. "Verbiarium" de Valentin Dascălu .
nişte versuri reale, cărora le lipseşte muzica ritmată.
poemele mi-au plăcut ... dar am simţit că nu e ceva în regulă ... parcă voiau să strige şi nu puteau ... şi mi-a părut rău că nu pot să le ajut cumva!
aleg să reproduc câteva sintagme, decât să mai vorbesc eu despre cuvintele domnului Dascălu... :
"Linia ce ne desparte - orizont împreunând caldul cu frigul."
"Ne continuam unul în celălalt neştiind că astfel ne deformăm."
"Abia când am ajuns la graniţa dintre mine şi tine am devenit singurătate."
"Ea, plajă de amurg dantelată de valuri tăcute."
"Prin tine îmi simt putrezind temeliile."
"toţi suferim când ne topim;toţi ne topim când suferim"
"Doar grija cotidiană de-a nu suferi de frig..."
"femeile noastre orgă sunt în timp"
"Îngăduie, timpule, ridul răstignit în amurg tulburat"
"Nu este timp pentru întristare!"
"O groapă adâncă s-a surpat în tinereţe-mi!"
"Dacă nu ai fi existat nu te plângea nimeni, zgomotos, arătos, discret, elegant, ca un gest timid de înstrăinare..."
"oameni dragi de care te desparte mereu câte ceva"
"poate aveţi o iubită sau ceva asemănător."
"cobor pentru un detaliu indulgent"
"şi-a mai trecut un veac în ceaţă"
"sunt capăt de-nceput"
"Liliacul nu mai înfloreşte decât în cimitirul complet."
"ni se pregăteşte o nouă naştere"
"Pentru a ne dojeni ne-aţi fracturat destinul"
"mi-aş hrăni seminţia profundă"
"e bună şi tandreţea de împrumut"
"alintă-mă şi crede-mă o sălbăticiune blândă"
"Tu - absenţă trucată"
restul se subînţelege ... mulţumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu