duminică, 30 octombrie 2011

cărţi de citit - 21

. " Veronika se hotărăşte să moară " de Paulo Coelho .

O carte care merită citită.
O carte care te face să înţelegi că pierzi fooooarte multă vreme inutil, nefăcând ceea ce îţi place cu adevărat, ci fiind un fel de roboţel, care, după ce îi apeşi butonul "start", face aceleaşi lucruri în fiecare zi. Şi asta e normalitatea. Ne străduim să fim în normalitate, neacceptând că avem şi ceva aparte, care ne face să fim speciali. Nu vrem să ne expunem părerile, deoarece alţii ar crede despre noi că suntem nebuni. Falsitate. Necredinţă.

" nebunia este incapacitatea de a-ţi împărtăşi ideile "
" nebun este cine trăieşte în propria-i lume "
" Ei cred că sunt normali, pentru că fac toţi acelaşi lucru. "
" E curios, dar depresia mea nu se manifesta niciodată în zile ca astea, înnorate, cenuşii, reci. Când vremea era aşa, simţeam că natura era de acord cu mine, îmi punea în evidenţă sufletul. "
" N-avea nici o importanţă dacă singura asistenţă era un tânăr schizofrenic; el părea să înţeleagă muzica şi doar asta conta."

Oficial > fană Paulo Coelho. Pasiune nouă!

sâmbătă, 29 octombrie 2011

DPT

De când a început Dansez Pentru Tine, am privit toate sezoanele, toate ediţiile.
Iubesc emisiunea asta, e una dintre fooooarte puţinele la care mă uit.

În sezonul ăsta ţin cu Pepe şi Andreea.
Chiar m-a impresionat cazul ei.
Părinţii ei au făcut totul, absolut totul, ca ea să danseze.
Când am văzut filmuleţul cu cazul am plâns.

joi, 27 octombrie 2011

lalalalala

e joi. s-a mai dus o săptămână.

mă obsedează nişte melodii.

aaa, şiiiii ne-a cântat şi domnul profesor de logică la chitară în orăăăăăăăăăăă.

luni, 24 octombrie 2011

cărţi de citit - 20

. " REM " de Mircea Cărtărescu .

Romanul mi-a capturat atenţia în noaptea trecută, drept pentru care acum îmi pică ochii în gură de somn.
Ce aş putea să spun?
E o carte superbă. SU-PER-BĂ!
Felul cum după o scenă de dragoste, Svetlana sălăsluieşte în braţele lui Vali să îi povestească despre copilăria ei, în special despre perioada când stătuse la mătuşa Aura şi se îndrăgostise de prietena ei, Ester, despre visele avute cu scoica lui Egor sub pernă şi despre cum, odată cu trecerea timpului, descoperă adevăratul REM.

"Nu cred că există în lume un lucru mai ridicol decât să fii poet. Ba există : să fii poetesă."
"Să-ţi propui tu, un om, o fiinţă căreia i s-a dat şansa nebunească de a exista şi de a reflecta asupra lumii, să ajungi doar un geniu este umilitor, este infim."

Îmi este deja dor de cele 15 mii de pagini pline cu "nu" ale lui Egor. Fiecare "nu" fiind simţit de autor, având câte un sens. Îmi vine poftă de scris "nu"-uri ...

duminică, 23 octombrie 2011

nimic

Brrr!!!
Deci s-a făcut un frig inimaginabil. Ieri am fost la ţară după nişte gutui şi m-am făcut ţurţure.

Am mai postat, după o lungă pauză, pe Reţeaua Literară încă un poem. A fost promovat în pagina principală a site-ului. E pentru a 11-a oară când se promovează un text publicat de mine în pagina principală.

Am primit o cerere de la domnul Dan Lupescu, repet : Dan Lupescu, de a publica poezii în revista LAMURA.
( Încă regret că acum vreun an şi jumătate am refuzat propunerea domnului Ovidiu Bufnilă de a-mi scoate o ediţie de autor a ziarului STRADA MARE ! Şi, în general, regret toate propunerile pe care le-am refuzat de-a lungul timpului!)

Când eram eu mai mică, programul de desene animate se numea Jetix, nu Disney Channel. Şi erau nişte desene foarte frumoase, nu tot felul de filmuleţe care mai de care mai fictive. Drept pentru care am să caut pe Inet desenele care mi-au plăcut mie (şi erau educative) :
Viaţa cu Louie
Ce-i cu Andy
Copiii de la 402
Fetiţele Powerpuff.

Mâine am română. Şi am o temă imensă, vreo 24 de exerciţii, la literatură. Am făcut două dintre ele şi mi-a luat o pagină de caiet mare. Deci fuck, cât am de scris!!!
Auuu, acum îmi adusei aminte că mai am şi desenul cu fluturi de făcut. Şi temă la latină. Cine m-a pus să vreau la olimpiadă?
A, da, orgoliul.

Bine! Pa!

joi, 20 octombrie 2011

miercuri, 19 octombrie 2011

--- () ---

Mă simt aiurea ...
Nu am chef de nimic.
Am tot amânat să scriu pe blog.
Posed o lene generală.
N-am scris despre omul ăla care mi-a atras atenţia la pomană, n-am mai scris la roman, n-am mai scris versuri.
N-am făcut nimic.
În ultimele zile am plecat la şcoală fără teme şă fără să învăţ.
Azi aveam lucrare la geografie şi la fizică. Abia dacă în ultimele două minute de pauză am deschis caietul. Noroc că nu am mai dat lucrările, într-un final.

Problemele de sănătate ... să se ducă ...

Vreau la mare ... îmi este dor de plajă ... de o plimbare pe plajă ... de frigul din noaptea mării ... de sunetul apei ... de visurile noastre ... de noi ... de răsărit ... de apus ... de camera de hotel ... de chitară ... de versurile veşnice ...
Vreau la mare ... îmi este dor de plajă!

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Jane Eyre şi alte însemnări

Am citit Jane Eyre acum vreo trei ani. Ieri am văzut filmul. E bun.

Ieri, împreună cu Vlad, Robert şi Cristi, ne-am învoit de la muzică să plecăm cu 20 de minute mai devreme ca să prindem autobuzul spre Craioviţa şi am stat ca proştii, repet : ca proştii, în staţie 18 minute. Am îngheţat de frig bine de tot.
Dar am ajuns, într-un final, acasă.
Mi-am pus pantalonii mei mov pufoşi, am băut un ceai fierbinte în timp ce îl citeam pe Ernest Hemingway. Ce poate fi mai frumos de atât ?

Azi fusei la o pomană. Se află acolo un nene, ţigan rudar, care avea o poveste incredibilă. Am rămas fooooarte impresionată de povestea lui de viaţă ... şi chiar mă gândesc să scriu ceva despre asta.

Mi-e somn. Dar nu mă culc.

joi, 13 octombrie 2011

ficţiune

Prima dată ... a fost O. Şi l-am iubit, l-am iubit mult. El m-a scos din cutiuţa de cristal în care trăiam. El m-a crescut mare. Când mi-am dat seama că îl iubesc ca pe un tată, a plecat de lângă mine şi a devenit îngerul meu păzitor.

Pentru totdeauna ... este A. E o fiinţă minunată! Cu el am curaj să fac de toate. Lui îi pot povesti orice. Cu el totul este perfect! Păcat că între noi s-a aşezat un fir de praf ... Poate că într-o zi vom reuşi să-l ştergem ...

În rest ... sunt mulţi cărora le cer bani sau, mă rog, alte chestii nesemnificative. Pentru că nu pot să simt pentru ei ceea ce simt pentru A. Bine, nici ei nu au calităţile lui A.
Sunt, însă, şi câteva excepţii pe care nu le pot divulga.

Un lucru e sigur . " De astăzi am un singur scop : să pun fericirea mea pe primul loc!".M-am hotărât să fiu egoistă şi profitoare. Cu cine merită. Se ştie că sunt şi oameni pentru care aş face orice. Absolut orice.

Că aşa sunt eu :
uneori stană de piatră
uneori fluture

Şi toţi ai mei ştiu asta!

P.S. > Sunt fericită! Mi-am găsit numele de scriitor, după luuungi căutări. Dar nu vi-l spun deocamdată.

miercuri, 12 octombrie 2011

cărţi de citit - 19

. " De veghe în lanul de secară " de J. D. Salinger .

În sfârşit am citit şi eu cartea asta. E superrrr !
Umorul american dă clasă tuturor cărţilor din lume. Am râs de m-am stricat.
Nu pot să mai zic nimic. Holden e un tip de 16 ani care este exmatriculat de la şcoală şi ne povesteşte ce se întâmplă cu el până ajunge acasă să afle părinţii lui de chestia asta.
Citiţi-o !!!

marți, 11 octombrie 2011

LMA !


La Mulţi Ani Sănătoşi, Luminiţa Beatrice Manea !
Tot ceea ce îţi doreşti tu să se împlinească, să fii fericită şi iubită, să iei numai note de 10!
Să creşti mare!
Te pup!


Noroc cu acel concurs de istorie ( la care, specific, am luat Premiul I, pentru că suntem bune! ) că ne-am cunoscut.

Mult, mult, muuuult succes !

luni, 10 octombrie 2011

tâmpenie la maxim

Viaţă de ... .
Deci nu suport.
M-am trezit la 8 ca să-mi fac temele la patru materii şi ca să învăţ la şase materii. Până la 11, cu grabă, făcui asta şi chiar avusei prilejul să schimb câteva cuvinte cu domnul Florin Iaru.
La 12 fără 20 fusei aranjată, mâncată, duşată şi gata de ieşit din casă. Am plecat la şcoală.
Am început orele la 12 jumătate.
Prima oră. Istorie. Practic am făcut toată ora. ( Culmea culmilor : a întrebat profesoara de ce vechii locuitori ai acestui teritoriu se numeau "geto-daci". Frate, unul n-a ştiut. Răspunsul corect (şi dat de mine, evident) : "Romanii îi numeau daci, iar grecii geţi, de aici denumirea poporului!).
A doua oră. Latină. După ce aflai că am luat 6 la testul iniţial, trecui prin nişte emoţii grozave. Ascultă două colege şi le-a dat 4 , respectiv 6. Mai răspunsei şi eu şi mă luă la ochi. Însă nu îmi puse notă. Sunt foarte stresată pentru că dau teză la latină. Şi pentru că am o singură oră pe săptămână.
A treia oră. Geografie. Ne uitarăm la un film cu apariţia Universului. Cumpărai CD-ul. În oră îmi fu prea somn ca să înţeleg ceva.
A patra oră. Franceză. Răspunsei la majoritatea exerciţiilor, citii lecţia, tradusei, făcui tema. Practic altă oră la care eu fac ora. Cu câteva minute înainte să se sune, mă luă profesoara să-mi spună că mi-a citit poemele şi că sunt talentată (şi tot tacâmul) şi îmi mai comunică un lucru care mă frapă : "Roxana, tu scrii ca un bărbat bătrân şi blazat!". Am de gândit asupra chestiei ăsteia.
A cincea oră. Logică. Îi dădu uneia 4. Când se uită profesorul în ochii mei ( şi o face destul de des) parcă mă hipnotizează. Nu ştiu de ce, însă am impresia că o să mă duc la olimpiadă.
Orele şase şi şapte. Română dublă. M-am plictisit îngrozitor. Jur! Mă plictiseşte profesoara. De fapt, nu. Mă plictisesc colegii. Eu lucram la un nivel foooarte înalt în generală. Acum , mă plictisesc.
Ajungere acasă la 8. Aflu că iar vin mătuşile şi unchii mei la mine. Nici nu apuc să-mi scot caietele din geantă că năvălesc pe uşă. Îndrăznisem chiar să-mi fac planuri de genul : astă-seară termin cartea de citit, mă uit la CD-ul de la geografie, citesc revista Terra, m-ai văd un episod, două din film. Teme nu. Învăţat nu.
M-au enervat toţi. M-a enervat situaţia în sine.
Am plâns.
Chefurile se fac, în mod normal, când a doua zi nu e aşa importantă.

Drept urmare mâine o să muncesc dublu.
Iar plâng. Şi am nevoie să vorbesc. Şi sunt o mie de cineva-uri care şi-ar dori să mă descarc lor. Dar nu.
Prefer să mă descarc în faţa acelor două persoane. Păcat că ele nu sunt disponibile aproape niciodată.
Punct. Mâine mă trezesc de dimineaţă.

P.S. : DA, ştiu că timpurile verbelor sunt vraişte !!!

sâmbătă, 8 octombrie 2011

cărţi de citit - 18

. " fratele om " de Ion Maria .

Trebuie să încep cu trei lucruri foarte importante despre autor : este contemporan, locuieşte în Craiova şi este profesor de istorie. Deci are cam toate calităţile să-mi placă.
De ziua domnului Coande ( pe care a petrecut-o în Grecia, despre asta voi detalia în altă postare ), am reuşit să mă găsesc cu domnul Maria pe străzile oraşului în contratimp ca să-mi dăruiască ultimul său volum de poezie, " fratele om ". Un titlu cel puţin şocant, dacă stăm să analizăm modul în care se comportă oamenii cu semenii lor. Un titlu ce ne trimite cu gândul la faptele bune, la optimism, la progres. Un titlu ce ne trage de urechi şi ne ţine de mână simultan.
Poemele le pot descrie în doar câteva cuvinte, deşi nu sunt deloc simple, : umilinţă, speranţă, frumuseţe, ură şi timp. Cam aşa scrie poetul în nopţile când nu are lucrări de corectat. Am să folosesc un citat din spusele domnului Coande : " Ion Maria scrie o poezie mică, dar foarte concentrată." .
Şi o scriitură care pe mine m-a zdruncinat :


fântâna

în fiecare om
Dumnezeu a pus
o fântână
din când în când
mai aruncă o piatră
în fântână
să vadă dacă apa
se tulbură
sau nu

În dedicaţia pe care mi-a semnat-o pe cărţulie, domnul Maria spunea " pentru a-i fi sprijin ". Şi mare dreptate a avut!
Trăiască profesorii de istorie care sunt poeţi!

vineri, 7 octombrie 2011

română.

Ieri ne-a adus testele iniţiale la română. Am luat 9, 60. Ocazie cu care m-am făcut de prima notă în catalog şi anume 10 la română.
Ceea ce m-a uimit foooooarte tare este că ne pune să citim un roman pe semestru. Deci mi se pare incredibil. Un roman pe semestru !?
Mama vrea să afle cum să mă facă să nu mai citesc atât de mult. Profa de română ţine cu mama.
Pentru că sunt la profil de filologie ( întrucât asta mi-am dorit!!! - ca să nu mai comenteze alţii ), mă aşteptam să ne dea de citit până ne vine rău.
Încă sunt uimită şi foarte, foarte speriată ...

miercuri, 5 octombrie 2011

rază

Admir ţiganii. Ţiganii deştepţi, frumoşi şi educaţi.
Admir familiile de ţigani, pentru că numără mulţi membri şi pentru că membrii familiei sunt foarte uniţi. Se ajută necondiţionat şi nu ţin seama de toate nimicurile care se întâmplă. Îşi sunt mereu alături, şi la bine, şi la rău.
Chiar dacă nu sunt rude, în situaţii grave se ajută.
Şi se apără cu preţul vieţii.
La români, mai rar chestii din astea.

P.S. > La iniţiala de la franceză am luat 5, 50. Ca de obicei, foarte bine la partea de literatură, prost la gramatică.
Şi la info am luat 10. Ura!

marți, 4 octombrie 2011

epuizată

Roxana nu mai are timp.
Roxana este constrânsă, dar tot ea le rezolvă pe toate în felul ei. Noroc cu muzica, care o ajută foarte mult.
După nebunia asta cu testele iniţiale, a început de ieri adevăratul coşmar : teme enorme, lecţii de învăţat imense.
La iniţiale situaţia stă cam aşa :
engleză - 4, 30. Sunt ofticată, nu mai comentez.
chimie - 6, 15 şi sunt mândră, chiar sunt mândră de notă, întrucât în generală nu am învăţat niciodată la chimie, din simplul motiv că nu mi-a plăcut. Şi nici în liceu nu o să învăţ. Cine face chimia cu doamna Priceput ştie de ce.
logică - 8, 60 . E un început bun, zic eu.
istorie - 10. Asta datorită celei mai bune echipe din istoria omenirii : Roxana şi Tudor. Ştiubei şi Mirea. ( i-am umilit pe ceilalţi, cum ar spune Horia! )
La restul încă nu am aflat.

Buuun. Încă ceva de reţinut : la mate nu se ia niciodată 10. Cel puţin dacă faci cu domnul Ionuţ Ivănescu ( care, apropos, nu a mai avut clasă de filologie de 7 ani!!!). Singurul prof care pare să fie din lumea mea e domnul de desen. Habar n-am cum se numeşte. Ne certăm şi ne împăcăm. Îmi place.
Îmi place şi de doamna de franceză.

Aflai că dau 4 teze. La română, la latină, la istorie / geografie ( loooogic că am să aleg istoria ) şi la engleză. Faza cu engleza mă enervează. Dacă voiam să dau teză la engleză mă duceam la bilingv.

După o dimineaţă agitată şi trezită devreme au urmat 6 ore (plus una şi ceva pe drum) obositoare. Acasă la 8 şi. Mess. Duş. Acum mă duc să mănânc şi probabil mă apuc de teme şi, eventual , învăţ. Pentru că mâine vreau să dorm !

duminică, 2 octombrie 2011

LMA !


Ieri, 1 octombrie 2011, a fost aniversarea domnului profesor de fizică Dorin Mătuşa.
La Mulţi Ani Sănătoşi şi Să Vă Iubească Bucuria!

Domnul Mătuşa este unul dintre puţinii profesori ce şi-au lăsat amprenta asupra elevilor. Îi mulţumim pentru că a contribuit la formarea caracterelor noastre, ne-a adus la cunoştinţă principii sănătoase şi o să ţinem mereu cont de sfaturile minunate pe care ni le-a dat.

Mătuşa Dorin este OM. Adevărat!