Nu sunt făcută pentru ele. Ori facem artă ori nu mai facem?
Despre literatura lui Ungureanu altădată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu