Tocmai am terminat de citit "Pasărea spin" de Colleen McCullough şi nu înţeleg ceva: de ce un bărbat în toată firea ar creşte o fetiţă, ar fi sprijinul unei adolescente, pentru a crea femeia de care să se îndrăgostească şi pe care să o iubească necondiţionat & nelimitat pentru tot restul vieţii? de ce? Sunt incapabilă să înţeleg un astfel de bărbat. Vreau să spun că o cunoaşte pe tipa respectivă de când s-a născut, îi ştie reacţiile, modul de a gândi, totul... Nu prea mai are ce să-i ofere. Pe de altă parte, nici pe tipă n-o înţeleg. Eu nu m-aş putea îndrăgosti de cineva care m-a crescut, m-aş simţi jenată de toate momentele când "eram mică şi proastă", de faptul că mi-ar şti circa toate dedesubturile. Bine, o îndrăgosteală prostească din aia de adolescentă pe care o ştii doar tu nu se pune. Însă eu nu-s capabilă nici de aia. Iubesc toate persoanele pe care le cunosc, în felul meu, dar le iubesc (cum zicea Paler în "Avem timp" : "Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu/Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.").
Până la următoarea paranteză vă las cu imnurile verii:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu