cum se scrie o carte?

De câţiva ani e o modă să scrii. Cărţi. N-ai ce face şi vrei să te dai interesant şi deştept? Scrii. Publici la diverse edituri, care oricum nu sunt elitiste, de cele mai multe ori pe banii alor tăi. Ai tăi care sunt mândri nevoie mare de preocupările odraslei. Dai sfoară-n ţară că "uite, băăăi, eu am la activ o carte", plăteşti pe cineva să facă o recenzie bună şi gata. Te autoproclami scriitor. Şi uite aşa s-au umplut şi real life, şi virtual life de nenumărate căcaturi pe care e pusă eticheta de "text literar". Întrebare pentru aşa-zişii scriitori: voi staţi bine cu căpuţu'? V-aş duce într-un lagăr de concentrare similar lui Auschwitz şi aş urma modelul doctorului Menghele, făcând experimente pe voi.
Cum se scrie o carte adevărată? Nu e greu deloc, sunt nişte reguli simple, pe care le poate respecta orice om ambiţios şi serios.
1. Înveţi perfect limba în care scrii.
2. Îţi rezervi nişte ani în care nu scrii nimic altceva decât exerciţii literare, la finalul cărora să ai tehnica în vârful degetelor.
3. Citeşti mult, foarte mult, exagerat de mult. Nu te opreşti din citit.
4. Nu scrii despre ceva ce n-ai trăit. Adică, dacă eşti virgin, nu scrii scene de sex.
5. Trebuie să ştii de toate. Absolut de toate. Să te duci pe oriunde, să fii curios, să cunoşti, să comunici, să ai curaj, să nu-ţi fie ruşine de nimic.
6. Să ai atitudine!
Îmi scot pălăria în faţa celor care se ghidează după aceste criterii, care au făcut din ele un crez!
[Pagina de Facebook a blogului aici. ]