O lebădă iarna

în urmă cu ceva ani, când practicam sportul de a privi la tv, am ajuns pe tvr2 şi am prins finalul unui film cu Octavian Cotescu. mi se părea că seamănă la faţă cu Nichita Stănescu, altfel de ce m-aş fi oprit la el?
m-am gândit adesea la acel final, încercând să-l reproduc în memorie. rămăsese aşa de bine impregnat.
aseară îmi căutam un film şi am dat peste "O lebădă iarna". m-a aşteptat cuminte până când a venit momentul să-l pot înţelege. timp de o oră şi jumătate nici măcar n-am clipit.
inginerul Vasile Mirea (Octavian Cotescu) se îndrăgosteşte de o balerină blondă căreia îi plăcea să i se spună domnişoara Dufy (Rodica Mureşan), întrucât dansa în "Lacul lebedelor", iar Dufy era nume de lebădă, în timp ce soţia sa era în spital. Dufy îl vizitează des, trăiesc o iubire sinceră şi puternică. vecinilor le era cunoscută drept logodnica fratelui lui Vasile, un poet boem interpretat de Florin Piersic. începuse să se ştie de relaţia dintre cei doi, dar ce nu ştia securitatea? Vasile este pus în situaţia de a alege între relaţia cu Dufy şi a fi promovat, a urca o treaptă în societate. a ales să se despartă de frumoasa blondă, rezultând sinuciderea ei - a murit pe un pat de zăpadă, în pădure.
cele două personaje principale sunt aşa diferite şi se potrivesc aproape perfect. stilul rigid al lui Vasile este îmblânzit de Dufy, care îl ajută să perceapă arta, să o simtă. fiinţa interval dintre cei doi poate fi conturată prin două coordonate: impulsul şi reciprocitatea.
nu credeam că în perioada comunistă aprigă - 1983, se pot transmite atâtea printr-un film. frumos. frumos, frumos, frumos. merită văzut, aşa că vizionare plăcută!
*în timp ce scriu, în Craiova ninge. nu că ar fi genial să ningă mult încât să mă pot sinucide şi eu lejer? 

P.S.: dacă vreţi să-mi citiţi poeziile din Ramuri, daţi un click aici