O dimineaţă splendidă. M-am trezit că mă enerva telefonul, suna de prea multe ori. (De parcă nu eu îl puneam să sune).
Trebuia să ajung la Teatru (Naţional "Marin Sorescu", Craiova). Mă duse tata până în apropiere. Pe drum discutarăm o chestie pe care o scriu după.
Intru eu în librăria de la parterul Teatrului, Thalia, să întreb de o carte. Când vă duceţi acolo să vă luaţi portavoce, librara nu aude. M-a confundat cu o studentă de la Litere şi mi-a urat succes şi toate cele.
Ocolesc Teatrul să intru pe la sala I.D. Sîrbu. Trece pe lângă mine actorul Nicolae Poghirc. "Oo, domnişoara Ştiubei!", îmi zice... Mă lasă cu gura căscată. Mă întorc speriată. "Frate, ce se întâmplă?", îmi spun. Îl întreb de unde mă cunoaşte. Dumnealui îmi răspunde că îmi urmăreşte activitatea pe Facebook. "Doamne, ce bine că am Facebook!" :)) Pleacă grăbit. Rămân uimită pentru încă mult timp.
Urc la biroul domnului Coande. Acum ştiu unde e.
Pe 21 ianuarie 2011, deci în urmă cu un an fără o zi, am bântuit prin Teatru cam 10 minute să găsesc biroul. Şi anul trecut nu avea colegă de birou. Am făcut cunoştinţă cu colega până a mers dumnealui după invitaţii. Îmi place că îi place Leonard Cohen.
Se întoarce. Intră BOROGHINĂ în birou. "Al cui e copilul ăsta?" Răspuns Coande : "Al meu!". Tare sau ce?
Apropo, BOROGHINĂ îmi spuse că arat de 12 ani pe scaun. Eu am 16. Hihi, ce tânără sunt!
Anul trecut m-am mai întâlnit cu dumnealui şi l-am felicitat pentru activitate. Probabil că nu îşi mai aminteşte. Atunci cred că păream mai băbuţă. Eram în picioare, mi-a sărutat mâna. Clar, eram băbuţă.
Domnul Coande m-a prezentat ca fiind "o tânără poetă, viitoare scriitoare". Din nou : Tare sau ce?
L-am cunoscut personal şi pe actorul Mircea Tudosă, care este şi un om super.
Apoi, la şcoală. Pe drum mă sună Cătălin Ene, realizatorul emisiunii "Oameni aparte" de la Oltenia 3tv. Emisiune la care am fost invitată să vorbesc despre poezie şi chestii de cultură.
Ok. Tata era de acord să mă duc, mama nu. Până la urmă nu mă duc, dar mi-ar fi plăcut foarte mult. Adică, ce puii mei, câţi adolescenţi talentaţi mai sunt invitaţi la tv pentru promovare etc. ?
Dar, mă rog, asta e. Oricum, mi s-a spus că sunt apreciată pentru ceea ce pun pe hârtie. E de bine...
La şcoală : o zi obişnuită cu obişnuita plecare de la muzică (a găştii din Craioviţa) pe motiv că pierdem autobuzul. Ne-am distrat teribil la fizică.
E deja 18:02 şi îmi e somn. Nu ştiu.
Deşi am chef numai să stau în pat şi să citesc, mâine trebuie să ajung pe la ţară... Apoi la ziua unui prieten ...
Şi DA. Nu am mai făcut sportul ăsta de mult timp. (Oare asta înseamnă că m-am mai maturizat?) Da. Mă încred că îi cunosc pe oamenii despre care am scris azi. Şi că şi dumnealor mă cunosc pe mine. Zâmbetul înfloreşte în colţul buzelor.
Să creştem mari!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu