"Însemnările unei puştoaice: Povestiri dintr-o viaţă nu chiar atât de fabuloasă" de Rachel Renee Russell
Super, superrrr!!!
Mă caracterizează teribil de mult...
luni, 31 martie 2014
miercuri, 19 martie 2014
cărţi de citit - 80
"întoarcerea" de Hakan Nesser
Să moară Franţa de n-or fi suedezii buni la scris romane poliţiste!! Aproape că am coşmaruri de la cărţile lor.
Ce mi-a plăcut la "întoarcerea" nu a fost parcursul anchetei, ceea ce este, de obicei, partea mişto a unui roman poliţist, ci motivul din care s-au produs crimele. 3 la număr.
Soţii Jahrens au împreună o fiică, iar de la naşterea acesteia soţia nu mai acceptă să facă dragoste cu soţul, acesta fiind nevoit să îşi satisfacă nevoile la prostituate sau să îşi facă amante. O vrea pe Beatrice, care era într-o relaţie cu Leopold Verhaven, iar ea îl refuză. O omoară. Crima este pusă în spatele concubinului fetei şi acesta ispăşeşte 12 ani de închisoare. Iese şi i se pune în cârcă altă crimă, pentru care săvârşeşte aceeaşi pedeapsă. Iese şi chiar în aceeaşi zi este şi el asasinat, la rândul său, de Jahrens. Atâtea crime făcute din gelozie...
Jahrens, fiind încolţit de inspectorul-şef Van Veeteren să-şi recunoască crimele, se sinucide.
Citate:
"Avu un moment de vertij când îşi dădu seama subit de dimensiunea reală a lumii."
"întreaga lume era plină de timp. Inocenţă şi timp."
"Există un moment potrivit pentru orice."
"Nimic nu e permanent; totul este trecător, arbitrar, întâmplător şi de neînţeles."
"Şi nimic nu urăsc pe lumea asta mai mult decât lucrurile pe care nu le înţeleg!"
"Principiul de bază este echilibrul. Nu poţi să ceri mai mult de la persoana cu care discuţi decât eşti pregătit să oferi tu însuţi."
"Uneori am senzaţia că efectuarea mutării la momentul potrivit e mult mai importantă decât calitatea mutării însăşi."
Să moară Franţa de n-or fi suedezii buni la scris romane poliţiste!! Aproape că am coşmaruri de la cărţile lor.
Ce mi-a plăcut la "întoarcerea" nu a fost parcursul anchetei, ceea ce este, de obicei, partea mişto a unui roman poliţist, ci motivul din care s-au produs crimele. 3 la număr.
Soţii Jahrens au împreună o fiică, iar de la naşterea acesteia soţia nu mai acceptă să facă dragoste cu soţul, acesta fiind nevoit să îşi satisfacă nevoile la prostituate sau să îşi facă amante. O vrea pe Beatrice, care era într-o relaţie cu Leopold Verhaven, iar ea îl refuză. O omoară. Crima este pusă în spatele concubinului fetei şi acesta ispăşeşte 12 ani de închisoare. Iese şi i se pune în cârcă altă crimă, pentru care săvârşeşte aceeaşi pedeapsă. Iese şi chiar în aceeaşi zi este şi el asasinat, la rândul său, de Jahrens. Atâtea crime făcute din gelozie...
Jahrens, fiind încolţit de inspectorul-şef Van Veeteren să-şi recunoască crimele, se sinucide.
Citate:
"Avu un moment de vertij când îşi dădu seama subit de dimensiunea reală a lumii."
"întreaga lume era plină de timp. Inocenţă şi timp."
"Există un moment potrivit pentru orice."
"Nimic nu e permanent; totul este trecător, arbitrar, întâmplător şi de neînţeles."
"Şi nimic nu urăsc pe lumea asta mai mult decât lucrurile pe care nu le înţeleg!"
"Principiul de bază este echilibrul. Nu poţi să ceri mai mult de la persoana cu care discuţi decât eşti pregătit să oferi tu însuţi."
"Uneori am senzaţia că efectuarea mutării la momentul potrivit e mult mai importantă decât calitatea mutării însăşi."
duminică, 16 martie 2014
cărţi de citit - 79
"Sub aceeaşi stea" de John Green
# Mulţumesc Amalia pentru carte :*
Cancer. Copii. Îndrăgostiţi. Mi-e teamă că nu prea pot să spun mare lucru despre cartea asta. M-a enervat că s-a terminat prea repede.
Vreau continuare şi nu există.
Lumea este o fabrică de îndeplinit dorinţe. Sau nu.
Aveam impresia că sunt acolo. Când Isaac, care tocmai trecuse printr-o operaţie şi îşi pierduse ambii ochi, ţinea un discurs la prefuneraliile lui Augustus spune: "când doctorii vor veni să-mi pună ochi noi ca să pot vedea, o să le zic -- căraţi-vă de aici, nu vreau să văd lumea fără prietenul meu care a murit--", te lasă fără cuvinte. Modul lor de a face haz de necaz este aproape perfect. Umorul american este adorabil. Din nou am impresia/dorinţa vagă că o să scriu şi eu un roman. Personajul preferat din "Sub aceeaşi stea" - Peter Van Houten, scriitorul alcoolic cu probleme sufleteşti.
Vreau să trăiesc în America. Sau măcar în Marea Britanie. Mai bine nu. Vreau să trăiesc câte o perioadă în fiecare ţară. La naibă, să nu vorbesc despre mine din nou. Pa.
# Mulţumesc Amalia pentru carte :*
Cancer. Copii. Îndrăgostiţi. Mi-e teamă că nu prea pot să spun mare lucru despre cartea asta. M-a enervat că s-a terminat prea repede.
Vreau continuare şi nu există.
Lumea este o fabrică de îndeplinit dorinţe. Sau nu.
Aveam impresia că sunt acolo. Când Isaac, care tocmai trecuse printr-o operaţie şi îşi pierduse ambii ochi, ţinea un discurs la prefuneraliile lui Augustus spune: "când doctorii vor veni să-mi pună ochi noi ca să pot vedea, o să le zic -- căraţi-vă de aici, nu vreau să văd lumea fără prietenul meu care a murit--", te lasă fără cuvinte. Modul lor de a face haz de necaz este aproape perfect. Umorul american este adorabil. Din nou am impresia/dorinţa vagă că o să scriu şi eu un roman. Personajul preferat din "Sub aceeaşi stea" - Peter Van Houten, scriitorul alcoolic cu probleme sufleteşti.
Vreau să trăiesc în America. Sau măcar în Marea Britanie. Mai bine nu. Vreau să trăiesc câte o perioadă în fiecare ţară. La naibă, să nu vorbesc despre mine din nou. Pa.
miercuri, 12 martie 2014
cel mai mare regret al meu avut vreodată, deşi nu cred că "regret" este cuvântul potrivit
este că NU AM FRAŢI şi/sau SURORI.
marți, 11 martie 2014
cărţi de citit - 78
. "Povestea târfelor mele triste " de Gabriel Garcia Marquez .
Am citit-o astăzi, mai mult pe la şcoală.
E fină: tipul, în ziua în care împlineşte 90 de ani, îşi face cadou o noapte cu o virgină. Se îndrăgosteşte de ea, fiind prima dată în viaţa lui când încearcă acest sentiment. Pe toate femeile cu care se culcă de-a lungul vieţii le plăteşte, fie că sunt sau nu prostituate.
Citate:
"Morala e o chestiune de timp."
"Singurele Fecioare care au mai rămas pe lume sunteţi voi, cei născuţi în august."
"primul semn de bătrâneţe e când începi să semeni cu tatăl tău"
"Niciodată nu m-am culcat cu vreo femeie fără s-o plătesc, şi pe puţinele care nu erau de meserie le-am convins prin argumente ori cu de-a sila să primească bani chiar de-ar fi să-i arunce la gunoi."
"Oricui mă întreabă îi spun mereu adevărul: târfele nu mi-au lăsat timp să fiu căsătorit."
"Vârsta nu e cea pe care o ai, ci aceea pe care o simţi."
"Are o viaţă dublă şi noroc dublu şi-şi poate influenţa propriul destin."
"nebunii înţelepţi o iau înaintea viitorului"
"Sexul e consolarea care-ţi mai rămâne când nu-ţi ajunge dragostea."
"Stările sufleteşti i se oglindeau în felul în care dormea."
Am citit-o astăzi, mai mult pe la şcoală.
E fină: tipul, în ziua în care împlineşte 90 de ani, îşi face cadou o noapte cu o virgină. Se îndrăgosteşte de ea, fiind prima dată în viaţa lui când încearcă acest sentiment. Pe toate femeile cu care se culcă de-a lungul vieţii le plăteşte, fie că sunt sau nu prostituate.
Citate:
"Morala e o chestiune de timp."
"Singurele Fecioare care au mai rămas pe lume sunteţi voi, cei născuţi în august."
"primul semn de bătrâneţe e când începi să semeni cu tatăl tău"
"Niciodată nu m-am culcat cu vreo femeie fără s-o plătesc, şi pe puţinele care nu erau de meserie le-am convins prin argumente ori cu de-a sila să primească bani chiar de-ar fi să-i arunce la gunoi."
"Oricui mă întreabă îi spun mereu adevărul: târfele nu mi-au lăsat timp să fiu căsătorit."
"Vârsta nu e cea pe care o ai, ci aceea pe care o simţi."
"Are o viaţă dublă şi noroc dublu şi-şi poate influenţa propriul destin."
"nebunii înţelepţi o iau înaintea viitorului"
"Sexul e consolarea care-ţi mai rămâne când nu-ţi ajunge dragostea."
"Stările sufleteşti i se oglindeau în felul în care dormea."
luni, 10 martie 2014
cărţi de citit - 77
. "Magazinul magic de jucării" de Angela Carter .
Adina şi-a cumpărat o carte şi mi-a dat-o să fiu prima care o citeşte - Mulţumesc :*
La început, am crezut că este un bestseller banal, pe care îl citeşti doar ca să-l adaugi în lista de lecturi, nu ca să desprinzi ceva. Însă cu cât parcurgeam mai mult, cu atât îmi dădeam seama că mă înşelasem.
Romanul debutează cu vara în care Melanie împlineşte 15 ani şi începe să înţeleagă sexualitatea - "Era îngrozită că, mâncând prea mult, se va îngrăşa şi atunci nimeni nu se va mai îndrăgosti de ea şi va muri virgină.". Se îmbracă în rochia de mireasă a mamei sale şi reuşeşte, din greşeală, să o distrugă, crezând că asta îi va aduce ghinion mai târziu. Dimineaţa următoare, la micul-dejun, Melanie şi cei doi fraţi mai mici ai săi află vestea că părinţii lor au murit şi vor fi nevoiţi să meargă să locuiască la Londra, cu unchiul lor pe care nu îl cunoşteau, deoarece părinţii lor, care fuseseră foarte bogaţi, nu puseseră nimic deoparte. În noua lor casă, totul este groaznic: mizerie indescriptibilă, sărăcie, minţi limitate şi caractere grosolane. Victoria, având o vârstă foarte fragedă, se obişnuieşte repede cu stilul de viaţă, uitându-l cu desăvârşire pe cel vechi; Jonathon continuă să construiască corăbii în atelierul de păpuşi al unchiului Philip, singura care se adaptează greu fiind Melanie. Momentele prin care trece, maturizându-se şi înţelegând bine ce se întâmplă în jurul ei, nu le veţi afla decât citind "Magazinul magic de jucării".
Opera Angelei Carter ne aminteşte că viaţa nu e roz, că trebuie să profităm de o şansă atunci când o avem, pentru că ea nu se va mai întoarce. Şi că fiinţele umane sunt duale: uneori cred că destinul este făcut de cineva/ceva, iar alteori că îşi pot întocmi singure destinul.
Adina şi-a cumpărat o carte şi mi-a dat-o să fiu prima care o citeşte - Mulţumesc :*
La început, am crezut că este un bestseller banal, pe care îl citeşti doar ca să-l adaugi în lista de lecturi, nu ca să desprinzi ceva. Însă cu cât parcurgeam mai mult, cu atât îmi dădeam seama că mă înşelasem.
Romanul debutează cu vara în care Melanie împlineşte 15 ani şi începe să înţeleagă sexualitatea - "Era îngrozită că, mâncând prea mult, se va îngrăşa şi atunci nimeni nu se va mai îndrăgosti de ea şi va muri virgină.". Se îmbracă în rochia de mireasă a mamei sale şi reuşeşte, din greşeală, să o distrugă, crezând că asta îi va aduce ghinion mai târziu. Dimineaţa următoare, la micul-dejun, Melanie şi cei doi fraţi mai mici ai săi află vestea că părinţii lor au murit şi vor fi nevoiţi să meargă să locuiască la Londra, cu unchiul lor pe care nu îl cunoşteau, deoarece părinţii lor, care fuseseră foarte bogaţi, nu puseseră nimic deoparte. În noua lor casă, totul este groaznic: mizerie indescriptibilă, sărăcie, minţi limitate şi caractere grosolane. Victoria, având o vârstă foarte fragedă, se obişnuieşte repede cu stilul de viaţă, uitându-l cu desăvârşire pe cel vechi; Jonathon continuă să construiască corăbii în atelierul de păpuşi al unchiului Philip, singura care se adaptează greu fiind Melanie. Momentele prin care trece, maturizându-se şi înţelegând bine ce se întâmplă în jurul ei, nu le veţi afla decât citind "Magazinul magic de jucării".
Opera Angelei Carter ne aminteşte că viaţa nu e roz, că trebuie să profităm de o şansă atunci când o avem, pentru că ea nu se va mai întoarce. Şi că fiinţele umane sunt duale: uneori cred că destinul este făcut de cineva/ceva, iar alteori că îşi pot întocmi singure destinul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)