she's just a girl and she's on fire

Copilul pe care l-am admirat dintotdeauna, copilul care pentru mine este fascinant în orice împrejurare, copilul care mereu mă readuce în tărâmul frumuseţii pure trece acum printr-o perioadă dureroasă scriind la lucrarea de licenţă, dar şi printr-o bucurie ce mă face mai mult decât mândră de el. Raluca Blezniuc, locuitorul meu preferat din Suceava, iar în cei mai recenţi ani din Cluj, aşteaptă să afle data lansării primului ei volum de versuri.
Anul trecut, pe vremea asta, stăteam de vorbă aici. În seara asta m-a făcut să plâng [te ţin eu minte, Blezniuc!]. Aici o puteţi citi, va fi o plăcere.
Raluca Blezniuc este cea mai bună poetă româncă din ultimele zeci de ani. Am zis! şi nu pentru că o cunosc & chestii, ci pentru că eu chiar cred în talentul şi munca ei şi pentru că am nasu' fin la poezie. 

EDITURA VINEA / COMUNICAT CĂTRE NAŢIUNE:
REŢINEŢI UN NUME PENTRU POEZIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ -
RALUCA BLEZNIUC -
"MARELE PREMIU VINEA" pentru debut, Ediţia a XXII-a

Juriu: Gălăţanu, Tzone, Soviany.
Coperta: cu o lucrare a pictorului brăilean CRISTIAN RADU.

bomboana criminală

[Am o perioadă a anului când consum exagerat de multe dropsuri.] Mâncam şi eu ca omul o bomboană şi nu ştiu cum de am spart-o sau ce i-am făcut, dar m-am zgâriat pe limbă cu ea. A durat câteva secunde să-mi dau seama că limba mea sângera. M-am dus repede în oglinda de pe hol (se vedea mai bine că în celelalte oglinzi din casă) şi-mi tot ştergeam sângele cu un şerveţel până s-a umplut şerveţelul. Începusem să mă panichez că nu se mai opreşte - asta în timp ce tati îmi spunea să nu bag incidentul în seamă - şi voiam s-o sun pe mami (care lucrează în medicină) să-mi spună cum să fac să nu mai curgă. Apoi tati mi-a sugerat să-mi pun sare pe limbă că se opreşte, însă m-a rugat să nu-l bat în caz c-o fac, pentru că o să doară. Disperată, mi-am turnat jumătate din solniţă în gură, am scos un ţipăt ca să-l asigur pe tati că mă ustură. Şi s-a oprit sângerarea. Trăiască sarea care opreşte sângerarea! :))  

• reiau această strigare şi această subliniere 

În continuarea listei ăsteia cu melodii unde apare prenumele meu, adaug :
e chiar mişto asta

şi cu asta m-a înnebunit Ane vara trecută

practic asta e genială de la minutul 2:25 încolo, când curg banii pe mine
http://www.youtube.com/watch?v=EI4DGPYsCyQ
practic am fost şi mentorul lui Florin Salam, chiar ar trebui s-o ascultaţi pe toată

practic asta este preferata mea, e numai adevăr. sunteţi fraieri dacă n-o ascultaţi.

Africana na e!

În urmă cu ceva vreme, Elena m-a pus să ascult melodia asta şi nu mi-a plăcut deloc. Mi se părea fără viaţă. Surprinzător, dimineaţă mă trezii fredonând-o.
Africana na e! Africana na e!

Dacă aici îmi declaram respectul şi admiraţia pentru Paraziţii,  astăzi vă spun că o ador pe Delia. Nonconformistă, cu o personalitate ludică, ingenioasă, amuzantă. Una dintre extrem de puţinele voci bune ale ţării. Are mereu proiecte artistice interesante care scot în evidenţă adevărate valori şi din care poţi desprinde lucruri ce te pot ajuta.
Cât despre melodia şi videoclipul de mai sus, sunt formidabile. Textul transmite, imaginile vin în completarea sa.
În timp ce toată lumea vrea să se mute în America şi să călătorească în Japonia/China, eu am o pasiune pentru Africa, triburi şi tot ce ţine de rasa neagră.
Priviţi acest reportaj, dacă nu o să vă emoţioneze măcar puţin, atunci înseamnă că sunteţi insensibili.
Nu m-ai pot să scriu acum, m-a prins tracul.   Africana na e!

pozai

când prinde rox o cameră foto se întâmplă cam aşa:
un album cu flori pentru Flori Bălănescu, căci mâine-i Duminica Floriilor, aici. 
 +

"prietenele mele, găinile"

cărţi de citit - 56

. " Jurnalele Vampirilor 1: Trezirea " de L. J. Smith .

Niciodată nu m-au pasionat vampirii, nu am avut vreun interes exacerbat faţă de ei.
La sfârşitul clasei a opta, cu vreo săptămână înainte de examene am făcut varicelă şi toată săptămâna respectivă am lenevit acasă; am văzut filmul "Interviu cu un vampir", după romanul omonim al Annei Rice - mi-a plăcut, aşa că am hotărât să urmăresc serialul "The Vampire Diaries". Plus că îl urmărea şi o colegă şi-mi tot spunea cât de tare e. La început am fost atentă la acţiune, apoi am privit pentru că-mi plăcea actorul ce interpreta rolul lui Damon, Ian Somerhalder, apoi m-a plictisit îngrozitor şi am renunţat la episodul 14 al primului sezon. Şi oricum era mult mai slab ca "Interviu cu un vampir".
Cum vampirii sunt în vogă şi majoritatea adolescenţilor au o perioadă pe care şi-o dedică acestui subiect, toate materialele de referinţă sunt parcurse de ei cu atenţie. Cei mai mulţi dintre cunoscuţii mei ştiu fiecare secvenţă din "The Vampire Diaries"; am citit zeci de recenzii despre cărţile lui L. J. Smith.
De câteva zile, am tot văzut-o pe Ella cu volumele după ea - cum prinde câte-un minut liber, îşi aruncă ochii-n carte. Ca să putem discuta asupra fenomenului, este musai să ştiu şi eu povestea, prin urmare astăzi, între şcoală şi vizita unor rude, am citit "Trezirea", prima parte a "Jurnalelor Vampirilor".
Cartea îi este superioară filmului, însă asta nu înseamnă că-i o carte bună. Scriitoarea americană nu are tehnică - v-am zis că nu-mi plac americanii, nu? eu votez pentru ruşi!, se vede că scrie pentru a vinde, este foarte superficială şi anostă.
Nu recomand. Dar, în fond şi la urma urmei, mai bine să citiţi prostiile astea decât să nu citiţi deloc.

Aici Pagina de Facebook a blogului, unde postez mai des. Daţi un like şi veţi fi la curent cu noutăţile! 

this is fucking awesome

by Dan Perjovschi

cărţi de citit - 55

. " Memoriile unei gheişe " de Arthur Golden .

Tocmai astăzi, când este Ziua Mondială a Cărţii, reuşesc să-mi mai conturez din visuri. Încercaţi să sărbătoriţi cumva Ziua asta din an sau măcar răspândiţi vestea - fiecare lucru, cât de mic, contează.
La început a fost filmul "Memoriile unei gheişe", văzut într-o noapte deloc furtunoasă. Mi-a plăcut. Mi-a atras atenţia în mod deosebit actriţa care juca rolul Mamehăi, Michelle Yeoh. E atât de frumoasă şi drăguţă şi delicată şiii... minunată! E adorabilă, pur şi simplu. Iar rolul o îmbracă perfect. Producţia cinematografică m-a convins că ar trebui, totuşi, să citesc cartea.
Aşa că am făcut-o. Cu oareşice dificultăţi - pe alocuri mă buşea plânsul. Unele scene sunt foarte emoţionante, n-aş fi rezistat în cazul în care eram în locul personajului principal, deşi, de multe ori, folosesc aceeaşi motivaţie în viaţă.
Lecturând, mi-am schimbat personajul preferat din Mameha în Nobu. Se aseamănă mult cu genul de bărbat pe care îl cred ideal.
Din povestea micuţei Chiyo, devenită mai apoi celebra gheişă Sayuri, poţi desprinde bucuria că te-ai născut într-o parte a vieţii Pământului mai confortabilă şi că îţi poţi permite luxul de a alege.
Mereu am fost sceptică şi am refuzat să mă apropii de cartea asta, pentru că oricum o citea toată lumea şi părea banală (bine, chiar e într-o măsură; nu se compară cu adevăratele cărţi-documentar), eram un fel de hipsteriţă. Dar acum nu mai sunt, nu mai deţin o atitudine la fel de aspră împotriva chestiilor mainstream. Şi cum spuneam, regret că n-am citit-o mai devreme. 

"Oare viaţa nu era decât o furtună care ştergea urmele a ceea ce fusese o clipă mai înainte lăsând în urmă un pustiu de nerecunoscut?"
"Mă privea cum şi-ar privi un muzician instrumentul în clipa dinainte de a începe să cânte: cu înţelegere şi virtuozitate."
"Durerea e un lucru foarte ciudat; suntem atât de neputincioşi în faţa ei."
"Nimic nu e mai bun decât munca pentru a te ajuta să treci peste o dezamăgire."
"Cum ar fi fost dacă aş fi ajuns la capătul vieţii mele şi mi-aş fi dat seama că mi-am petrecut fiecare zi aşteptând un bărbat care nu avea să vină niciodată?"

chestionarul lui Proust

1.Principala mea trăsătură.
iniţiativa
2. Calitatea pe care îmi doresc s-o descopăr la un bărbat.
răbdarea-bunătatea
3. Calitatea pe care îmi doresc s-o descopăr la o femeie.
demnitatea
4. Ce preţuiesc cel mai mult la prietenii mei.
sinceritatea
5. Principalul meu defect.
toleranţa
6. Ocupaţia mea preferată.
creaţia
7. Fericirea, aşa cum o visez.
undeva, cândva, cineva îţi zâmbeşte
8. Care ar fi cea mai mare nefericire.
să dezamăgesc
9. Locul unde aş vrea să trăiesc.
niciunde şi pretutindeni
10. Culoarea mea preferată.
acum mov
11. Floarea mea preferată.
acum laleaua
12. Pasărea mea preferată.
barza
13. Prozatorii mei preferaţi.
Filip Florian, Sorin Delaskela, Alexandru Vakulovski şi alţii
14. Poeţii mei preferaţi.
Mihai Firică, Nicolae Prelipceanu, Anton Jurebie şi alţii
15. Eroii mei preferaţi din literatură şi din viaţa reală.
mhh, n-am. poate Paul Goma.
16. Eroinele mele preferate din literatură şi din viaţa reală.
Jane Eyre (din romanul omonim al lui Jane Austen). 
17. Compozitorii mei preferaţi.
Johann Strauss. şi Mircea Suchici se pune?
18. Pictorii mei preferaţi.
Rene Magritte. şi cei amatori, desigur
19. Ce urăsc cel mai mult.
prostia, incultura, limitele
20. Darul pe care aş vrea să-l am.
huh, să citesc gândurile
21. Cum aş vrea să mor.
cu paharu lângă mine, cu cobzaru lângă mine, uite-aşa aş vrea să mooooorrr
22.Greşelile care-mi inspiră cea mai mare indulgenţă.
nu există 
23.Deviza mea.
"mai bine regreţi ceea ce faci decât ceea ce nu faci!"
24. Starea mea de spirit actuală.
bla-bla.

enemies of society

pe la 5 după-amiază a scăpat tati de la cursuri şi a trecut să mă ia de acasă să mergem până la ţară.
ajungem noi acolo şi ne spune mamaie despre un consătean că şi-a omorât concubina.
nu de mult au murit Said şi Andrei.
# ce senzaţie ciudată am! mereu când auzeam la ştiri sau în orice alte contexte că a mai murit nu ştiu cine în nu ştiu ce mod eram indiferentă. dar când îi cunoşti, te simţi inutil că nu ai putut face nimic pentru ei.

Elena's dream.

Elena a visat că ţinea în braţe un bebeluş. şi respectivul bebeluş era chiar ea.
genial. cât de tare să fii să visezi aşa ceva? .x

Avatar + chestii de la şcoală

# nu ştiu încă ce legătură are durerea mea fizică, ce durează de două zile, provocată de stomac şi ficat, cu ceea ce fac, dar sunt sigură că este ceva la mijloc. până şi boala e poetică la mine, cum îmi spunea un prieten ieri.  
Finally, după ce trei ani de zile am tot zis că n-am de gând s-o fac vreodată, iată-mă că tocmai am vizionat filmul "Avatar". Buuum!! Foarte bună producţia. Dacă lumea care a văzut filmul s-ar axa mai mult pe mesajul transmis şi ar încerca să-l înţeleagă, ar fi genial. Intensitatea cu care sufletul lui Jake se transformă este uimitoare. Şi reală. Merită. "Avatar" reprezintă o reîntregire a fiinţei.
Dacă la ora de info postam ceasul scriitorilor, la latină am leşinat de râs. Inorum ne explica un text la tablă şi ne punea întrebări, iar eu şi Elena am nimerit vreo cinci răspunsuri din prostie ( :)) ), până când Adina s-a întors la noi şi a găvărit: "Bă, terminaţi! Că vă spun şi vă duceţi la olimpiadă!" ( =)) ). După o aşa ameninţare, era musai să ne găsim o altă ocupaţie, aşa că i-am luat un interviu Elenei despre cariera ei muzicală cu creionul portocaliu pe post de microfon (noi fiind singurele nebune din clasă care vorbeau - din motivul ăsta ne-a dat afară şi profu de mate).
La ora de engleză vorbeam cam toţi, deci era o supergălăgie în timp ce profa încerca să ne facă să citim un text. Şi apoi, văzând că nu reuşeşte, a început să ne vorbească despre legi morale şi Dumnezeu. Instant s-a făcut linişte, toată lumea era numai ochi şi urechi; încărcătura spirituală fiind destul de mare, noi reacţionam prea bine. Felul în care profa s-a lăsat descoperită a fost atât de pur. Din prima oră când a venit să ne predea i-am zis Elenei că îmi pare că are atitudine de călugăriţă şi iată că se verifică. Nu degeaba se spune că X C, clasa noastră, este destoinică şi puternică, cu o putere de receptare/înţelegere peste medie.
P.S.: De fiecare dată când trec prin camera alor mei şi la tv se prezintă Marcel Toader, capul meu este invadat de "hopa hopa până-n zori / când te văd mă trec fiori". Tare special omuleţul!

so yes. (2)

v-am zis eu! :))

sunt roşcată :x

doar o şuviţă... dar nu contează, sunt roşcată! :x

+ poze care demonstrează că's mereu în mişcare :x

diva contemplând

mă mişc chiar şi atunci când vreau să stau.

mda, eu's aia din stânga Claudiei

+ poze ciudate din clasa a IX-a cu uniforma

+ o poză la care ţin mult, deşi nu are nimic special. din vara 2012

+ photos of the wonderful life of high school

ce zi şi 14 fev. '13! :))

puterea limbii latine. Gab. & Dex. cântând

Luv u, mă Eleno! :*

concert Crisu & Adina

ora 07:20. asta arată că Adina este sclava lui Dodo pe viaţă

Trăiască orele de muzică în care Dodo face bărci!

vrem mai multe ore de sport. şi un duş pentru Dex.

Îmbrăţişări pentru voi, Lume! :*

După dealuri

o viziune la 17 ani
bine că mi-am pierdut prostul obicei de a scrie despre orice trăiesc sau orice prostie văd/citesc/observ, însă acum este cazul să fac o excepţie.
am văzut filmul ăsta dublu premiat la Cannes. am înlemnit. Cristian Mungiu şi-a luat-o în cap.
presupun că ştiţi deja despre "cazul Tanacu", unde un preot şi câteva măicuţe au omorât o fată, sub pretextul infam că o exorcizau. nu la mult timp după, Tatiana Niculescu Bran a publicat două romane nonficţiune despre acest subiect, iar Andrei Şerban a pus în scenă un spectacol pornind de la această poveste, cu premiera jucată la Teatrul Odeon din Bucureşti, spectacol dus la New York, unde regizorul îşi cam face veacul. lui Mungiu i-a surâs ideea să realizeze un film. zis şi făcut. filmul respectă în majoritate fapta reală.
secvenţa exorcizării este redată în modul următor: fata este legată cu prosoape şi lanţuri de o cruce alcătuită din scânduri de lemn, i se citesc diferite pasaje din Biblie şi Cărţile Sfinte, este lăsată nemâncată şi nebăută trei zile, cu scopul de a nu hrăni răul - Diavolul - ce sălăsluieşte în trupul ei.
n-am fost şi n-o să fiu niciodată o adeptă a habotnicismului şi nici a inculturii.
dacă o luăm pe fir normal, din pas în pas, este logic ca respectiva fata să moară, având în vedere că nu beneficiază de hrană plus că este tratată într-un mod inuman. ideea că dacă ar fi hrănită, s-ar hrăni răul din ea, este total primitivă. răul funcţionează prin spirit, abia apoi prin trup. nu văd de ce ar trebui să acţionăm împotriva trupului, de ce este necesar să-l omorâm.
mai înainte de asta, problema este de factură psihică. omul avea nevoie de un doctor psihiatru sau măcar de un psiholog. dar monahii nu au în vedere medicina de multe ori.
mi s-a părut aiurea să mergem în străinătate să luăm premii cu astfel de poveşti, atât de îngrozitoare. prea mult ne promovăm defectele, incultura, credinţele nesănătoase. ne scoatem în evidenţă primitivitatea.de multe ori aud spunându-se că domne, ne-am schimbat mentalitatea de acum câteva mii de ani. no, de fapt, n-am făcut-o. mentalitatea nu prea variază de la începuturi. mulţi dintre cei ce au (am) trăit şi în alte timpuri ştim că au existat minţi ultraluminate, fiind inexplicabile pentru noi în zilele astea unele momente din istoria omenirii. cum spuneam, mentalitatea nu se schimbă, ea se trezeşte. păcat că nu ştim cum să o trezim. asta ţine de natură.
P.S.: sunt ateu, slavă Domnului!

cărţi de citit - 54

. " Singur sub duş " de Dan Chişu .

M-am chinuit ceva ani să găsesc cartea asta şi acum, efectiv, am devorat-o, părându-mi rău că s-a terminat aşa repede. Puţină lume ştie că Dan Chişu scrie beletristică sau că fratele său este critic literar. Majoritatea îl ştie ca pe acel ţicnit ce face filme/apare (rar) pe la tv sau după relaţia cu Mihaela Rădulescu; e chiar frustrant să ştii asta şi să te şi lauzi.
Primul contact indirect cu Chişu l-am avut în urmă cu vreo doi ani când am văzut filmul "WebSiteStory", care mi-a plăcut teribil la vremea aceea. În fond, cred că se aproprie de idealul descrierii generaţiei noastre. Apoi am vizionat "Ursul", o producţie reuşită, unde Gabriel Spahiu, Claudiu Bleonţ şi Şerban Pavlu strălucesc.
Dacă pentru regie i-aş da o bilă verde, pentru scris îi dau una albă, imaculată. În scris, Chişu e la fel ca în viaţa de zi cu zi - aşa cum îl ştiu eu, de la distanţă. Arogant, poate plin de sine în unele situaţii, perspicace, gingaş când vrea. Foarte inteligent, exigent şi cochet.
Dacă rezişti stilului său preţ de primul sfert al volumului, atunci va fi o plăcere să-l lecturezi până la final. Deţine o conştienţă pură în ceea ce priveşte interlocutorul (cititorul, în cazul său), îl intimidează cu tact, îi domină intelectul, îşi bate joc de el în sensul cunoaşterii. Sarcasmul său te duce cu gândul la justiţie uneori, astfel încât ai dubii cu privire la propria luciditate.
Prin intermediul cărţii poţi cuprinde întreaga lumea şi întreaga lume te poate cuprinde pe tine - nimic mai simplu. "Singur sub duş" ni-l arată pe autor angajatorul cuvintelor, ajutându-le să fie perfect aşezate în fraze, prin urmare transmiţându-şi trăirile clar, relevant, în modul în care îşi doreşte.
Dan Chişu are exerciţiul singurătăţii, scoţând în evidenţă un set de greşeli ce nu trebuie repetate, însă, nerezistând tentaţiei, te laşi prins în valul diafan al aventurii. Rar am observat filosofie de viaţa la fel de sănătoasă ca a lui.

gărgăriţă-riţă

sunt opt zile trecute ale lunii, prin urmare a apărut noul număr al revistei Prăvălia Culturală, pe care îl găsiţi aici. dau şi eu câteva răspunsuri în ancheta de la tejghea.
de remarcat poemele lui Anton Jurebie şi mişcarea ideilor de la Osica.

puterea spiritului creator

astăzi am fost în vizită la Biblioteca Comunală Breasta, unde am trăit o poveste.
am întâlnit-o pe doamna bibliotecară Aurica Munteanu, o femeie activă, pasionată, creativă, cu un temperament sangvinic care m-a impresionat tare.
lucrează aici de 20 de ani. a reuşit să transforme biblioteca într-un loc primitor, călduros, însufleţit prin forţe proprii şi asta nu-i deloc puţin.

discutând. cu Facebook-ul deschis pe monitor., fiindcă el ne-a împrietenit

majoritatea cititorilor este reprezentată de elevii claselor I-IV. fiind eu acolo a venit o mămică alături de fetiţa sa de cinci anişori, care deja ştie să citească. şi verişoara mea citea la vârsta asta; stătea mereu cu capul în monitor când tastam eu pe mess şi nu înţelegeam ce e aşa interesant pentru ea până când m-a întrebat ce înseamnă un cuvânt. cu unii dintre cititori doamna Munteanu fructifică relaţii de prietenie durabile, care au ca principal scop dezvoltarea abilităţilor prietenului mai mic.

din martie, biblioteca din Breasta beneficiază şi de programul "biblionet", instalat cu ajutorul Bibliotecii Judeţene "Aman", care a asigurat patru computere dotate cu tot ce trebuie. astfel, elevii pot să-şi caute informaţii suplimentare pe net, să scaneze, să printeze.                                                                                         

afiş ce te întâmpină

 

pereţii sunt plini cu portrete ale scriitorilor

doamna bibliotecară şi-a descoperit talentul în domeniul picturii la vârsta de 48 de ani. este proaspătă absolventă a Şcolii Populare de Artă "Cornetti". spune că nu ar da din lucrările sale decât dacă ar fi o situaţie de urgenţă. iată unul dintre primele sale tablouri :

de asemenea, dumneaei păstrează cu sfinţenie lucruri vechi, ce i-au devenit din ce în ce mai drage pe parcursul trecerii timpului. de exemplu, acest album din ultimul an de liceu:

în care se află poze cu colegii şi gânduri de la aceştia. începutul albumului este ilustrat de fratele doamnei, apoi pe prima pagină găsim o fotografie cu aceasta şi singura poezie scrisă de dumneaei, dintr-o suflare, parcă dictându-i-o cineva, după cum declară

m-am simţit bine printre rafturi. ca acasă. singurul regret este că primăria Breasta nu alocă bani pentru achiziţionarea mai multor volume, însă găsim noi soluţii.
voi vizita biblioteca de câte ori îmi va permite timpul.
vă mulţumesc, doamnă Munteanu, pentru această zi minunată!