miercuri, 25 mai 2011

Povestea unei perechi de ochi

Primul a fost O. A apărut exact când nu trebuia.De fapt, când trebuia, doar că rolul său a fost puţin potrivnic.A reuşit să mă introducă cu linişte şi cu puţine apăsări în realitate.A reuşit să-mi dea seama că pot să iau şi singură decizii, că sunt mare, că uneori e important să te izolezi, pentru a putea fi capabil să o iei de la capăt.După ce fusese suportul meu moral ceva timp, a venit şi ziua în care a plecat.Şi când a plecat a fost greu, foarte greu.Vreo două luni parcă am fost pe altă planetă.Deşi a trecut mult timp de atunci, încă mă mai enervez teribil când îmi amintesc că O a plecat!

Al doilea este W. Cu el m-am jucat doar în spaţiul virtual.A venit şi s-a dus ca o furtună.Scria nişte texte superbe, azi îmi pare rău că nu am păstrat niciunul.A fost de aceeaşi părere cu mine, şi anume că fetele au nevoie de bărbaţi.Fără îndoială, W este un intelectual.Unul pe care am vrut să-l cunosc în spaţiul real, dar am realizat ce pericol mare mă păştea, dacă ne vedeam, şi am pus capăt dorinţei.

Al treilea este A şi are oarece legături cu O. Nu l-am cunoscut foarte bine, dar atât cât îl ştiu este un băiat ok, practic şi face ceea ce îşi doreşte, lucru pe care îl admir la el.M-a învăţat că totul se învârte în jurul fericirii propriei persoane şi că lucrurile bune se iau cu linguriţa.Ceea ce m-a enervat/deranjat la A a fost că era prea ocupat să-şi povestească problemele şi cu greu îl convingeai să se oprească.Însă atunci când asculta, era cel mai bun ascultător.Şi îi mulţumesc că a avut înţelepciunea să îmi taie una din aripi exact când eram în culmea visului!

Al patrulea este I. Cu el îmi descarc problemele.Cu el discut orice, fără prejudecăţi, fără temeri.Mi-ar fi un frate extraordinar!Ne înţelegem foarte bine...dar, dar atât! Nu cred că am putea avea vreun viitor ca şi cuplu... mă opresc aici, până nu încep să plâng.

Al cincilea este D. Încă o îndrăgosteală amară.Cam ca la O.De mult timp visam la un tip ca el.Şi a sosit! A fost alături de mine, m-a învăţat lucruri minunate, mi-a dat sfaturi, mi s-a povestit.El nu m-a părăsit.Eu l-am prăsit pe el, pentru nimic.Am ales calea dreaptă, adică acea cale care nu ne va duce spre probleme.Ştiu că o să-mi fie greu să trec peste, dar asta e! Punem punct şi o luăm de la capăt cu capul sus! Nu este sfârşitul lumii! Cert e că niciunul nu îl vom uita pe celălalt prea curând.

O, A şi D sunt cei pe care i-am privit ca pe nişte potenţiali iubiţi. W şi I sunt un fel de mofturi.Nişte mofturi fără sens, care totuşi există.Hmmm, şi aşa îmi vine uneori să-mi dau palme!!!

Rămân la veche mea opţiune : bărbaţi, nu băieţi.Şi în alegerea asta mă potrivesc cu A, căruia îi plăceau femeile, nu fetele.Sunt de părerea asta din trei motive :
1.Cu bărbaţii pot să vorbesc şi am multe de învăţat de la ei;
2.Cu bărbaţii mă simt în siguranţă;
3.Nu vreau să-mi bat joc de băieţi.
E atât de simplă ecuaţia asta!
Acum iau o pauză mare, cât să-mi treacă toate.Pardon, toţi.

# O parte din viitorul posibil roman. :)

Niciun comentariu: