luni, 3 septembrie 2012

Codul lui Da Vinci

Nu sunt o împătimită a filmelor artistice, foarte rar văd câte unul. Nu-mi place să stau o mulţime de timp în faţa ecranului să privesc nişte chestii fără să reacţionez. Sunt dinamică.
Toată lumea vorbeşte de filmul din titlul postării, aşa că m-am hotărât să mă uit la el. Băi, e o porcărie de film. Cum aş spune despre lucrurile naşpa, e o chinezărie. Dacă sunteţi dispuşi să vă pierdeţi inutil vreo două ore jumătate din viaţă, da, urmăriţi-l.
Maxim-maxim pot să zic că vreo cinci minute din tot filmul sunt acceptabile. Actori nasoli, muzică tâmpită, scenografie la pământ, de fapt, sub pământ...
Lumea ar fi fost mai fericită dacă bugetul pentru filmul ăsta era folosit în scopuri caritabile sau orice altceva.  

Niciun comentariu: