. " Jurnalele Vampirilor 1: Trezirea " de L. J. Smith .
Niciodată nu m-au pasionat vampirii, nu am avut vreun interes exacerbat faţă de ei.
La sfârşitul clasei a opta, cu vreo săptămână înainte de examene am făcut varicelă şi toată săptămâna respectivă am lenevit acasă; am văzut filmul "Interviu cu un vampir", după romanul omonim al Annei Rice - mi-a plăcut, aşa că am hotărât să urmăresc serialul "The Vampire Diaries". Plus că îl urmărea şi o colegă şi-mi tot spunea cât de tare e. La început am fost atentă la acţiune, apoi am privit pentru că-mi plăcea actorul ce interpreta rolul lui Damon, Ian Somerhalder, apoi m-a plictisit îngrozitor şi am renunţat la episodul 14 al primului sezon. Şi oricum era mult mai slab ca "Interviu cu un vampir".
Cum vampirii sunt în vogă şi majoritatea adolescenţilor au o perioadă pe care şi-o dedică acestui subiect, toate materialele de referinţă sunt parcurse de ei cu atenţie. Cei mai mulţi dintre cunoscuţii mei ştiu fiecare secvenţă din "The Vampire Diaries"; am citit zeci de recenzii despre cărţile lui L. J. Smith.
De câteva zile, am tot văzut-o pe Ella cu volumele după ea - cum prinde câte-un minut liber, îşi aruncă ochii-n carte. Ca să putem discuta asupra fenomenului, este musai să ştiu şi eu povestea, prin urmare astăzi, între şcoală şi vizita unor rude, am citit "Trezirea", prima parte a "Jurnalelor Vampirilor".
Cartea îi este superioară filmului, însă asta nu înseamnă că-i o carte bună. Scriitoarea americană nu are tehnică - v-am zis că nu-mi plac americanii, nu? eu votez pentru ruşi!, se vede că scrie pentru a vinde, este foarte superficială şi anostă.
Nu recomand. Dar, în fond şi la urma urmei, mai bine să citiţi prostiile astea decât să nu citiţi deloc.
Aici Pagina de Facebook a blogului, unde postez mai des. Daţi un like şi veţi fi la curent cu noutăţile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu