Codin Maticiuc scrise o carte.

"Consumatorul de suflete" este, pentru mulţi amatori, un mijloc de a afla chestii despre craiul de Dorobanţi Codin Maticiuc. Ţin să precizez că am citit volumul strict pentru valoarea lui literară, pentru aspectele noi pe care le pune pe tapetul literaturii actuale şi pentru subiectele pe care le dezvoltă. Nu-l cunosc personal pe autor, deci singurul lucru pe care îl pot spune despre el este că ne despart 16 ani şi mult alcool.

# Am încetat de mult să mai sper. Să mai aştept. E vânătoare pură. Cu dedicaţie totală, dar fără aşteptări. Primesc tot ce vine către mine. Îmbrăţişez fiecare ocazie. Dar sunt gol pe dinăuntru, e întuneric în sufletul meu. Mă umplu de energiile care mi se oferă pe tavă şi tânjesc după cele care se abţin doar pentru a fi ale mele pe viaţă ceva mai târziu. Mă amuză. Mă amuză creaturile din jurul meu care cred că jucăm acelaşi joc.

Primul lucru care m-a impresionat la cartea neagră este sinceritatea pe care o emană. Şi impulsul ăla de "nu muri prost!".

# Am destinul meu şi sunt convins de asta: poate că am fost lăsat pe Pământ să fac rău doar pentru ca binele să poată ieşi în evidenţă, să fie just apreciat.

Construcţia romanului este bazată pe treisprezece scrisori (presărate cu fragmente de jurnal) prin care un mascul feroce la suprafaţă încearcă să-i explice iubitei ce pericol o paşte dacă va continua să îl accepte. În spatele apariţiei de bad boy se ascunde cel mai sensibil suflet, căruia de fapt îi este teamă să iubească, să se lase fascinat de un alt fel de sublim înafara celor pe care le experimentează.

# Mă vrei? Eşti sigură? Am să te deţin pe veci şi am să te golesc de tot ce ai mai bun, mai sfânt. De sânge, de energie, de tot. Am să-ţi ofer în schimb durere, lacrimi, goliciune sau, în cel mai bun caz, nimic.

Romengleza folosită nu face decât să devină o carte mai plăcută, actuală, fun, comercială. Cât despre vulgaritatea prezentă, dragilor (voi cei care o condamnaţi), vă asigur că toate cuvintele sunt în DEX.

# Cum depistezi un altruist? Miroase la fel. Îm fiecare zi. El a depistat parfumul care i se potriveşte, care îi place, care place celor din jur, şi-l poartă în fiecare zi. Nu-l mai simte, nu se mai bucură de mirosul pe care-l degajează, nu se mai bucură în niciun fel. Egoistul le schimbă, le întoarce, le suceşte, în funcţie de stare, de ziua săptămânii, de locul unde iese, cu cine se-ntâlneşte, de cum s-a trezit dimineaţa.

Fraza care consider că reprezintă cel mai bine "Consumatorul de suflete" este:

# Atunci când te prăbuşeşti, când cazi de foarte sus, ai impresia că zbori, că pluteşti. Câteodată toate aveţi impresia că sunteţi în al nouălea cer, când de fapt sunteţi în cădere liberă.

Cât despre semnul de carte... sper să-l beau cândva :))