L-am văzut prima dată la "Mondenii", adoram scheciurile cu familia Emonescu. L-am găsit apoi la "În puii mei", unde continua în acelaşi stil, parodiind persoanele publice. Printre personajele mele preferate se numărau Mircea Dinescu, Naomi şi Connect-R. L-am urmărit în vreo două ediţii ale show-ului "România dansează", unde face pe juratul, fiind aproape la fel de exigent precum a fost/este cu el însuşi. Toate episoadele din videoblog egalează un exerciţiu superb de creaţie.
Mi-a plăcut teribil proiectul lui cu Teatru TV. A readus teatrul în case, ca-n vremea comuniştilor. Sper că respectivele comedii au convins lumea că nu este o pierdere dacă îşi cumpără bilet şi merg la teatru. Am văzut "O noapte furtunoasă", cu aceeaşi actriţă în rolul Vetei ca în versiunea Naţionalului craiovean, Cerasela Iosifescu - una dintre cele mai flexibile actriţe, după părerea mea. Piesele "Pijamale" şi "Doctori de femei" m-au făcut să-l îndrăgesc pe Adrian Titieni, iar la "Bani din cer" am râs cât pentru două săptămâni, este favorita mea.
Povestea lui Bendeac m-a mişcat: la 16 ani dădea autografe imaginare, citea în draci cărţi de teatru/actorie şi îşi saluta publicul imaginar. Visa să facă teatru şi televiziune.
Am observat la el un maxim de profesionalism, ceea ce lipseşte cu desăvârşire majorităţii artiştilor. Îl apreciez pentru cât de mult munceşte mereu şi pentru determinarea sa şi pentru puterea sa de creaţie. Echidistanţa cu care tratează orice lucru, sinceritatea şi talentul mă fac să spun că, deşi are doar 30 de ani, Mihai Bendeac este un mare actor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu