Ieri - fabuloasă zi. Nu mă mai văzusem cu Ani de vreo două luni, prin urmare ne-am hotărât să sporovăim şi faţă către faţă, nu numai prin telefon. Am plecat cu Elena de acasă, Craioviţa Nouă, spre centru pe jos şi ne-a luat o oră. Alte (peste) două ore am făcut câteva zeci de ture de centru, fără să odihnim deloc. Apoi ne-am luat prânzul la KFC şi am mai cotinuat vreo oră cu turele de centru. După aceea, am stabilit să mergem la Ani să elucidăm nişte chestii la noul ei laptop - deh, ne cam bate Windows 8. Ne-am dus pe jos până la gară şi ne-a luat (peste) o jumătate de oră. Apoi ne-au trimis ai ei după cumpărături şi am mai colindat (peste) o jumătate de oră.
Sunt uimită de cât de mulţi kilometri am făcut noi ieri. Şi sunt şi mai uimită că nu suntem absolut deloc obosite, nici măcar n-avem febră musculară. Şi sunt enorm de uimită că mi-a plăcut şi m-am simţit foarte bine şi mai vreau.
Un prieten mi-a spus că în mine zace o voinţă extraordinară şi atunci corpul mă ajută să fac ceea ce-mi doresc. Taaaaa dam!
Aş fi o parteneră bună de drum pentru Viorel Ilişoi, zic.
Mersul pe jos for the win!
Un comentariu:
Hei, ţi-am văzut pagina de facebook a blogului. Frumoasă descriere, mai ales partea de final, de ce nu o pui şi la descrierea blogului? :)
Trimiteți un comentariu