citate din "Mintea unui bărbat divorţat" de Adrian Sahr

Cartea e chiar amuzată, dar la un moment dat, pentru că sunt femeie, a devenit puţin scârboasă.

# Doar leneşii se îndrăgostesc.

# Respetul se câştigă cel mai greu. Nu contează dacă eşti bun sau rău, respectul ţine de forţa ta de a fi viu, exigent, impunător pe planetă, în schema dezorganizată a vieţii.

# Dă-i femeii doar ce poţi lua înapoi.

# Sunt un mincinos. Sunt cel mai mare mincinos. Zic fiecăruia ce vrea să audă pentru că nu mă interesează nimic. Sunt indiferent, hedonic şi leneş. Am avut noroc şi acum mă feresc de ghinion.

# Orice om trist are încredere doar în ceea ce simte şi în nimic altceva.

# Ca să pui la pământ o femeie ai nevoie de strategie şi noroc. Trebuie să-i terfeleşti şi fisurezi ce are mai de preţ: încrederea de sine.

# Agresivitatea e primul semn că poţi fi manipulat. Dar eu nu sunt agresiv. Eu ignor, flegmez şi nu dau doi bani pe nimeni.

# Banii nu aduc fericirea dacă nu ştii să-i cheltui.

Klaus Iohannis cunoaşte puterea exemplului personal.

L-am votat pe omul ăsta. Şi sunt mândră de alegerea mea.
Îmi place foarte mult cum gândeşte, este prompt, sincer şi foarte serios şi responsabil. Pe mine mă inspiră. Mă face să-mi doresc mai mult de la mine, să fiu mai bună în tot ceea ce fac. Klaus Iohannis cunoaşte puterea exemplului personal.
Am încercat să-l descopăr puţin prin intermediul cărţii sale şi am găsit un om foarte deschis şi foarte cald. Mi-ar plăcea să-l cunosc personal.

Citate:
"O viaţă se contruieşte pas cu pas. La fel o carieră, o comunitate sau chiar o naţiune. Nimic nu vine peste noapte, cel puţin nimic durabil şi statornic. În acelaşi timp, orice lucru ar face un om în viaţă poate fi un avantaj sau un dezavantaj. Depinde cum foloseşti acel lucru. Mereu am spus că, despre un om, vorbele cel mai bine faptele. Am fost sigur că treaba mea este să fac, şi nu să vorbesc despre ceea ce am de gând să fac."
"Dacă se întâlnesc doi oameni care se plac şi se înţeleg, restul devine irelevant."
"Prea multe persoane au reuşit să obţină prea multe titluri, cu prea puţină muncă."
"Mi-a plăcut dintotdeauna să lucrez cu adolescenţii. Nu mi s-au părut niciodată nici dificili, nici greu de stăpânit. Nu ei sunt dificili. Societatea în care trebuie să trăiască şi în care trebuie să se integreze este dificilă."
"Este un lucru deja cunoscut: un profesionist, indiferent de domeniu, are nevoie de foarte multă energie pentru a fi performant. Nici oamenii politici nu sunt altfel. Eu îmi extrag energia din convingerile mele şi din realizările mele, personale şi profesionale."
"Faptul că pot să comunic cu oricine reprezintă unul dintre atuurile mele."

Trilogia 'Fifty Shades'

Cu ea m-am ocupat toată săptămâna.
Aveam aşteptări mari de la cartea asta, având în vedere cât de... vândută a fost. Dar nu mi s-a părut vreo mare şmecherie. Chiar a devenit scârboasă la un moment dat, din cauza scenele de sex, care se repetă la fiecare 5-6 pagini şi care nu aduc nimic nou sub Soare. Nimic spectaculos, nimic special, nimic ieşit din comun.
Volumul I a fost cel mai plictisitor, din cauza atâtor descrieri. În volumul II acţiunea este mai prezentă şi este cert mai bun ca primul, iar volumul III aş putea să zic că are un plus prin faptul că la sfârşit sunt redate amintirile lui Grey. Consider că, dacă volumele ar fi fost scrise din perspectiva lui, nu a Anastasiei, cărţile astea ar fi fost considerabil mai bune.
Pot spune că nu regret că mi-am ocupat toată săptămâna cu trilogia asta, daraş fi regretat dacă aş fi dat 150 de lei pe ea.

Citate:

VOLUMUL I

"Afacerile înseamnă oameni, domnişoară Steel, iar eu mă pricep foarte bine să apreciez oamenii. Ştiu ce-i sensibilizează, ştiu ce-i face să înflorească, ce nu, ce îi inspiră şi cum să-i stimulez. Am angajat o echipă excepţională, pe care o recompensez bine."
"Sunt încredinţat că, pentru a obţine succesul în orice schemă, trebuie să ajungi în postura de a stăpâni acea schemă, de a-i cunoaşte toate dedesubturile, toate detaliile. Muncesc mult, foarte mult ca să fac asta. Iau decizii bazându-mă pe logică şi pe fapte. Am un instinct natural care mă ajută să depistez şi să încurajez o idee bună şi solidă, eu şi nişte oameni buni. Esenţa se rezumă întotdeauna la oamenii buni."
"Nu subscriu ideii de noroc sau şansă. Cu cât muncesc mai mult, cu atât se pare că am mai mult noroc."
"În plus, poţi să dobândeşti o putere imensă dacă te asiguri pe tine însuţi, în reveriile tale secrete, că ai fost născut ca să controlezi lucrurile."

"Ok... Îmi place de el. Iată, am recunoscut-o faţă de mine însămi. Nu mă mai pot ascunde de propriile mele sentimente. Nu m-am mai simţit aşa niciodată."
"Nu am voie să-l privesc în ochi. Cât de ciudată e chestia asta? E singurul mod prin care am şi eu o şansă să văd ce gândeşte. De fapt, pe cine păcălesc? Nici mu ştiu ce gândeşte, dar îmi place să mă uit în ochii lui. Are nişte ochi frumoşi - captivanţi, inteligenţi, profunzi şi întunecaţi, întunecaţi de secrete de dominator."
"Relaţiile de genul ăsta se clădesc pe onestitate şi încredere, continuă el. Dacă nu ai încredere în mine - încredere că ştiu în ce mod te afectez, cât de departe pot să merg cu tine, cât de departe te pot duce dacă nu poţi să fii sinceră cu mine, atunci chiar că nu putem să facem asta."
"Când suntem împreună, raţiunea îmi dispare - asta e profunzimea sentimentelor mele pentru tine."
"Îl iubesc pe bărbatul ăsta. Îi iubesc pasiunea, efectul pe care-l am asupra lui. Îmi place la nebunie că a făcut atâta drum ca să mă vadă. Îmi place că îi pasă de mine.. Îi pasă. E atât de neaşteptat şi îmi creează o senzaţie de împlinire. Este al meu şi sunt a lui."
"Furia e bună. Furia e mai bună decât suferinţa."
"Tu ai ceva care mă atinge la un nivel profund, pe care nu-l înţeleg."

VOLUMUL II

" - Ai idee cât de fericit mă faci să mă simt? murmură.
  - Da... Ştiu exact. Pentru că şi tu mă faci să mă simt la fel."
" Te iubesc, Anastasia. Am să fac tot ce-mi stă în putinţă să te protejez. Nu-mi pot imagina viaţa fără tine."

VOLUMUL III

" Jur solemn să-ţi fiu parteneră credincioasă şi când vei fi sănătos şi când vei fi sănătos şi când vei fi bolnav, să-ţi fiu alături la bine şi la greu, să-ţi împărtăşesc şi bucuriile şi necazurile, murmur eu. Jur să te iubesc necondiţionat, să-ţi sprijin acţiunile şi visele, să te cinstesc şi să te respect, să râd şi să plâng împreună cu tine, să-mi împărtăşesc cu tine visele şi speranţele şi să-ţi aduc mângâiere când vei fi la anaghie."
"Jur solemn că te voi proteja, că voi preţui şi voi păstra în adâncul sufletului legământul nostru şi pe tine, şopteşte el cu glas răguşit. Promit să te iubesc şi să-ţi fiu fidel, fără să iau în seamă pe nimeni altcineva, să fiu alături de tine când vei fi sănătoasă, dar şi când vei fi bolnavă, indiferent de drumurile pe care ne va purta viaţa. Te voi apăra, voi avea încredere în tine şi te voi respecta. Am să-ţi împărtăşesc bucuriile şi necazurile şi am să te sprijin când vei fi la anaghie. Jur să te preţuiesc, să-ţi spijin visele şi aspiraţiile şi să te păstrez teafără alături de mine. Tot ce este al meu este acum şi al tău. Îţi dau mâna mea, inima mea şi iubirea mea, de acum şi cât vom trăi."
" Vezi tu, continuă el, conducerea unei companii de succes presupune capacitatea de a folosi talentul oamenilor pe care îi ai la dispoziţie."
" Poate pentru că e dimineaţă, iar lumea întotdeauna pare mai plină de speranţă în zori decât în toiul nopţii."

să descoperi.

aproape că uitasem cât de frumos e să descoperi.
orice.
să cauţi pasionat ceva ce te atrage.
să te minunezi în faţa lucrurilor pe care le găseşti.
să te bucuri pentru fiecare pas făcut.
să nu iei durerea ca pe un duşman, ci să te înfrăţeşti cu ea.
"Fericirea nu este un lucru gata făcut. Ea vine din acţiunile tale."
(Dalai Lama parcă)

îi desconsider pe cei care îşi lasă timp să se plictisească. pe cei leneşi. pe cei temători. pe cei slabi, care se complac în situaţii. poate puţin şi pe cei indecişi.

This life is all we have. Make the best of it!

roxana in the magazine

hei, mulţumesc lui Cornel Mihai Ungureanu că m-a invitat să scriu ceva pentru numărul pe decembrie al "Prăvăliei Culturale".
iată aici ce-am mâzgălit:
http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2014-12.html#10

Petre Ţuţea grăit-a:

# Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci ca să primească adevărul.

# Cei care stau sub fluviul evenimentelor stau fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar, de multe ori, adaptarea la împrejurări se cheamă conformism şi conformistul se deosebeşte de pleoşniţă doar prin aceea că ea n-are raţiune... Cei care nu se conformează trag consecinţele, fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar adaptarea ţine mai mult de biologic decât de spiritual.

# Fiecare prost luat în parte e un prost şi atât. Dar toţi proştii ăştia, luaţi împreună, sunt un principiu istoric.

# Eu sunt democrat numai dintr-un singur motiv: din respect faţă de marele popor român. Şi până la urmă mi-am modificat poziţia: nu sunt democrat, sunt demofil, iubitor de popor.

# Oamenii sunt inegali de la natură. Sunt inegali înşişi membrii unei familii, în care unul poate fi genial, altul mediocru şi altul imbecil. Substanţa ereditară e un mister.

#Nu ştiu dacă fantasticul este din nimic sau ceva, dar ca să fii fantastic trebuie să fii transsenzorial, în afară de concret şi de real.

# Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rând le iubeşti pentru farmecul lor şi în al doilea rând le iubeşti pentru că fac oameni.

# Generaţia se naşte aşa: apare un cap - sau poate mai multe deodată, care sunt ancorate în acelaşi ideal. Şi dacă idealul este strălucit reprezentat, devine formă modelatoare pentru cei care-l urmează. trebuie acceptată ideea de oameni-model.

# Apariţia unui mare gânditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdărit şi se spală. Gândirea este o "spălare" a creierului. Asta mă face câteodată să cred că gândirea nu e din creier şi că acest creier e numai un sediu... De ce gândirea nu e produsă de creier, care e numai un sediu? Fiindcă n-o produc toate creierele.

# Inteligenţa, oricât de mare, nu e suficientă pentru a te curăţa de prejudecăţi. Cu cât inteligenţa e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinică, fiindcă ai aparat s-o justifici.

# Pe paşii domnului ăstuia foarte mare care se cheamă întreprinzător, pe paşii ăstuia se naşte toată civilizaţia modernă.

# Un mister care se leagă şi se dezleagă devine o problemă şi nu mai e un mister. Misterele sunt supranaturale şi sunt singurele mijloace de ieşire din înlănţuirea cosmică, din limitele comunităţii şi din mărginirea personală. În orice caz, dacă un mister este comentat şi i se găseşte un răspuns, atunci misterul se cheamă problemă şi răspunsul, soluţie.

# Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanenţa speciei, nici cu concepţia estetică a gloriei.

# Drama omului este dualismul existenţei lui; e alcătuit din corp şi suflet şi joacă între corp şi suflet la infinit. Corpul nu e etern, iar sufletul, chiar dacă este, nu e convingător. Dar nici corpul nu este, în nici un fel, convingător. Capul nu are biruinţă definitivă; faptul că e muritor îi anulează esenţialitatea. Tot ce există în noi şi nu ne obligă să ne sinucidem din disperare se cheamă spirit.

# Umanitatea o iubeşti lesne. Pe om, mai greu.

# Personalitatea este acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-şi mai aparţine.

# Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Nu e nevoie să fie savant, ci să aibă har.

# Mi-ar fi plăcut să fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală şi face mobilă de lux.

# E foarte greu, când ai responsabilitatea a ceea ce faci, să te pui pe scris, fiindcă scrisul te definitizează, în sensul că te arată fără posibilitate de ieşire.

Nu lăsaţi oamenii trişti să ne fure oraşul!

Dimineaţă, când mă pregăteam să plec la şcoală, îmi dădui seama că nu-mi stă prea bine podoaba capilară. Aşa că ce mă gândii: ia să port urechile de Minnie, poate în felul ăsta pun mai mult în evidenţă faptul că nu-mi stă părul într-un mod decent. Şi pentru că în timpul liber am şi viziuni de sociolog, îmi răsării ideea că ar fi necesar, totuşi, să observ reacţiile celor cu care mă voi întâlnii peste zi.
Iată-mă acum, la finalul 'cercetării': sunt puţin dezamăgită, dar nu descurajată, ci mai ambiţioasă.
Cu indulgenţă spun că 10 persoane au zâmbit la vederea urechilor de Minnie, şi o singură femeie mi-a spus că-mi stă bine şi m-a întrebat de unde le am, pentru a-i achiziţiona şi dumneaei fiicei. Îmi este ruşine de mine pentru faptul că nu i le-am dăruit, după vestimentaţie nu părea tocmai genul de om înstărit, dar să nu fiu eu cea care judecă.
Majoritatea oamenilor mă priveau aiurea, de parcă mi-ar fi zis: "Te-ai ţicnit? Cum poţi umbla aşa prin oraş? Să-ţi fie ruşine!", am simţit priviri sictirite, "Uite-o şi pe ciudata asta!", se strâmbau, aveau grimase, parcă se întunecau mai mult. Pe de altă parte, pot spune că am fost de acord cu privirile de genul : "Frate, nu eşti originală!".
Ce se întâmplă cu lumea? De ce-s aşa ipocriţi, trişti, conformişti, pesimişti, răutăcioşi, nu-şi lasă loc pentru mici plăceri? De ce se urâţesc pe zi ce trece?
Ştiu că este cam deplasat să le reproşez asta în condiţiile în care ei poate nu au bani să-şi plătească ratele, nu ştiu cum să le explice copiilor că nu le ajung resursele pentru lucrurile pe care ei şi le doresc, însă sunt convinsă că se poate face o schimbare în atitudinea lor. Voi încerca mai mult.

Codin Maticiuc scrise o carte.

"Consumatorul de suflete" este, pentru mulţi amatori, un mijloc de a afla chestii despre craiul de Dorobanţi Codin Maticiuc. Ţin să precizez că am citit volumul strict pentru valoarea lui literară, pentru aspectele noi pe care le pune pe tapetul literaturii actuale şi pentru subiectele pe care le dezvoltă. Nu-l cunosc personal pe autor, deci singurul lucru pe care îl pot spune despre el este că ne despart 16 ani şi mult alcool.

# Am încetat de mult să mai sper. Să mai aştept. E vânătoare pură. Cu dedicaţie totală, dar fără aşteptări. Primesc tot ce vine către mine. Îmbrăţişez fiecare ocazie. Dar sunt gol pe dinăuntru, e întuneric în sufletul meu. Mă umplu de energiile care mi se oferă pe tavă şi tânjesc după cele care se abţin doar pentru a fi ale mele pe viaţă ceva mai târziu. Mă amuză. Mă amuză creaturile din jurul meu care cred că jucăm acelaşi joc.

Primul lucru care m-a impresionat la cartea neagră este sinceritatea pe care o emană. Şi impulsul ăla de "nu muri prost!".

# Am destinul meu şi sunt convins de asta: poate că am fost lăsat pe Pământ să fac rău doar pentru ca binele să poată ieşi în evidenţă, să fie just apreciat.

Construcţia romanului este bazată pe treisprezece scrisori (presărate cu fragmente de jurnal) prin care un mascul feroce la suprafaţă încearcă să-i explice iubitei ce pericol o paşte dacă va continua să îl accepte. În spatele apariţiei de bad boy se ascunde cel mai sensibil suflet, căruia de fapt îi este teamă să iubească, să se lase fascinat de un alt fel de sublim înafara celor pe care le experimentează.

# Mă vrei? Eşti sigură? Am să te deţin pe veci şi am să te golesc de tot ce ai mai bun, mai sfânt. De sânge, de energie, de tot. Am să-ţi ofer în schimb durere, lacrimi, goliciune sau, în cel mai bun caz, nimic.

Romengleza folosită nu face decât să devină o carte mai plăcută, actuală, fun, comercială. Cât despre vulgaritatea prezentă, dragilor (voi cei care o condamnaţi), vă asigur că toate cuvintele sunt în DEX.

# Cum depistezi un altruist? Miroase la fel. Îm fiecare zi. El a depistat parfumul care i se potriveşte, care îi place, care place celor din jur, şi-l poartă în fiecare zi. Nu-l mai simte, nu se mai bucură de mirosul pe care-l degajează, nu se mai bucură în niciun fel. Egoistul le schimbă, le întoarce, le suceşte, în funcţie de stare, de ziua săptămânii, de locul unde iese, cu cine se-ntâlneşte, de cum s-a trezit dimineaţa.

Fraza care consider că reprezintă cel mai bine "Consumatorul de suflete" este:

# Atunci când te prăbuşeşti, când cazi de foarte sus, ai impresia că zbori, că pluteşti. Câteodată toate aveţi impresia că sunteţi în al nouălea cer, când de fapt sunteţi în cădere liberă.

Cât despre semnul de carte... sper să-l beau cândva :))

citate din "Suferinţele tânărului Werther" de Johann Wolfgang GOETHE

# Vreau acum, iubite prietene, îţi făgăduiesc, vreau să mă îndrept, nu vreau să mai rumeg puţinul rău pe care destinul ni-l hărăzeşte, aşa cum am făcut până acum; vreau doar să mă bucur de clipa de faţă, şi tot ce e trecut să rămână trecut. Desigur, tu ai dreptate, prietene: durerile oamenilor ar fi mai mici dacă ei - Dumnezeu ştie de ce sunt făcuţi astfel! - nu s-ar ocupa cu un atât de mare zel al închipuirii de amintirea relelor trecute şi ar îndura un prezent nepăsător.

# Lipsa de înţelegere şi inerţia stârnesc poate mai multe greşeli în lume decât viclenia şi răutatea.

# Încolo, mă simt foarte bine aici; singurătatea e pentru sufletul meu un balsam delicios în ţinutul acesta paradisiac, şi anotimpul tinereţii încălzeşte din belşug inima mea, ades înfiorată de frig.

# Ştiu prea bine că nu suntem şi nu putem fi egali.

# Am făcut tot felul de cunoştinţe, dar prieteni încă n-am găsit. De bună seamă oamenii văd în mine ceva ciudat. Mulţi dintre ei mă iubesc şi au simpatie faţă de mine, şi-mi pare rău când văd că drumul nostru merge numai puţină vreme împreună. Dacă mă vei întreba cum sunt oamenii pe aici, îţi voi răspunde: ca pretutindeni. Specia umană se poartă pretutindeni la fel. Majoritatea oamenilor îşi întrebuinţează cea mai mare parte din timp ca să trăiască şi puţina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare, încât fac tot ce le stă în putinţă ca să scape de dânsa. O, destin al omului!

# E vorba numai să recunoşti ce e foarte bun şi să îndrăzneşti să-l exprimi.

# Eram una dintre cele mai fricoase, dar arătându-mă indiferentă ca să dau celorlalţi curaj, am căpătat şi eu curaj.

# M-am gândit mult la năzuinţa omului de a se întinde, de a face noi descoperiri, de a rătăci încoace şi încolo; pe urmă, la înclinarea lui de a se supune de bunăvoie îngrădirii, de a păşi pe drumul obişnuinţei, fără să-i pese de ceea ce e la dreapta sau la stânga lui.

# Iubesc copiii mai mult decât orice pe lume. Când îi privesc şi văd în ei germenii tuturor virtuţilor şi ai tuturor forţelor care vor fi cândva atât de folositoare, când întrezăresc în îndărătnicie statornicia şi tăria de mai târziu a caracterului, iar în zburdălnicie, umorul sănătos şi uşurinţa de a te strecura printre primejdiile lumii, când văd totul atât de neştirbit, atât de întreg, atunci repet mereu-mereu vorbele de aur ale învăţătorului oamenilor: "Numai să fiţi ca pruncii aceştia!". Şi noi, dragul meu, îi tratăm ca pe nişte inferiori, pe ei care ne sunt egali şi pe care ar trebui să-i privim ca pe nişte modele.

# Noi, oamenii, începui eu, ne plângem adeseori că zilele bune sunt atât de puţine şi cele rele atât de multe; dar, după părerea mea, n-avem întotdeauna dreptate. Dacă ne-am bucura cu dragă inimă de lucrurile bune pe care ni le dă Dumnezeu în fiecare zi, am avea şi puterea să le îndurăm pe cele rele, atunci când vin.

# Proasta dispoziţie e la fel cu lenea, e chiar un fel de lene. Firea noastră e înclinată spre lene, şi totuşi, o dată ce am avut puterea să luăm o hotărâre, treaba merge strună şi simţim o adevărată plăcere să fim activi.

# Nimeni nu ştie cât de mari îi sunt puterile dacă nu le-a pus la încercare.

# Vedem oameni fericiţi, pe care nu noi îi facem fericiţi, şi asta nu putem răbda.

# De ce vă grăbiţi, strigai eu, de ce vă grăbiţi voi, oamenii, să spuneţi imediat despre un lucru că e nebunesc sau înţelept, bun sau rău?!

# E sigur că nimic pe lume nu e mai trebuincios omului decât iubirea.

# De când mă amestec cu lumea în fiecare zi şi văd ce fac oamenii şi cum se poartă, mă împac mult mai bine cu mine însumi.

# Nu-i pe lume bucurie atât de adevărată şi de caldă ca aceea de a vedea un suflet mare care se deschide înaintea ta.

# Îţi vine să turbezi, când te gândeşti că sunt oameni care nu pricep şi nu simt puţinele lucruri care au vreun preţ pe lumea asta.

# Ah, golul acesta! golul acesta îngrozitor pe care îl simt aici, în piept!... De multe ori mă gândesc: dacă măcar o dată, măcar o dată ai putea s-o strângi la piept, atunci tot acest gol s-ar umple.

# Prietenii tăi te preţuiesc, le faci adesea bucurie şi ţi se pare că fără ei nu s-ar putea; şi totuşi... dacă ai pleca, dacă te-ai rupe de cercul acesta, cât timp ar simţi ei golul pe care pierderea ta l-ar lăsa în viaţa lor, cât timp?

citate din "Tarzan din neamul maimuţelor" de Edgar Rice Burroughs

# "Însă va trebui să facem faţă, aşa cum va trebui să facem faţă la tot ce va să vină, plini de curaj şi cu deplină încredere în priceperea noastră de a ne descurca în cele mai vitrege împrejurări."

# "Dar fata, ah!, aici era cu totul altceva. Când era vorba de fată, nu mai raţiona. Ştia că a fost creată ca să fie ocrotită şi că el fusese creat ca s-o ocrotească."

# "Făcu ceea ce orice bărbat în venele căruia curge sânge adevărat poate face fără să fi învăţat. Îşi luă femeia în braţe şi înăbuşi în sărutări buzele tremurânde, înălţate spre el."

# "Raţiunea îi spunea că ar trebui să fie măcinată de o îngrijorare nebună, apăsată de temeri groaznice, doborâtă de presimţiri funeste, şi, în schimb, inima îi cânta, iar ea zâmbea zâmbetului de pe faţa omului de alături."

# "Dar suferinţa lui era atât de disperată, atât de copleşitoare! M-a învăţat că nicio iubire, nici măcar a soţului faţă de soţie, nu poate fi atât de adâncă, de imensă şi de plină de abnegaţie ca iubirea părintelui pentru fiica sa."

# "Vânătoarea trebuie să fie lipsită de plăcere când ţi-e teamă de animalul pe care-l vânezi."

# "Oamenii se uită cu dispreţ la cineva care acceptă bani de la altul fără să dea ceva egal în schimb."

citate din "Frankenstein sau Prometeul modern" de Mary W. Shelley

Nu ştiu cum am putut să trăiesc până acum fără să citesc Frankenstein. Am avut o revelaţie. Mai multe revelaţii. Muream proastă, dacă n-aş fi citit-o. E genială. Şi e scrisă în 1818, de o tipă care avea doar 20 de ani. Adică, pe bune.

# Curajul şi hotărârea mea sunt neabătute; dar speranţele se clatină şi, deseori, sufletul îmi stă în cumpănă. Sunt pe cale de a porni într-o călătorie lungă şi grea şi voi avea nevoie de toată îndrăzneala şi tăria pentru a învinge restriştile. Va trebui nu numai să-i îmbărbătez pe ceilalţi când vor şovăi, ci, uneori, şi pe mine însumi.
# Ai dreptate, mi-a răspuns străinul, suntem nişte făpturi neterminate, doar nişte jumătăţi de oameni, dacă nu întâlnim pe cineva mai înţelept, mai bun, mai vrednic de iubire decât noi înşine - aşa cum ar trebui să fie un prieten - şi care să ne ajute să ne desăvârşim natura slabă şi supusă greşelii.
# Trăieşte şi fii fericită, ca să aduci şi altora fericire!
# Uneori izbuteam să ţin piept deznădejdii crunte care mă copleşea; dar alteori, erau senzaţii de nesuportat şi atunci încercam ca prin eforturi trupeşti ori prin schimbarea locurilor să domolesc vâltoarea pasiunilor care-mi zbuciumau sufletul.
# Viaţa, deşi poate să însemne doar neîntreruptă suferinţă, îmi este dragă şi mi-o voi apăra.
# Credeam, prostul de mine, că ar putea sta în puterea mea să le redau fericirea pe care o meritau.
# Sunt rău deoarece sunt nefericit.
# Dacă cineva mi-ar arăta mărinimie şi bunăvoinţă, i le-aş reîntoarce însutit; de dragul acelei singure făpturi, aş face pace cu întreg neamul omenesc. Dar mă las acum legănat de visuri de fericire imposibilă.

10 cărţi care cică m-au marcat

După experimentul IceBucketChallenge, urmează 10 cărţi care te-au marcat, pe acelaşi calapod. Pe cel din urmă am ales să-l fac pentru că nu ar fi fost politicos să le refuz pe Miku şi pe Cami, care m-au nominalizat; acesta fiind singurul motiv real, pentru că, în treacăt fie spus, nu-mi place să fiu cobaiul nimănui.
Aşadar iată cele 10 cărţi care cică m-au marcat, spun cică, întrucât fiecare carte pe care am citit-o de-a lungul timpului m-a marcat într-un fel sau altul, mi-a deschis ochii mai mult:

• Fahrenheit451 de Ray Bradbury
• Morarul care urla la lună de Arto Paasilinna
• Tess d'Uberville de Thomas Hardy
• Adam şi Eva de Liviu Rebreanu
• Crimele familiei Borgia de Michel Zevaco
• nymphette_dark99 de Cristina Nemerovschi
• Ştiinţa ocultă de Rudolf Steiner
• Vraciul. Profesorul Wilczur de Tadeusz Dolega Mostowicz
• Femeia despre care scriu de Nicolae Coande
• Memoriile unei gheişe de Arthur Golden

Nu plasez jocul mai departe nimănui, fiindcă toţi sunt liberi să o facă dacă vor; invitaţia mea nu este o condiţie sine.qua.non ca să spună ceva despre ei.

citate din "Ziua uitării" de Corneliu Ştefanache

# S-a născut el, omul, să fie erou? Mai degrabă i s-a impus să fie, iar nenorocitul de om n-a avut încotro.
# Oboseala lui nu se mai putea alunga nici cu somnul, nici cu medicamentele, era ceva ce creştea parcă din fiinţa lui.
# Pentru mine nu există adaptare, ci luptă.
# Nu mă judeca, nu-ţi foloseşte la nimic.
# Ea zicea că fiecare dragoste îşi are istoria ei, chiar dacă uneori este foarte scurtă, până şi în asemenea miniaturi există perioade de căderi abrupte, vin piscuri însorite, dar şi ploi amestecate cu zăpadă, cu cer de plumb.
# Fericirea unuia, i-aş fi spus, se înalţă întotdeauna pe suferinţa altuia şi se poate întâmpla ca cei doi nici să nu bănuiască de ce sunt fericiţi sau de ce suferă.
# Nimeni nu se dă jos de pe cal cu gândul că mai trebuie să se odihnească şi calul, ci pentru că ori şi-a făcut treaba, ori s-a săturat să-l tot călărească.
# Nu viaţa, viaţa n-are nici o vină, ea merge înainte, oamenii poate sunt vinovaţi...
# Şi fericirea înseamnă doi, nu unul şi nici mai mulţi, fiindcă există în fiecare zi un ceas când rămânem cu singurătatea...

citate din "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu

# Un bărbat din aşa-zisa societate bună şi-a ucis nevasta necredincioasă şi a fost absolvit de vină de către judecătorii lui.
-Domnule, nevasta trebuie să fie nevastă şi casa, casă. Dacă-i arde de altele, să nu se mărite. Ai copii, ai necazuri, munceşti ca un câine şi ea să-şi facă de cap?... Ei, asta nu... Dacă eram jurat, şi eu îl achitam.

# Cu ce drept să ucizi o femeie care nu te mai iubeşte? N-ai decât să te desparţi. Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu poate cunoaşte nicio silnicie. E preferinţă sinceră. Nu poţi să-mi impui să te iubesc cu sila.

# Cum poţi să ai cruzimea să siluieşti sufletul unei femei? Dreptul la dragoste e sfânt, domnule. Oricând... unei femei trebuie să-i fie îngăduit să-şi caute fericirea.

# Ce-i o iubire, ca s-o faci regulă casnică? A se şterge pe picioare la uşă... a nu-şi înşela bărbatul... aşa cum vrea Dimiu. Cine ar putea respecta asemenea regulament de serviciu interior al conjugalităţii? Dar infinit mai superficială încă e formula lui Corabu. Cum? Se pot despărţi aşa de uşor doi amanţi? Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană şi se lipeşte d ea de nu-l poţi desface cu suferinţe de neîndurat... dar două suflete care s-au împletit... au crescut apoi laolaltă? Dacă admiţi că o căsnicie e o asociaţie pentru bunul trai în viaţă, e ruşinos, fireşte, să protestezi atunci când e dizolvată. Dar cum să primeşti formula de metafizică vulgară că iubirea sufletească e o conjugare de entităţi abstracte, care când se desfac se regăsesc în aceeaşi formă şi cantitate ca înainte de contopire: doi litri de apă şi sare, puşi la distilat, dau un litru şi jumătate de apă şi o jumătate de litru de sare; amesteci iar şi iar ai doi litri de apă şi sare? A crede că iubirea sufletelor e o astfel de combinaţie simplistă înseamnă, fireşte, a discuta ca toată lumea, prosteşte... O femeie îşi dă sufletul şi pe urmă şi-l reia intact. Şi de ce nu? Are drept să ia înapoi exact cât a dat.

# O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie... Trebuie timp şi trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obişnuieşti greu, la început, să-ţi placă femeia fără care mai târziu nu mai poţi trăi. Iubeşti întâi din milă, din îndatorire, din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face fericită, îţi repeţi că nu e loial s-o jigneşti, să înşeli atâta încredere. Pe urmă te obişnuieşti cu surâsul şi vocea ei, aşa cum te obişnuieşti cu un peisaj. Şi treptat îţi trebuieşte prezenţa ei zilnică. Înăbuşi în tine mugurii oricăror altor prietenii şi iubiri. Toate planurile de viitor ţi le faci în funcţie de nevoile şi preferinţele ei. Vrei succese ca să ai surâsul ei. Psihologia arată că au o tendinţă de stabilizare stările sufleteşti repetate şi că, menţinute cu voinţă, duc la o adevărată nevroză. Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la început, patologic pe urmă.
Îţi construieşti casa pentru o femeie, cumperi mobila pe care a ales-o ea, îţi fixezi deprinderile cum le-a dorit ea. Toate planurile tale de viitor până la moarte sunt făcute pentru doi inşi. A plecat de acasă şi eşti necontenit îngrijorat să nu i se întâmple ceva... Te străpunge ca un stilet orice aluzie despre ea şi eşti nebun de fericire când, după greutăţi materiale şi umilinţe uneori, ai izbutit să-i faci o surpriză care s-o uimească de plăcere. Ei bine, într-o zi vine femeia aceasta şi-ţi spune că toate astea trebuie să înceteze până mâine la ora 11:35, când pleacă la gară. Shylock n-a avut curajul să taie din spatele unui om viu exact livra de carne la care avea dreptul, căci ştia că asta nu se poate. Totuşi, femeia crede că din această simbioză sentimentală, care e iubirea, poate să-şi ia înapoi numai partea pe care a adus-o ea fără să facă rău restului. Niciun doctor nu are curajul să despartă corpurile celor născuţi uniţi, căci le-ar ucide pe amândouă. Când e cu adevărat vorba de o iubire mare, dacă unul dintre amanţi încearcă imposibilul, rezultatul e acelaşi. Celălalt, bărbat sau femeie, se sinucide, dar întâi poate ucide. De altminteri, aşa e şi frumos. Trebuie să se ştie că şi iubirea are riscurile ei. Că acei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt.

# În general, cei care s-au căsătorit din dragoste împiedică pe copiii lor să facă acelaşi lucru.

# Era această fată un continuu prilej de uimire. Mai întâi prin neistovita bunătate pe care o risipea în jurul ei.

# Să tulburi atât de mistuitor o femeie dorită de toţi, să fii atât de necesar unei existenţe, erau sentimente care mă adevereau în jocul intim al personalităţii mele.

# Femeia aceasta începuse să-mi fie scumpă tocmai prin bucuria pe care eu i-o dădeam, făcându-mă să cunosc astfel plăcerea neasemănată de a fi dorit şi de a fi eu însumi o cauză de voluptate.

# Mă cuprindea o nesfârşită tristeţe văzând că nici femeia asta, pe care o credeam aproape suflet din sufletul meu, nu înţelegea că poţi să lupţi cu îndârjire şi fără cruţare pentru triumful unei idei, dar în acelaşi timp să-ţi fie silă pentru o sumă, fie ea oricât de mare, să loveşti aprig cu coatele.

# O explicaţie, în ordinul specific psihologic, a acestei bunătăţi ar fi că oamenii ceilalţi nu există pentru noi decât în măsura în care le cunoaştem dorinţele, preferinţele, nădejdile, actele şi atitudinea în decursul vieţii. Cum, însă, cei mai mediocri dintre părinţi nu cunosc ca indivizi în lume - nu au reprezentarea lor efectivă - decât pe copiii lor (pe care i-au văzut crescând), e probabil că de aceea îi iubesc numai pe ei. Bunătatea adevărată cere neapărat inteligenţă şi imaginaţie.

# Dar înţelegeam încă odată că femeia care iubeşte are toate neruşinările, cu o inconştienţă care pare magnifică tuturor poate, în afară de soţul ei, şi pe care eu însumi, înainte de a fi însurat, o admirasem la multe femei.

# Mă gândeam şi eu ce tristă experienţă e să-ţi condiţionezi fericirea şi cinstea ta de sexul capricios al femeii.

# Femeia înşală numai pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi simplu.

# Nu te bate în duel cu unul care nu ştie să se bată, că e periculos...