vaca. animalul meu preferat

Da, ştiu că e un titlu stupid, gen grupa mică, dar am tot vorbit despre vaci recent, aşa că de ce n-aş scrie câteva rânduri despre relaţia mea cu ele?

Exemplarul din fotografie, care e făcută în urmă cu vreo doi sau trei ani, este una dintre vacile mele de la ţară. Au luat-o (a se citi: au adoptat-o) ai mei pe vremea când eu încă nu eram la şcoală. Îmi amintesc perfect cum au adus-o acasă şi eu am pupat-o pe bot. Era micuţă şi pufoasă. I-am pus numele Alina, nu ştiu de ce. Poate că într-o oarecare măsură de la verbul "a alina".
O iubesc mult. Sunt super ataşată de ea. O simt foarte bine. E de ajuns să o priveşti o dată în ochi ca să observi/simţi/cunoşti sufletul-grup. Este atât de dulce când vine cu capul ridicat la mine ca s-o mângâi pe gât şi apoi se lasă cu capul pe mâna mea. Cam aşa arată o îmbrăţişare de-a noastră.
Şi e aşa... într-un fel ca mine. Ne asemănăm oarecum. Una dintre caracteristicile Alinei este ambiţia, dacă se poate spune asta despre o vacă. Cu toţii ştim că animalele au doar senzaţii puternice, nu sunt apte pentru gânduri deocamdată. Nu au un Eu. Şi uneori pare sensibilă.
Vacile ating în medie vârsta de 25 de ani. Alina a parcurs jumătate şi nu cred c-o mai duce mult. Mă tem puţin de momentul când corpul ei va fi părăsit şi se va descompune.