cărţi de citit - 52

. " Ce ne spunem când nu ne vorbim " de Chris Simion .

Tocmai ce citisem acest interviu , apoi am dat pe Facebook de un citat din roman postat de Ana.

Mi-a trimis cartea prin Andrei, care o tot uita acasă, parcă pentru a-mi lăsa răgaz să termin "Maestrul şi Margareta" al lui Bulgakov (genial. GE NI AL!!).
Văzând volumul pe bancă, Dodo mi-a povestit cum fostul ei prieten i l-a dăruit, iar Gabi a citit câteva zeci de pagini şi a notat o mulţime de extrase.
Chris Simion face parte din categoria oamenilor pe care îi admir, care îmi pot fi modele prin faptul că au luptat să-şi împlinească visurile, cred în ceea ce fac.
Chris scrie de când se ştie, a publicat prima carte la 16 ani, susţinută de nume precum Florian Pittiş, George Pruteanu, participa frecvent la evenimente culturale şi era membră a unui cenaclu literar. Până la 18 ani fusese o singură dată la teatru şi nu-i plăcuse deloc, pentru că nu înţelesese nimic din respectivul spectacol. Când se pregătea pentru bac, şi-a dat brusc seama că vrea să urmeze teatrul. A terminat două facultăţi: teatrologie şi regie. A înfiinţat împreună cu Pascal Bruckner Compania de Teatru Independent "D`AYA", având realizări de calitate.
Romanul "Ce ne spunem când nu ne vorbim", scris pe parcursul a opt ani şi primindu-şi titlul de la regizorul Alexandru (Ducu) Darie, relevă dorinţa spiritului creator de a ajuta, de a suplini durerea. Talent incontestabil ce reuşeşte să te pună pe picioare. Personajele sunt ca fluturii: zboară pentru a se reîntoarce în ei, oricât de curios ar fi; misterul este ceea ce ne defineşte, de fapt. Cei mai importanţi oameni din viaţa noastră suntem noi înşine iubind, sacrificându-ne, aparţinând celor cărora le dăm voie să ne cunoască/iubească.

"Când are prea multă libertate, omul, în loc să zboare, îşi leagă aripile, iar când nu are libertate, zboară în cercul lui limitat închipuindu-şi că atinge infinitul."
"Când două suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarnă apă doar unuia."
"Să nu crezi niciodată ce îţi spun. Să crezi doar ceea ce simţi."

"Suntem îndrăgostiţi pentru că nu ne cunoaştem. Dacă am şti ce urmează după aceea, am trage cât mai mult de îndrăgosteala asta şi nu ne-ar mai interesa deloc să punem întrebări şi să aşteptăm răspunsuri, am alerga beţi, îmbătaţi de noi înşine fără nevoia de luciditate şi adevăr. Noi vrem însă cu orice preţ să terminăm cât mai repede cu misterul, crezând că după aceea, în baia de lapte ce urmează, descoperim eternitatea. Şi când colo, de cele mai multe ori, întâlnim sfârşitul." 
"Unul fără celălalt nu existăm, oricât de mult am vrea asta. În momentul în care ne-am întâlnit, ne-am amestecat sufletele. De ce ne-am certat? De ce suntem despărţiţi? Ştie vreunul? Aşa se ceartă copiii. Nu-şi vorbesc, dar nu ştiu de ce. Şi noi vom rămâne copii în tot ce vom face şi ne vom spune."
"Despre sinucidere nu se vorbeşte. Dacă ai curaj să te sinucizi, nu vorbeşti despre asta. Despre sinucidere vorbesc numai cei ce nu au curajul să se sinucidă."
"Dacă pot să trăiesc tăcerea, pot să trăiesc orice."
"Fii puţin lucidă şi dă-ţi seama că nimeni nu are ce să-ţi ia, pentru că nimeni nu ţi-a dat ce ai tu cu sfinţenie."
"Dumnezeu e un copil care se teme de singurătate."
"Nu ai dreptul să ai îndoieli. Deznădejdea e un păcat. Crezi şi atunci când pare o nebunie să crezi. Aici te diferenţiezi de restul."
"Oamenii nu se schimbă decât dacă vor ei. Dacă aştepţi să se schimbe ceva în cel de lângă tine, aştepţi pentru că asta e opţiunea ta. Cei mai mulţi cu care avem de-a face sunt nişte persoane extraordinare, numai că nu atunci când facem noi pereche cu el."
"Cu mine eşti ca şi când ai fi cu tine. Ştii că nu te judec, nici măcar atunci când nu te înţeleg. Ştii că îţi dau sfaturi, fără să te constrâng. Omul are nevoie să mintă atunci când are nevoie să se apere şi să îşi trăiască viaţa dincolo de celălalt, bariera care îl constrânge. Omul e liber. Doar în închipuirea noastră el e legat. În realitate, e liber. Nimeni nu poate să lege cu adevărat pe nimeni. Nu s-a inventat un lanţ pentru suflet. Trăim tot ce vrem să trăim, cu voia sau fără voia celuilalt, în ciuda normelor şi a prejudecăţilor sociale. Trăim tot ceea ce considerăm că ne este necesar şi că ne ajută să înţelegem mai mult, să simţim altfel. Dacă ceea ce trăieşti cu mine nu îţi este de ajuns, este normal să cauţi în altă parte. Alegerile pe care le facem sunt individuale. Existăm în funcţie de ceea ce alegem. Nu poţi să alegi decât pentru tine şi eşti răspunzător de fiecare secundă pe care o trăieşti. Viaţa nu îţi dă nimic înapoi. Ceea ce faci rămâne făcut. Nu poţi să ştergi, nu poţi să te întorci să schimbi, nu poţi să zici că nu s-a întâmplat. Fiecare clipă lucrează la moartea ta. Şi singura clipă care contează cu adevărat e ultima. Atunci când ar trebui să răsufli uşurat şi să nu îţi pară rău după nimic. iubirea este singura care te determină să te schimbi, să îl pui pe celălalt înaintea ta şi să trăieşti prin el, nu prin tine."