descoperire

Încă o zi când urăsc România. De ce? Să vă povestesc.
Cam acum o săptămână mi-am cumpărat revista şcolii. Am luat-o dintr-un singur motiv, pentru că apar şi eu pe copertă şi semnez două poeme din ea. Astăzi m-a lovit un meteorit şi am deschis-o.
Ce mă enervează:
1. Mi-au fost modificate poemele. Mi-au pus nişte diacritice aiurea, de nu mai are poemul nici un fel de coerenţă, mi-au pus la toate versurile literă mare, mi-au schimbat aşezarea în pagină, mi-au adăugat semne de punctuaţie. Mi-au stricat munca de tot. Nu e vina mea că nu ai ei în calculator program de diacritice. Şi de ce nu au lăsat exact cum am scris eu? Am mai spus-o şi o repet : NU vreau să-mi modifice nimeni versurile fără acordul meu!!! Am refuzat scriitor mare, George Tei, când a încercat să spună că trebuie schimbat ceva, dar nişte simpli profesori de limba şi literatura română. Asta e! M-a făcut mama mai pretenţioasă când vine vorba de frumos. Unde mai e originalitatea scriitorului, cum să se mai înţeleagă mesajul scriitorului, povestea poemului cum să mai fie aceeaşi dacă se găseşte fitecine să modifice? Vreau să ştiu şi eu dacă la Eminescu modifică cineva ceva. La 15 ani şi jumătate, cu numeroase premii la concursuri şi olimpiade de limba română, consider că ştiu destul de bine gramatica şi partea de literatură, încât să-mi permit să mă joc cu cuvintele cum vrea sufleţelul meu.
2. M-au pus pe aceeaşi pagină cu clasa a 4-a. Cu două compuneri care încep aşa : "Într-o zi de primăvară, un cocoşel stătea la umbra unui copac." şi "Flavia era o prinţesă din cale-afară de pofticioasă.". Chiar meritam asta? O amestecătură jalnică, punând poezie şi proză pe aceeaşi pagină. Poemele mele stau înghesuite, normal, ca să aibă bebeluşii de la a patra loc să se desfăşoare. La una din poezii am trimis şi grafică. Ei bine, apare pe pagină cât un pătrăţel din caietul de mate. În desenul ăla ideea era să se vadă liniile şi parcursul lor, care, logic, trebuie interpretat de privitor. Împreună cu versurile, desigur. În numărul trecut al revistei, am publicat două sau trei, nu-mi amintesc exact, poezii poentru copii, cu rime. Ceva cu un leu şi o lalea, un crin. Deci ceva ce nu trebuie să gândeşti, doar să asculţi. Atunci mi-au făcut o pagină doar pentru mine. Bizară treabă.
3. De ce a trebuit să aflu din revistă de cele 4 activităţi făcute în şcoală care includeau poezie? Nasol moment...
4. Dacă e revistuţa elevilor, de ce semnează şi profesorii în ea?
5. Dacă tot vă pretindeţi jurnalişti, nu omiteţi, domne, cel mai important lucru pe care trebuia să-l scrieţi în articol.
Îmi pare rău că trebuie să fac de râs o parte din colectivul şcolii unde am terminat. Dar, pe bune, asta se numeşte DEZORGANIZARE. Încă o dată, m-au dezamăgit. Sau poate că cer eu prea mult.

Şi, promit că mâine, după examenul la mate, o să postez aici unele dintre comentariile scriitorilor adevăraţi, ca să vadă toată lumea cine mă comentează pe mine. Pentru că m-am enervat şi nu suport să-mi zică toţi nepricepuţii ce cred ei. Dacă mi-ar fi spus-o ca cititori, aş fi acceptat. Dar ca specialişti, nuuuuuuuu!!!

P.S. : Cum să îi ceri elevului să fie nu ştiu cum, dacă tu nu-i poţi fi un exemplu?
P.S. 2 : Nu sunt superficială să cred că dacă un om a publicat un volum şi un anonim i-a făcut o cronică, este scriitor adevărat.