Hai că s-a terminat cu zâmbetele false în ofrande de geniu !
Marile iubiri ies la suprafaţă doar în momentul în care îţi zăreşti inima alergând pe pajişti cu rochii sfâşiate.
Că m-am săturat să-mi spună inima ce să fac...
Şi încă o zi petrecută fără sfârşitul pe care mi l-ai spus mai demult,atunci când nu ştiam ce înseamnă moartea.
Ne găsim înjumătăţiţi de superbitate prin frânturi de cântări pe poezii sugrumate de săruturi anapoda prin vieţile unora cărora le pasă.
Aşa...de maci izgoniţi prin treburi de cais !
Că de dor şi de dragoste uitată-n şifonier !
Ne-am săturat de etichete jumulite...Răzbunare nu-i un consens de strategie...Hai să credem că ne-am uitat !
Să vrem să credem să putem să găsim să avem puterea să luptăm printre copilării de genul roz din istoria versurilor cu zâmbete imense .
Amintiri prin prisme de galben.
Sunt un triunghi scalen pe care frigul îl doboară mai mult decât suferinţa în clipe de iulie .
Nu am timp să-mi imaginez un superb în creierul preluat de retină şi mă joc cu florile de pe mormântul legii rozului strălucitor .
Ador negrul în dimineţi târzii în care vântul din cameră bate spre inimi = iubiri de care ne-am atins cu chitara în parc la umbra unor ochi frumoşi.
Dorm într-o inimă desfigurată de ploi amare/dulci în clipe de singurătate-n trupuri
schizofrenice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu