Recunosc că mi-au trebuit zile întregi să citesc ultimul volum de versuri al lui Nicolae Coande,"Femeia despre care scriu",nu din pricina timpului şi nici măcar din a faptului că nu am avut chef de citit,ci doar că atunci când ai în mână o fărâmă din degetele unei persoane de o culoare infinită nu poţi,pur şi simplu, să spui că ai înţeles totul din prima fotografie.
Am descoperit unele cuvinte ce se ţin de mână colorate chiar cu sângele poetului :
¤"Incredibil singur în viaţă - mă cred artist"(Văduva suedeză a lui Kafka) - şi eu mă cred de aceeaşi specie când am senzaţia că tot Universul complotează împotriva mea.
¤"şi mă gândesc că viaţa are subînţelesuri/care nu au de-a face cu omul"(Văduva suedeză a lui Kafka) - începutul cărţii este oarecum trist [văduva!] spre a fi terminată cu o suprafaţă pe care să zburde fire de păr din (nu de pe ) cap.
¤"Frica nu iebeşte pe nimeni."(Dragostea e un copac de la sfârşitul lumii) - Chiar ?
¤"E un popor de nori"(Gara) - a fost şi unul de raze triste prin creierul patriei,dar nu l-am văzut noi încă.
¤"Chiar frumuseţea ar putea fi un subiect / dureros în absenţa unei femei" (Inimă la vedere) - Mulţumim !
¤"lumea ta e o floare muşcată de un cal"(Cireşe negre) - frumos,frumos...lumea mea e un stilou pe care se picură ceară.
¤"Sângele dintr-o sticlă,oricât de vechi,poţi să-l bei / pentru mine? (Limba scaiete) - care este formula calculării vieţii speranţei?
¤"cumva cred că mi-am pierdut talentul"(Copil pe dealuri) - sentimentul ăsta nu aparţine nimănui....but Never say never!
¤"toate mint când vine vorba de vârstă / toată noaptea am jucat fotbal cu fulgii" (Rutina) - adevăr sau provocare...un biscuit aleargă desculţ pe o plaja ce nu doarme duminica.
¤"stau întins pe jos în românia"(Yoga în mintea unui copil) - să nu uităm de foile scrise de ţânţarii viziunilor noastre.
¤"viaţa nu e pe culmi"(Bărbatul din drum) - ştiu poezie de mult timp.Am găsit-o pe reţeaua Literară.A doua zi după ce am citit-o ,am scris şi eu una numită "Femeia din drum".Am copiat modelul.În volumul de faţă o găsesc refăcută.
¤"Suntem despărţiţi de o ploaie"(Stampa dantela) - şi picături minuscule cântau la corzile inimii "spânzurată de o nouă duioşie care o va răni"(Bărbatul din drum).
¤"Ştiu că nu am dreptul să fiu mai singur /decât restul oamenilor." (Sfîrşitul) - în general poeţii nu au drepturi,dacă ne ducem în alte peisaje...cu sorţi de izbândă ! Un studiu al britanicilor spunea că ştim mai multe,dar nu ne dăm seama.Cuz alte cuvinte, subconştientul lucreză împotriva persoanei.
¤"doi caraghioşi iubeau aceeaşi încurcătură - viaţa" (Vin scump) - ehee...trai neneacă,cu-aşa viziuni!
¤"Mai tînăr de atît nu pot fi"(Vară,spre sfîrşitul lumii) - să tăcem,să tăcem,să tăcem...
¤"Nu ştim" din poemul "Nu ştim" îmi rezolvă acel tot.
¤"femeia despre care scriu"(Hamleta) - se ovedeşte că este acel cineva...despre de simplu îmi pare Soarele prin aceasta sintagmă...şi totuşi...chiar vreau să învăţ toate reacţiile!
Trebuie să menţionez şi dedicaţia pe care mi-a scris-o domnul Coande : "Roxanei Ştiubei,entuziastă a poeziei la o vîrstă la care eu habar nu aveam de ea,cu încredere în steaua ei." Mulţumesc ! Aş avea o întrebare : credeţi că atunci când "o să cresc" nu o să mai scriu? Ştiu că este o întrebare tâmpită.Îmi pun întrebări tâmpite în timp ce caut răspunsul de ce scriu.
Deşi l-am întâlnit o singură dată,preţ de câteva minute, subscriu la cele spuse de Sorin Delaskela : "Nicu Coande - locvace,imperial,afectuos."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu