![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQ0K4lmYmrvEg0HGxmGophdkdjGXhyphenhyphenTR4BH0fZMwojaqJQi9THNzVpcc7u7mIwKTCmiNCkZPiC-lBG2dw5a-7QRwRaHhyphenhyphenLssCfl813JKKOAxpdTtGbLvDGxfCVLL3g3E9WzfdlCLNw3Uoe/s320/vicky.jpg)
Mă tot întreb ce înălţime o avea personajul principal. Pentru că am impresia că am văzut-o de câteva ori pe stradă, în geamurile clădirilor de birouri. Era concentrată, în bocanci cu ţinte şi blugi scurţi, gata să iasă la război.
Urăsc berea.
Dacă nu mi-ar fi venit jumătate de minte la cap când am împlinit 18 ani, iar cealaltă jumătate n-ar fi ajuns vara trecută, sunt aproape sigură de faptul că volumele astea două m-ar fi trezit din prostie. Am uneori o plăcere morbidă de a-mi pune limite. Şi-mi dovedesc cât sunt de... proastă şi nu mă iert. Dar mă iartă alţii, îmi revin şi mai încerc o dată.
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLFBdV7gxvglrT0t5ufCPvR1tzCAMLek6KMVAq7Wmll6FJ4ZmuKY1IsoiJQofHdtytJq0YAetPehISUL8FHTv777CUMeno3xn4pYQ64Sq8dSpl6e4-d2f-QGE8g_AdtjOpmQnhHVsc_7Fs/s320/vicky2.jpg)
Mă găsiţi şi pe mine printre ultimele pagini ale volumului, deoarece scriitoarea a ataşat păreri ale cititorilor. Mă simt respectată, pe bune.
Îţi mulţumesc, Nemerovschi, că scrii cărţi mişto. Aş vrea să-ţi zic că te iubesc, dar ar fi de căcat. Aşa c-am să aştept să râdem împreună. Probabil pentru tot restul vieţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu