Să postez ceva îaninte să plece septembrie din calendar...
Reproduc ceea ce am scris pe Facebook :
" A mai trecut o săptămână din viaţa mea... O
săptămână în care am muncit mult, m-am distrat mult. O săptămână în care
unii oameni m-au dezgustat, iar alţii m-au impresionat maxim. O
săptămână în care am învăţat multe. O săptămâna în care mi-am amintit că
timpul relevă prietenia adevărată. O săptămână la sfârşitul căreia vărs
câteva lacrimi, aşa, ca să mă descarc de toate emoţiile, toate fricile,
tot din mine. ♥
# Mai bine regreţi ceea ce ai făcut decât ceea ce nu ai făcut! "
Şi să ataşez două link-uri :
http://www.agentiadecarte.ro/2012/09/volume-inspirate-din-creatiile-unor-autori-nascuti-in-septembrie/
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.473426519344577.104559.100000317004711&type=3
Mulţumesc tuturor! Vă pup şi vă iubesc!
Ne citim de mâine, sper, mai mult...
duminică, 30 septembrie 2012
sâmbătă, 22 septembrie 2012
miercuri, 19 septembrie 2012
o ardem intelectuali
Vă urăsc! Să nu vă simţiţi norocoşi, oricum urăsc pe toată lumea... Sunt foarte puţine persoanele pe care le iubesc (şi s-au chinuit ceva pentru asta), dar le iubesc în aşa hal încât mi-aş da viaţa pentru ele.
Mi s-a reproşat că sunt dificilă. Da, sunt dificilă, pentru că nu-mi place să fiu simplă.
După cum ştiţi, există categoria intelectualilor de carton. Eu consider că atunci când iubeşti nemărginit ceva, eşti dispui să faci (aproximativ) totul pentru chestia aia, inclusiv să plăteşti să o faci, nu să aştepţi să fii plătit.
Cel mai mult mă enervează ipocrizia lor. Şi că se laudă mereu cu ce au făcut ei. Şi că zic că fac o chestie şi apoi nu o mai fac. Şi că au fiţe de genul: "domneeeee, cum să vin eu vinerea după-amiază la un eveniment cultural? vinerea stau." sau "duminică? teatru zici? neaaah lasă" sau "a păi n-am mai citit că, nah, ştii, sunt ocupată, dar eu oricum sunt foarte deşteaptă" sau şamd.
Şi mă mai scoate din sărite modul în care ne priviţi pe noi, ceilalţi, de acolo de foarte sus de unde vă credeţi voi...
Duceţi-vă, vere, şi spânzuraţi-vă!
P.S. :
Sunt aici iar, ca un coşmar,
În faţa ta la fel ca stâncile de tare!
Hai, du-te, ţipă după ajutor
Că m-am întors înapoi în viitor…
Mi s-a reproşat că sunt dificilă. Da, sunt dificilă, pentru că nu-mi place să fiu simplă.
După cum ştiţi, există categoria intelectualilor de carton. Eu consider că atunci când iubeşti nemărginit ceva, eşti dispui să faci (aproximativ) totul pentru chestia aia, inclusiv să plăteşti să o faci, nu să aştepţi să fii plătit.
Cel mai mult mă enervează ipocrizia lor. Şi că se laudă mereu cu ce au făcut ei. Şi că zic că fac o chestie şi apoi nu o mai fac. Şi că au fiţe de genul: "domneeeee, cum să vin eu vinerea după-amiază la un eveniment cultural? vinerea stau." sau "duminică? teatru zici? neaaah lasă" sau "a păi n-am mai citit că, nah, ştii, sunt ocupată, dar eu oricum sunt foarte deşteaptă" sau şamd.
Şi mă mai scoate din sărite modul în care ne priviţi pe noi, ceilalţi, de acolo de foarte sus de unde vă credeţi voi...
Duceţi-vă, vere, şi spânzuraţi-vă!
P.S. :
Sunt aici iar, ca un coşmar,
În faţa ta la fel ca stâncile de tare!
Hai, du-te, ţipă după ajutor
Că m-am întors înapoi în viitor…
marți, 18 septembrie 2012
Joc orb
de Darie Lăzărescu
De va fi să-mi pierd lumina
ce în strugure s-a strâns,
pe sub pleoapa ta s-o stinge
steaua, de atâta plâns...
Orb sub iarbă - doar pământul
şi cu ochii-mi în adânc -
când deasupra, pe trotuare,
cerşetorii lumii plâng,
Iară tu te pierzi pe strade
ca o aripă de vânt -
nicio rază nu-i ca umbra
ce răsare din pământ.
Prinde-mă cu palma stângă
sau cu dulce dreapta ta -
De va fi să-mi pierd lumina
Ochii nu mi-i vei avea...
De va fi să-mi pierd lumina
ce în strugure s-a strâns,
pe sub pleoapa ta s-o stinge
steaua, de atâta plâns...
Orb sub iarbă - doar pământul
şi cu ochii-mi în adânc -
când deasupra, pe trotuare,
cerşetorii lumii plâng,
Iară tu te pierzi pe strade
ca o aripă de vânt -
nicio rază nu-i ca umbra
ce răsare din pământ.
Prinde-mă cu palma stângă
sau cu dulce dreapta ta -
De va fi să-mi pierd lumina
Ochii nu mi-i vei avea...
luni, 17 septembrie 2012
Prima zi de şcoală. Pentru a zecea oară.
Păr care nu stă nicicum, dimineaţă, frig.
Ni s-a schimbat directorul, acum îl avem pe Ionuţ Pătularu şi mi se pare ok. Ceea ce mi s-a părut drăguţ a fost că Olguţa a venit să ne ureze succes.
În rest, uniformă şi frig. Pa!
Ni s-a schimbat directorul, acum îl avem pe Ionuţ Pătularu şi mi se pare ok. Ceea ce mi s-a părut drăguţ a fost că Olguţa a venit să ne ureze succes.
În rest, uniformă şi frig. Pa!
duminică, 16 septembrie 2012
Boss dă BosS
N-am mai scris pentru că m-au obligat ai mei să mă duc cu ei la Ocne, ceea ce a fost cam naşpa, pentru că a fost friiiiiiiiiiiig şi eu mi-am luat două bluze cu mânecă lungă. Cum zicea Andrei: "Nuuu, Roxana, că tu te duci la mare în iulie...".
În principiu n-am făcut mare lucru, am răcit puţin şi m-am îndrăgostit de o pisică care seamănă leit cu Jana mea :x
Sunt singură acasă şi asta mă enervează într-un fel...
Pa! nu mai am chef să scriu...
A, să nu uit!!!!! => vineri, la ora 17:00, la Tradem vine Dumitru Ungureanu şi vorbeşte despre rock şi cultură în România comunistă. Să veniţi!
În principiu n-am făcut mare lucru, am răcit puţin şi m-am îndrăgostit de o pisică care seamănă leit cu Jana mea :x
Sunt singură acasă şi asta mă enervează într-un fel...
Pa! nu mai am chef să scriu...
A, să nu uit!!!!! => vineri, la ora 17:00, la Tradem vine Dumitru Ungureanu şi vorbeşte despre rock şi cultură în România comunistă. Să veniţi!
sâmbătă, 8 septembrie 2012
Nokia C3
Luaţi-vă oricare alt tip de telefon înafara de ăsta!
Eu îl am cam de zece luni, mi-a super plăcut la început, totul era mişto la el. Am vrut telefon cu butonaşe.
Cu timpul a început să facă figuri. Se albeşte ecranul pentru câteva secunde, se închide când are el chef, nu-i mai merge butonul roşu şi nu se mai încarcă, nu-şi mai ţine actualitatea la ceas. Ideea e că nu numai al meu face figuri, ci cam toate. Verişoarei mele nu-i mai merge litera V. Aproximativ toţi prietenii care au telefon din ăsta se plâng de el.
Concluzie: nu vă cumpăraţi!
http://www.gsmland.ro/telefon-mobil-nokia-c3-2817/comentarii
Eu îl am cam de zece luni, mi-a super plăcut la început, totul era mişto la el. Am vrut telefon cu butonaşe.
Cu timpul a început să facă figuri. Se albeşte ecranul pentru câteva secunde, se închide când are el chef, nu-i mai merge butonul roşu şi nu se mai încarcă, nu-şi mai ţine actualitatea la ceas. Ideea e că nu numai al meu face figuri, ci cam toate. Verişoarei mele nu-i mai merge litera V. Aproximativ toţi prietenii care au telefon din ăsta se plâng de el.
Concluzie: nu vă cumpăraţi!
http://www.gsmland.ro/telefon-mobil-nokia-c3-2817/comentarii
miercuri, 5 septembrie 2012
cărţi de citit - 40
. "Istanbul" de Orhan Pamuk .
Cartea e o adevărată declaraţie de dragoste a lui Orhan Pamuk către oraşul vieţii sale, Istanbul.
Merită citită, e cerebrală la modul senzual.
"Primul lucru pe care l-am învăţat la şcoală a fost că unii oameni sunt proşti, iar al doilea, că alţi oameni sunt şi mai proşti decât primii."
Cartea e o adevărată declaraţie de dragoste a lui Orhan Pamuk către oraşul vieţii sale, Istanbul.
Merită citită, e cerebrală la modul senzual.
"Primul lucru pe care l-am învăţat la şcoală a fost că unii oameni sunt proşti, iar al doilea, că alţi oameni sunt şi mai proşti decât primii."
marți, 4 septembrie 2012
luni, 3 septembrie 2012
Codul lui Da Vinci
Nu sunt o împătimită a filmelor artistice, foarte rar văd câte unul. Nu-mi place să stau o mulţime de timp în faţa ecranului să privesc nişte chestii fără să reacţionez. Sunt dinamică.
Toată lumea vorbeşte de filmul din titlul postării, aşa că m-am hotărât să mă uit la el. Băi, e o porcărie de film. Cum aş spune despre lucrurile naşpa, e o chinezărie. Dacă sunteţi dispuşi să vă pierdeţi inutil vreo două ore jumătate din viaţă, da, urmăriţi-l.
Maxim-maxim pot să zic că vreo cinci minute din tot filmul sunt acceptabile. Actori nasoli, muzică tâmpită, scenografie la pământ, de fapt, sub pământ...
Lumea ar fi fost mai fericită dacă bugetul pentru filmul ăsta era folosit în scopuri caritabile sau orice altceva.
Toată lumea vorbeşte de filmul din titlul postării, aşa că m-am hotărât să mă uit la el. Băi, e o porcărie de film. Cum aş spune despre lucrurile naşpa, e o chinezărie. Dacă sunteţi dispuşi să vă pierdeţi inutil vreo două ore jumătate din viaţă, da, urmăriţi-l.
Maxim-maxim pot să zic că vreo cinci minute din tot filmul sunt acceptabile. Actori nasoli, muzică tâmpită, scenografie la pământ, de fapt, sub pământ...
Lumea ar fi fost mai fericită dacă bugetul pentru filmul ăsta era folosit în scopuri caritabile sau orice altceva.
duminică, 2 septembrie 2012
cărţi de citit - 39
Însemnări târzii de lectură
- ce mi-a atras atenţia în vara 2012 -
"Jurnal cubanez. Însemnări din Absurdistan" de Marcel Răduţ-Selişte
În urma unei alegeri a asociaţiei Pro Democraţia, preotul Selişte a mers în Cuba comunistă a clanului Castro pentru a-i cunoaşte şi ajuta pe cetăţeni. Descrierea neajunsurilor şi a libertăţii (nu daţi cu pietre în mine că am zis aşa!) evanescente este echivalentă cu starea de lucruri din România anilor 1980. Credinţa unora este dusă la extrem, iar puterea de combatere se rezumă la exigenţa numerelor.
"Întoarcerea" de Florin Oncescu
Proza atentă a lui Florin Oncescu aduce în lumină o altă identitate de care ne temem. Îndrăznesc să spun că este o proză a speranţei, ce dezleagă mistere neobservate încă. Ochiul care nu are nevoie de ochelari, deci care nu este afectat de aceştia, ştie să susţină pastila realităţii ca argument recolorat mereu. Să ne întoarcem în literatură, în avioane, în profesie, să ne întoarcem în noi.
"Perimetrul cuştii" de Leo Butnaru
Jurnalul kaki din anii 1972-1974 şi jurnalul "continuator" al perioadei 1974-1978 formează volumul "Perimetrul cuştii", un titlu al nevoilor. Cei doi ani de pregătire în uniformă sunt înţesaţi cu evadări în lectură, producând reflecţii estetice, conturând autodepăşirea fiinţei privată de accese eroice, dar nu şi de blestemata rază de soare. Următorii patru ani par conduşi de unicul scop al marii literaturi, unde se sacrifică şi sunt sacrificaţi toţi păgânii epocii pământene.
"Am ales teatrul" de Maria Filotti
Artista poporului din Republica Populară Română şi-a scris memoriile în perioada iulie 1953 - august 1956, unde relatează în mod cronologic parcursul propriei activităţi în domeniul cultural, dar şi consideraţii asupra stării de lucruri autohtone, începând cu momentul în care domnişoara Filotti merge la liceu, până la ultimele sale reprezentaţii. Bucuria de a face teatru, sacrificiile materiale şi psihologice de care dau dovadă artiştii timpului reflectă pasiunea. Atunci când iubeşti nemărginit ceea ce faci, eşti în stare să plăteşti pentru a face, nu a aştepta să fii plătit. Simpla şi sincera apreciere, dorinţa perfecţiunii, studiul continuu şi energia duc la împlinirea personală şi la împlinirea totului al cărui membru eşti.
"Voiaj de nuntă" de Nicolae Dimitriu
Proza umoristică ce descreţeşte frunţile denotă un cert talent literar, dar şi o experienţă bogată de viaţă. Altfel, ea poate fi folosită şi ca armă pentru a atrage cititori în lumea fascinantă a literaturii, renunţând la plăcerile de moment în favoarea unui confort intelectual şi a unor efecte spirituale ce dăinuie în timp. Să dăm drumul hohotelor de râs!
"Împreună dumiriri pe Cale" (vol. IV) de Monahia Siluana Vlad
Undeva, pe Internet, măicuţa Siluana primeşte întrebări despre orice: de la căutări duhovniceşti până la sexualitate. Răspunde după puterile sale şi după cum îşi dă seama de înţelegerea şi pragul la care se află cel curios. Scrisorile şi răspunsurile sunt culese în volum, ceea ce ne împlineşte pe noi, cei ce nu avem curajul de a ne spune povestea, de a întreba, prin găsirea liniştei, dezvoltării credinţei, dar, mai ales, a puţinii înţelegeri după îndemnul "Crede şi nu cerceta!". Cel puţin eu am nevoie de acea raţiune în tot, adăugând astfel încă un păcat pe listă.
Printre altele, mai recomand şi:
"Jurnalul Satanei" de Leonid Andreev
"Ole! Espana" de Adrian Marino
"Pagini memorialistice" de Ion Zamfirescu
"Tainele inimei" de Cristian Teodrescu
"Între istorie şi judecata posterităţii" - dialog între Flori Bălănescu şi Alexandru Budişteanu
"Viaţa mea. Mărturia mea" de Părintele Adrian Făgeţeanu
- ce mi-a atras atenţia în vara 2012 -
"Jurnal cubanez. Însemnări din Absurdistan" de Marcel Răduţ-Selişte
În urma unei alegeri a asociaţiei Pro Democraţia, preotul Selişte a mers în Cuba comunistă a clanului Castro pentru a-i cunoaşte şi ajuta pe cetăţeni. Descrierea neajunsurilor şi a libertăţii (nu daţi cu pietre în mine că am zis aşa!) evanescente este echivalentă cu starea de lucruri din România anilor 1980. Credinţa unora este dusă la extrem, iar puterea de combatere se rezumă la exigenţa numerelor.
"Întoarcerea" de Florin Oncescu
Proza atentă a lui Florin Oncescu aduce în lumină o altă identitate de care ne temem. Îndrăznesc să spun că este o proză a speranţei, ce dezleagă mistere neobservate încă. Ochiul care nu are nevoie de ochelari, deci care nu este afectat de aceştia, ştie să susţină pastila realităţii ca argument recolorat mereu. Să ne întoarcem în literatură, în avioane, în profesie, să ne întoarcem în noi.
"Perimetrul cuştii" de Leo Butnaru
Jurnalul kaki din anii 1972-1974 şi jurnalul "continuator" al perioadei 1974-1978 formează volumul "Perimetrul cuştii", un titlu al nevoilor. Cei doi ani de pregătire în uniformă sunt înţesaţi cu evadări în lectură, producând reflecţii estetice, conturând autodepăşirea fiinţei privată de accese eroice, dar nu şi de blestemata rază de soare. Următorii patru ani par conduşi de unicul scop al marii literaturi, unde se sacrifică şi sunt sacrificaţi toţi păgânii epocii pământene.
"Am ales teatrul" de Maria Filotti
Artista poporului din Republica Populară Română şi-a scris memoriile în perioada iulie 1953 - august 1956, unde relatează în mod cronologic parcursul propriei activităţi în domeniul cultural, dar şi consideraţii asupra stării de lucruri autohtone, începând cu momentul în care domnişoara Filotti merge la liceu, până la ultimele sale reprezentaţii. Bucuria de a face teatru, sacrificiile materiale şi psihologice de care dau dovadă artiştii timpului reflectă pasiunea. Atunci când iubeşti nemărginit ceea ce faci, eşti în stare să plăteşti pentru a face, nu a aştepta să fii plătit. Simpla şi sincera apreciere, dorinţa perfecţiunii, studiul continuu şi energia duc la împlinirea personală şi la împlinirea totului al cărui membru eşti.
"Voiaj de nuntă" de Nicolae Dimitriu
Proza umoristică ce descreţeşte frunţile denotă un cert talent literar, dar şi o experienţă bogată de viaţă. Altfel, ea poate fi folosită şi ca armă pentru a atrage cititori în lumea fascinantă a literaturii, renunţând la plăcerile de moment în favoarea unui confort intelectual şi a unor efecte spirituale ce dăinuie în timp. Să dăm drumul hohotelor de râs!
"Împreună dumiriri pe Cale" (vol. IV) de Monahia Siluana Vlad
Undeva, pe Internet, măicuţa Siluana primeşte întrebări despre orice: de la căutări duhovniceşti până la sexualitate. Răspunde după puterile sale şi după cum îşi dă seama de înţelegerea şi pragul la care se află cel curios. Scrisorile şi răspunsurile sunt culese în volum, ceea ce ne împlineşte pe noi, cei ce nu avem curajul de a ne spune povestea, de a întreba, prin găsirea liniştei, dezvoltării credinţei, dar, mai ales, a puţinii înţelegeri după îndemnul "Crede şi nu cerceta!". Cel puţin eu am nevoie de acea raţiune în tot, adăugând astfel încă un păcat pe listă.
Printre altele, mai recomand şi:
"Jurnalul Satanei" de Leonid Andreev
"Ole! Espana" de Adrian Marino
"Pagini memorialistice" de Ion Zamfirescu
"Tainele inimei" de Cristian Teodrescu
"Între istorie şi judecata posterităţii" - dialog între Flori Bălănescu şi Alexandru Budişteanu
"Viaţa mea. Mărturia mea" de Părintele Adrian Făgeţeanu
sâmbătă, 1 septembrie 2012
Salutare!
Sunt din nou la butoane şi am multă energie!
Fiind prima zi din septembrie se cuvine să vă dau spre ascultare melodia asta:
http://www.youtube.com/watch?v=SbT-9_mdx8c
şi să îi urez lui Michael Astner: La mulţi ani sănătoşi, plini cu zâmbete şi inspiraţie!
În ciuda hitului, eu în vara asta am dormit mult şi bine. Cine vrea poze, am două albume pe Facebook: "Avem talent!" şi ".modo di essere.". În rest, am citit, am scris, am râs.
Fiind prima zi din septembrie se cuvine să vă dau spre ascultare melodia asta:
http://www.youtube.com/watch?v=SbT-9_mdx8c
şi să îi urez lui Michael Astner: La mulţi ani sănătoşi, plini cu zâmbete şi inspiraţie!
În ciuda hitului, eu în vara asta am dormit mult şi bine. Cine vrea poze, am două albume pe Facebook: "Avem talent!" şi ".modo di essere.". În rest, am citit, am scris, am râs.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)