Lăsaţi-mă să scriu,să respir,să mă plimb prin gândurile razei de negru,să mă trezesc zâmbind spre o fotografie datată pe încheietura mâinii,să îţi savurez literele,să cânt în dimineţi avute cu cafea mohorâtă,să postez anapoda formulele de la mate,fizică,chimie,să ascult zăngănit de brăţări,să-mi dau silinţa pentru ceva ce mă scoate din sărite,să joc teatru în pivniţă,să străpung un ac de siguranţă,să fiu infatuată când oglinda eşti însuşi tu,Dumnezeul meu.
N-am putut înţelege niciodată cum de mereu mă transform în funcţie de direcţia vântului strălucitor.Am crezut,la început,că sunt poetă.Apoi mi-am zis că pierd timpul plivind greşeli înalte şi că or să mă doară oasele,dar m-am înşelat.Nu pot fi ce sunt,doar dacă sunt ce voi fi !
Ciudat paradox!până şi W ar fi impresionat de ce clişee scot prin prisma pixului pe care l-am luat vineri,într-o pauză scurtisimă,de la Bianca.Obiceiul fusese ca eu să răspândesc paradoxurile lui din nopţile târzii,petrecute cu gândul la fete "mişto" (adică inteligente,ştie el W) întâlnite prin oceanul lacrimilor lui.Fac o pauză - să ştii,dragule drag/little butterfly/pui de înger/moşule (şi ,te rog, fără babă!) că nu am uitat,încă,asta : "Dacă aş avea curajul unei fete,m-aş considera,în sfârşit,bărbat adevărat!".
Mă apucasem să învăţ despre mine,despre tine,despre el,despre ea,despre noi,despre voi,despre ei,despre ele,despre plante verzi şi plante vestejite.Încerc să găsesc diferenţa dintre toate aceste mirifice înghiţituri de viaţă.Am nevoie de praf mult sau de jaluzele din mătase acră.
De-aş şti cum să vă explic că îmi este dor de toţi cei pe care i-am pierdut.Şi toţi,într-un fel,înseamnă el,înseamnă vreme potrivnică,înseamnă puterea şi scopul meu de astăzi.Aleg un singur sfat : "Taci!".A reuşit să mă influenţeze prin radiaţii de inimă cardiacă,rolul de sufleor la diferitele roluri din piesa "Viaţă".Îmi imaginez cum mă ori ne doreşte : uneori agitaţi,uneori liniştiţi,dar întotdeauna împreună pentru luptă.
Vreau o schimbare de degete pline cu miere.
Deşi mă uit pe unde merg,o să vină şi ziua în care o să mă împiedic !
# după cum aţi observat,am adoptat un stil nou...de seară de sâmbătă...textul de mai sus l-am scris în seara aceasta în urmă cu câteva zeci de minute....după ce a citit,tata a spus în felul următor : " inteligent scris!"...sunt uimită...tata nu citeşte aproape niciodată ceea ce scriu eu...deci super ! e tot ce vreau să mai întovărăşesc după mai mult de 24 de ore nedormite.
La mulţi ani ! pentru că aşa vreau eu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu