M-am chinuit ceva ani să găsesc cartea asta şi acum, efectiv, am devorat-o, părându-mi rău că s-a terminat aşa repede. Puţină lume ştie că Dan Chişu scrie beletristică sau că fratele său este critic literar. Majoritatea îl ştie ca pe acel ţicnit ce face filme/apare (rar) pe la tv sau după relaţia cu Mihaela Rădulescu; e chiar frustrant să ştii asta şi să te şi lauzi.
Primul contact indirect cu Chişu l-am avut în urmă cu vreo doi ani când am văzut filmul "WebSiteStory", care mi-a plăcut teribil la vremea aceea. În fond, cred că se aproprie de idealul descrierii generaţiei noastre. Apoi am vizionat "Ursul", o producţie reuşită, unde Gabriel Spahiu, Claudiu Bleonţ şi Şerban Pavlu strălucesc.Dacă pentru regie i-aş da o bilă verde, pentru scris îi dau una albă, imaculată. În scris, Chişu e la fel ca în viaţa de zi cu zi - aşa cum îl ştiu eu, de la distanţă. Arogant, poate plin de sine în unele situaţii, perspicace, gingaş când vrea. Foarte inteligent, exigent şi cochet.
Dacă rezişti stilului său preţ de primul sfert al volumului, atunci va fi o plăcere să-l lecturezi până la final. Deţine o conştienţă pură în ceea ce priveşte interlocutorul (cititorul, în cazul său), îl intimidează cu tact, îi domină intelectul, îşi bate joc de el în sensul cunoaşterii. Sarcasmul său te duce cu gândul la justiţie uneori, astfel încât ai dubii cu privire la propria luciditate.
Prin intermediul cărţii poţi cuprinde întreaga lumea şi întreaga lume te poate cuprinde pe tine - nimic mai simplu. "Singur sub duş" ni-l arată pe autor angajatorul cuvintelor, ajutându-le să fie perfect aşezate în fraze, prin urmare transmiţându-şi trăirile clar, relevant, în modul în care îşi doreşte.
Dan Chişu are exerciţiul singurătăţii, scoţând în evidenţă un set de greşeli ce nu trebuie repetate, însă, nerezistând tentaţiei, te laşi prins în valul diafan al aventurii. Rar am observat filosofie de viaţa la fel de sănătoasă ca a lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu