În mod normal, nu m-ar fi impresionat că o tipă de 17 ani scrie o poveste (e mult spus roman) şi o publică la o editură cum e Scrisul Românesc, dar vă spun, fără nicio ezitare sau urmă de regret, că asta e prima carte la care am plâns.
Elena Costea readuce în lumină problema relaţiilor cu diferenţă măricică de vârstă între cei doi parteneri, care, să fim oarecum serioşi, s-a dus la extrem şi comentariile de tot felul împânzesc ochii minţii. Voi vă gândiţi că Fecioara Maria avea 16 ani şi Iosif peste 50? La ei n-a zis nimeni nimic, ia mai tăceţi din gură. Subiectul mă pasionează, dacă îmi e îngăduit să o spun aşa.
Descrierile se bazează pe o memorie vizuală foarte bună şi autoarea insistă pe stările personajului principal, Ema (17), de indecizie. Nu ştie dacă îl vrea sau nu pe Brian (35) şi ceea ce înseamnă ea pentru el. Faptul că e singură şi că supravieţuieşte este deja prea mult.
Chestia cu care nu sunt de acord este americanizarea: totul se întâmplă în Londra sau Manhattan, numele personajelor...
Trecând peste greşelile de exprimare şi peste cele de tipar, pot spune că "Atracţie" este o poveste interesantă (nu bună!), care o să vă dea impulsul visării, pentru că numai visând poţi realiza ceva ce îţi doreşti.
Elena, desigur, mai are multe de învăţat în de ale scrisului, dacă vrea să meargă pe acest drum. Toţi scriitorii învaţă până mor.
Un comentariu:
draga Roxana,eu am citit aceasta carte si mi s-a parut excelenta din toate punctele de vedere , de la modul cum a fost scrisa, pana la concepte avand in vedere experienta, varsta, si mai ales sprijinul pe care l-a avut(undeva sub 0) . nu inteleg (mint,inteleg dar nu e firesc) de ce critici fara motive reale si fara a avea un rezultat cel putin la fel de bun ca al Elenei.
Trimiteți un comentariu