poate că m-am saturat să scriu corect ,să îmblânzesc suflete pe felii de pâine mucegăită.... poate că nu mai suport să mă trezesc dimineaţa cu gândul că el nu mai e şi că de celelalt nu pot da în niciun fel.... poate că ştiu că m-am născut într-o lume prea grăbită cu oameni prea atraşi de corpurile lor sofisticate ....poate că niciodată ei nu şi-au dorit nimic altceva decât iubirea sinceră sau suportul moral pe care l-am învăţat azi într-o pauză de viaţă.... poate că mă doare să îl ştiu printre rânduri ....poate că nu îmi dau seama cum trebuie să-mi aleg consilierii de viaţă ....poate că sunt stresantă uneori şi nu o fac intenţionat.... poate că nu sunt o nepoată căreia să i se pretindă admiraţie sau orice se aseamănă cu chestia asta.... poate că sunt o poetă fără vlaga generaţiei sale ....poate că bărbaţii din jurul meu sunt misogini fără degete pline cu mierea din inimile femeilor.... poate că plângem zilnic în carouri de verde alienat ....poate că vrem să credem în lupte imaginare dintre noi şi noi ....poate că pierdem vremea în crengile unui copac bătrân.
şi nu m-am săturat.... merg în continuare pe drumul ăsta pentru că am făcut vreo 3 mari sau mici promisiuni care trebuiesc respectate .
sunt bine.... încă sunt bine....când nu mai pot vă anunţ ....o să fie ultimul meu răcnet...."nimic nu se pierde.nimic nu se câştigă.totul se transformă"(Dorin Mătuşa)
# inspiraţie de moment...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu