[un poem drăguţ al lui Alexei Vakulovski aici]
Pe drum, când mă întorceam azi acasă de la şcoală, mă întâlnii cu domnul Aurelian Zisu. Şi-mi relată aşa (după ce îmi primii porţia de pupici + îmbrăţişări): "Roxana, chiar voiam să te văd. Ţi-am citit poeziile de prin reviste şi din antologie. Îmi plac. Tu chiar ai talent. Se vede că în tine e ceva bun. Continuă. Dar învaţă să-ţi pui în valoare şi feminitatea. Încearcă să scrii şi mai diferit, nu te mai apleca spre mode. Moda trece. Mai sună-mă!".
Cum să nu-ţi încapi în piele de bucurie, cum?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu