luni, 2 ianuarie 2012

nu ştiu ce titlu să pun

Băi, cică a fost cutremur în Craiova... Vere, io am fost nesimţită la ora aia. Văzui pe feisbuc un comentariu haios, pe care îl reproduc aici : " Cu voi craiovenii nu-i de glumă - vă zice omu' să dansaţi, voi v-apucaţi de mutat plăcile tectonice. ".

Aşa, în altă ordine de idei, eu nu pricep de ce oamenii mănâncă mai mult de sărbători aka Crăciun, Revelion şi Paşti. Pe bune. Explicaţi-mi şi mie. Adică, nah, serios... Am tot văzut conceptul ăsta cu "ce punem pă masa de Crăciun" în media. Bă, da' în septembrie şi martie, ce aţi pus, bre, pe masă? Puneţi aia şi acum. Şi vă mai şi miraţi că vă vine rău... Păi dacă băgaţi în voi ca sparţii...

După cum am presimţit, aseară ne-am petrecut din nou. S-a strâns toată trupa mea de şoc, adică toţi fraţii maică-mii cu familiile lor. Am fost mai întâi prin centru, unde, înafară de ceea ce e în faţa Mercurului şi Teatrului Naţional, e totul trist. M-am dat pentru a treia oară în chestia aia de te învârteşte şi suceşte şi roteşte de nu mai ştii de tine. Este aproape cea mai drăguţă senzaţie pe care am trăit-o. Când eşti în chestia aia, uiţi de tot, pluteşti. Multora le-a venit rău, eu n-am avut nici pe naiba. Dar mi-a părut rău că n-a avut nimeni din familion curaj să se urce cu mine. Nici măcar Rică, cu care m-am dat până acum în toate prostiile.
Apoi ne-am strâns la mine acasă. Şi acum mă mai dor obrajii de la cât am râs. Iar m-am culcat când a răsărit Soarele.

După ce spălai un morman de vase, terminai de citit "Baronul din copaci" de Italo Calvino. Prima carte citită în 2012. Aparent, personajul principal, Cosimo, este un copil încăpăţânat, dar, pe parcursul lecturii, apar diferite incursiuni în istorie şi literatură, care nu mai sunt de copii atât de mici.

Am câteva idei de romane, dar am aşa o chestie... ceva între lene şi teamă... O să-mi fac curaj să mă apuc de scris.
A, apropo, Bukowski zicea că dacă părinţilor tăi le place cum scrii, înseamnă că scrii prost. Ha! Deci...

Niciun comentariu: