o viziune la 17 ani
bine că mi-am pierdut prostul obicei de a scrie despre orice trăiesc sau orice prostie văd/citesc/observ, însă acum este cazul să fac o excepţie.
am văzut filmul ăsta dublu premiat la Cannes. am înlemnit. Cristian Mungiu şi-a luat-o în cap.
presupun că ştiţi deja despre "cazul Tanacu", unde un preot şi câteva măicuţe au omorât o fată, sub pretextul infam că o exorcizau. nu la mult timp după, Tatiana Niculescu Bran a publicat două romane nonficţiune despre acest subiect, iar Andrei Şerban a pus în scenă un spectacol pornind de la această poveste, cu premiera jucată la Teatrul Odeon din Bucureşti, spectacol dus la New York, unde regizorul îşi cam face veacul. lui Mungiu i-a surâs ideea să realizeze un film. zis şi făcut. filmul respectă în majoritate fapta reală.
secvenţa exorcizării este redată în modul următor: fata este legată cu prosoape şi lanţuri de o cruce alcătuită din scânduri de lemn, i se citesc diferite pasaje din Biblie şi Cărţile Sfinte, este lăsată nemâncată şi nebăută trei zile, cu scopul de a nu hrăni răul - Diavolul - ce sălăsluieşte în trupul ei.
n-am fost şi n-o să fiu niciodată o adeptă a habotnicismului şi nici a inculturii.
dacă o luăm pe fir normal, din pas în pas, este logic ca respectiva fata să moară, având în vedere că nu beneficiază de hrană plus că este tratată într-un mod inuman. ideea că dacă ar fi hrănită, s-ar hrăni răul din ea, este total primitivă. răul funcţionează prin spirit, abia apoi prin trup. nu văd de ce ar trebui să acţionăm împotriva trupului, de ce este necesar să-l omorâm.
mai înainte de asta, problema este de factură psihică. omul avea nevoie de un doctor psihiatru sau măcar de un psiholog. dar monahii nu au în vedere medicina de multe ori.
mi s-a părut aiurea să mergem în străinătate să luăm premii cu astfel de poveşti, atât de îngrozitoare. prea mult ne promovăm defectele, incultura, credinţele nesănătoase. ne scoatem în evidenţă primitivitatea.de multe ori aud spunându-se că domne, ne-am schimbat mentalitatea de acum câteva mii de ani. no, de fapt, n-am făcut-o. mentalitatea nu prea variază de la începuturi. mulţi dintre cei ce au (am) trăit şi în alte timpuri ştim că au existat minţi ultraluminate, fiind inexplicabile pentru noi în zilele astea unele momente din istoria omenirii. cum spuneam, mentalitatea nu se schimbă, ea se trezeşte. păcat că nu ştim cum să o trezim. asta ţine de natură.
P.S.: sunt ateu, slavă Domnului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu