marți, 16 septembrie 2014

citate din "Frankenstein sau Prometeul modern" de Mary W. Shelley

Nu ştiu cum am putut să trăiesc până acum fără să citesc Frankenstein. Am avut o revelaţie. Mai multe revelaţii. Muream proastă, dacă n-aş fi citit-o. E genială. Şi e scrisă în 1818, de o tipă care avea doar 20 de ani. Adică, pe bune.

# Curajul şi hotărârea mea sunt neabătute; dar speranţele se clatină şi, deseori, sufletul îmi stă în cumpănă. Sunt pe cale de a porni într-o călătorie lungă şi grea şi voi avea nevoie de toată îndrăzneala şi tăria pentru a învinge restriştile. Va trebui nu numai să-i îmbărbătez pe ceilalţi când vor şovăi, ci, uneori, şi pe mine însumi.
# Ai dreptate, mi-a răspuns străinul, suntem nişte făpturi neterminate, doar nişte jumătăţi de oameni, dacă nu întâlnim pe cineva mai înţelept, mai bun, mai vrednic de iubire decât noi înşine - aşa cum ar trebui să fie un prieten - şi care să ne ajute să ne desăvârşim natura slabă şi supusă greşelii.
# Trăieşte şi fii fericită, ca să aduci şi altora fericire!
# Uneori izbuteam să ţin piept deznădejdii crunte care mă copleşea; dar alteori, erau senzaţii de nesuportat şi atunci încercam ca prin eforturi trupeşti ori prin schimbarea locurilor să domolesc vâltoarea pasiunilor care-mi zbuciumau sufletul.
# Viaţa, deşi poate să însemne doar neîntreruptă suferinţă, îmi este dragă şi mi-o voi apăra.
# Credeam, prostul de mine, că ar putea sta în puterea mea să le redau fericirea pe care o meritau.
# Sunt rău deoarece sunt nefericit.
# Dacă cineva mi-ar arăta mărinimie şi bunăvoinţă, i le-aş reîntoarce însutit; de dragul acelei singure făpturi, aş face pace cu întreg neamul omenesc. Dar mă las acum legănat de visuri de fericire imposibilă.

Niciun comentariu: